NU TE POT UITA
Nu pot uita sărutul mătăsos al stelelor sclipind îngîndurate
Şi adormite-n părul tău lucios, ademenite şi nemîngîiate -
Ţi le-am cules şi alintat duios şi mi-au rămas în palme mai departe,
În amintirea dorului frumos şi-al clipelor atît de minunate.
Nu pot uita fiorul luminos ţîşnit de sub arcade sprîncenate,
Cînd te-am privit şi m-ai privit sfios, şoptindu-ne cuvinte fermecate -
Şi-am înţeles că inima nu poate fi un ecou nătîng şi mincinos,
Am auzit-o, ca pe-a ta, cum bate, aşa de-ndrăgostită de frumos.
Nu pot uita şi-mi pare dureros timpul acela de-aş uita vreodată
Pe draga mea cu trupul unduios, minunea mea, Zaraza mea curată -
Visez mereu să te ridic de jos, ca peste prag să mi te trec în casă,
Lebădă albă, păr de abanos, iubita mea, posibila mireasă.
28 septembrie 1964
Savin BADEA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu