DACĂ AM FI "VÎNDUT" ROMÂNIA CU TOTUL, POPORULUI ROMÂN, ROMÂNILOR, CI NU BUCATĂ CU BUCATĂ ALTORA, IMPERIILOR STRĂINE, ROMÂNIA N-AR FI AZI ÎN FALIMENT. CU CONDIŢIA CA FERICITUL SĂ N-O REVÎNDĂ. SCHEMA A FOST SIMPLĂ: DISTRUGI MANŢOCĂRIA, CA S-O VINZI IEFTIN; TE ALEGI CU UN CIUBUC, UN COMISION, CARE ŢI-AJUNGE PE 1000 DE ANI FAMILIEI TALE.
Încă două mormane de fiare vechi. CFR, Termoelectrica
Nu ne vindem ţara decât la kilogram. Cotaţia de azi: 250 de dolari pe tonă.
Până acum o săptămână, Termoelectrica era bijuteria de importanţă strategică – ambalată şi reambalată în strategii naţionale şi în giganţi ai energiei. Adevărul nu iartă. Iarna asta ar putea să fie ultima.
Până acum o săptămână, CFR era compania prost-condusă dar cu potenţial de-a duce ţara pe culmile transportului modern european. Azi, colapsul bate la uşă.
Până nu de mult, amândouă valorau ceva. Câteva miliare de euro, perspectiva de-a funcţiona eficient, capacitatea de-a produce locuri de muncă şi impozite. Au produs însă doar pierderi. 100 de milioane de euro Termoelectrica, 200 de milioane – CFR.
Acum, dacă se va găsi cineva să le ia pe un euro, vom avea curent şi căldură. Dacă nu, ura şi la gară! Fierul vechi face câteva zeci de milioane, numai bune pentru plata pensiilor timp de o săptămână.
Întotdeauna şi pentru oricine o vânzare sub ameninţarea falimentului este păguboasă. România ar fi trebuit să înveţe asta cu vârf şi îndesat. N-a avut parte decât de iubirea distructivă a unui popor miop – “nu ne vindem ţara” – şi a unor politruci hoţi şi proşti. Contraexemplu polonez: “Vindem acum tot ce mai avem, la preţuri mici de criză, pentru că banii puţini acum valorează mai mult decât banii mulţi mai târziu”.
Pentru CFR şi Termoelectrica totul este pierdut. Iar pentru toate celelalte, sfârşitul e aproape. Chiar dacă acum par profitabile, ele va trebui să preia şi căpuşele rămase acum pe drumuri.
Când a spus că industria românească e un morman de fiare vechi, Petre Roman a fost optimist. Fierul vechi poate fi furat doar o dată.
NOTA MEA : Aşa au vîndut tot: tot din ţara asta, la imperii mai mari ori mai mici: Resurse minerale, Petrol şi Gaze, Păduri şi ape, Puncte Strategice etc.
Din aceiaşi sursă (alt exemplu de vînzare=privatizare, al unui punct strategic):
Fereşte-te de români când le fac daruri grecilor. Romtelecom s-a dovedit prea scump
Scandalos, revoltător, măsluire, mită, trădare! Vă amintiţi privatizarea Romtelecom? Şi grecii şi-o amintesc, iar acum ar putea striga la fel.
1. Istoria:
În 1998, OTE cumpăra 35% din acţiunile Romtelecom şi uzufructul pentru încă 16%. Preţul, 675 de milioane de dolari. În ECU, strămoşul euro, asta însemna peste 700 de milioane. Jumătate din bani au mers la stat, restul în capitalul companiei.
Se spunea că doar investiţiile recente depăşiseră două miliarde de dolari. Însă, rând pe rând, numele mari care se prezentaseră la licitaţie s-au retras.
În 1998, OTE cumpăra 35% din acţiunile Romtelecom şi uzufructul pentru încă 16%. Preţul, 675 de milioane de dolari. În ECU, strămoşul euro, asta însemna peste 700 de milioane. Jumătate din bani au mers la stat, restul în capitalul companiei.
Se spunea că doar investiţiile recente depăşiseră două miliarde de dolari. Însă, rând pe rând, numele mari care se prezentaseră la licitaţie s-au retras.
În 2003, tranzacţia s-a finalizat. Pentru încă 273 de milioane de dolari (peste 300 de milioane de euro la vremea aceea), grecii au devenit proprietari până la 54%. Restul a rămas statului.
Guvernul de atunci a argumentat că nu avea nicio altă posibilitate din cauza contractului iniţial.
Am răsfoit atunci contractul “secret” – peste 1000 de pagini – pe un colţ de birou din Ministerul Comunicaţiilor. Un delirant recital juridic. Dar părea că statul avea ce face, adică să vândă pachetul majoritar altcuiva, dacă ar fi vrut cu adevărat.
Guvernul de atunci a argumentat că nu avea nicio altă posibilitate din cauza contractului iniţial.
Am răsfoit atunci contractul “secret” – peste 1000 de pagini – pe un colţ de birou din Ministerul Comunicaţiilor. Un delirant recital juridic. Dar părea că statul avea ce face, adică să vândă pachetul majoritar altcuiva, dacă ar fi vrut cu adevărat.
Dar oare mai avea rost? Încasase deja un miliard de euro pentru doar jumătate din companie. Iar marjele minuscule de profit – alternat cu pierderi împovărătoare – şi creşterea telefoniei mobile erau deja semne despre ce avea să urmeze.
2. Contabilitatea:
Cum arată investiţia OTE în Romtelecom după 11 ani de bilanţ tradus din greacă: 5 ani cu pierderi, şase ani cu profit. În toată perioada, Romtelecom a fost pe plus cu 425 de milioane de euro (net income, contabilitate US GAAP/IFRS). Pe datele de la Ministerul Finanţelor, suma totală netă e chiar mai mică: 353 de milioane de euro (profit net, contabilitate RAS).
Din aceşti bani, doar jumătate sunt valoarea câştigată de investitor, adică proporţional cu participaţia. Per total, 200 de milioane de euro – plus-minus – deci mai puţin de un sfert din miliardul investit.
Cum arată investiţia OTE în Romtelecom după 11 ani de bilanţ tradus din greacă: 5 ani cu pierderi, şase ani cu profit. În toată perioada, Romtelecom a fost pe plus cu 425 de milioane de euro (net income, contabilitate US GAAP/IFRS). Pe datele de la Ministerul Finanţelor, suma totală netă e chiar mai mică: 353 de milioane de euro (profit net, contabilitate RAS).
Din aceşti bani, doar jumătate sunt valoarea câştigată de investitor, adică proporţional cu participaţia. Per total, 200 de milioane de euro – plus-minus – deci mai puţin de un sfert din miliardul investit.
3. Planul de afaceri:
Când îşi va recupera OTE banii investiţi în Romtelecom? În cel mai BUN caz, niciodată.
…pentru România ar putea ajunge unul dintre puţinele cazuri de privatizare de succes
Când îşi va recupera OTE banii investiţi în Romtelecom? În cel mai BUN caz, niciodată.
…pentru România ar putea ajunge unul dintre puţinele cazuri de privatizare de succes
4. Intriga:
Vă mai amintiţi cine era consultantul României pentru privatizarea Romtelecom în 1998? Un nume care abia acum capătă rezonanţe greceşti: Goldman Sachs.
Sursa: http://www.riscograma.ro/1928/fereste-te-de-romani-cand-le-fac-daruri-grecilor-romtelecom-s-a-dovedit-prea-scump/Vă mai amintiţi cine era consultantul României pentru privatizarea Romtelecom în 1998? Un nume care abia acum capătă rezonanţe greceşti: Goldman Sachs.
Actualizat ultima dată de Savin BADEA chiar acum.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu