PARFUM EXOTIC

PARFUM EXOTIC
(Parfum exotique)
Sonet

Cînd închid ochii toamna, în calda seară-n care
Din sînul tău fierbinte respir parfumul pur,
Văd ţărmuri fericite, splendoare sub azur,
Orbite de văpaia unui năpraznic soare;

O insulă de lene cu peisaj în floare:
Meri, trandafiri şi arbori cu fructe şi răsuri;
Bărbaţi mai zvelţi ca viespea, dar sănătoşi şi duri,
Femei cu ochii sinceri, priviri uluitoare.

Mireasma ta mă mînă-n tărîmuri fermecate
Şi văd un port cu multe corăbii legănate,
Dar toate obosite de încleştări marine;

În vreme ce parfumul de tamarini în varii
Arome ce leşină îmi umflă nara,-n mine
Se-amestecă cu viersul ce-l cîntă marinarii.

Savin BADEA
1 august 2004

PARFUM EXOTIC
(Parfum exotique)
Sonet

În calde seri de toamnă cînd sorb cu adîncire
Mireasma care molcom din sînul tău adie,
Un ţărm al fericirii în mintea mea învie
Orbit de-o monotonă, fierbinte strălucire:

Un ostrov leneş unde mărinimoasa Fire
Dă arbori stranii, poame cu care te îmbie,
Bărbaţi cu trup subţire şi sprinenă tărie,
Femei cu-o fără seamăn de sinceră privire.

Mireasma ta mă duce-n meleaguri minunate
Şi văd un port cu multe corăbii adunate
Ce-s încă ostenite de valuri şi lumină,

În vreme ce parfumul ce-l dau tamarinarii
Domol îmi umflă nara şi-n sufletu-mi se-mbină
Cu cîntecul pe care-l îngînă marinarii.

Al. PHILIPPIDE


PARFUM EXOTIC
(Parfum exotique)
Sonet

În calde seri de toamnă, cînd sorb cu-nfiorare
Din sînu-ţi cald parfumul, cu pleoapele închise,
Se desfăşoară-n visu-mi un ţărm făr’ de abise,
Ce monoton sclipeşte sub revărsări de soare.

O insulă pe valuri molatice mi-apare
Cu fructe dulci şi plante cu flori în veci deschise,
Bărbaţi subţiri, puternici, femei cu ochi de vise,
În cari străluminează sincerităţi bizare.

Parfumul cărnii tale m-avîntă-n ţări vrăjite,
Pe-un port plin de catarguri şi pînze obosite
De-a valurilor goană, din larg în largul zării,

Pe cînd respir miresme de verde tamarind
Ce se-mpletesc cu cîntul luntraşilor şi-al mării
Şi sufletu-mi mireasma şi cîntul mi-l cuprind.

Miltiade D. IOANID


PERFUME EXÓTICO
Charles Baudelaire

Quando, cerrando os olhos, numa noite ardente,
Respiro a fundo o odor dos teus seios fogosos,
Vejo abrirem-se ao longe litorais radiosos
Tingidos por um sol monótono e dolente.

Uma ilha preguiçosa que nos traz à mente
Estranhas árvores e frutos saborosos;
Homens de corpos nus, esguios, vigorosos,
Mulheres cujo olhar faísca à nossa frente.

Guiado por teu perfume a tais paisagens belas,
Vejo um porto a ondular de mastros e de velas
Talvez exaustos de afrontar os vagalhões,

Enquanto o verde aroma dos tamarineiros,
Que à beira-mar circula e inunda-me os pulmões,
Confunde-se em minha alma à voz dos marinheiros.

Charles FONSECA (Brazilia)

Parfum exotique

Quand, les deux yeux fermés, en un soir chaud d'automne,
Je respire l'odeur de ton sein chaleureux,
Je vois se dérouler des rivages heureux
Qu'éblouissent les feux d'un soleil monotone;

Une île paresseuse où la nature donne
Des arbres singuliers et des fruits savoureux;
Des hommes dont le corps est mince et vigoureux,
Et des femmes dont l'oeil par sa franchise étonne.

Guidé par ton odeur vers de charmants climats,
Je vois un port rempli de voiles et de mâts
Encor tout fatigués par la vague marine,

Pendant que le parfum des verts tamariniers,
Qui circule dans l'air et m'enfle la narine,
Se mêle dans mon âme au chant des mariniers.

Charles Baudelaire