ISTORIA LUI DACĂ... (3)
- (2 - 2, adică 54-71)
Jan van Helsing
ŞI PUTEREA LOR ÎN SECOLUL XX
O călăuză în reţeaua Lojilor,
a Înaltei Finanţe şi Politici
(fragmentul 2 - 2, adică 54-71)
CAPITOLUL II - ACEIA*
Josef Landovski
Rakovski – Interogatoriu
(* Subtitlul meu, SB.)
ACEIA*
PUTEREA BANULUI*
(54-71)
54
Kuzmin: Analogie subiectivă, întâmplătoare, care însă la rădăcină, nu ţine.
Rakovski: Permiteţi-mi să nu vă răspund, ca să nu pierd firul logic. Eu vreau numai să subliniez axioma de bază. Banul înseamnă puterea. Banul este şi centrul gravitaţiei în lume. Nu-i aşa?
55
Kuzmin: Continuaţi, vă rog.
Rakovski: Ca să înţelegem cum a fost posibil ca Internaţionala Finanţei să devină stăpână peste Bani, acest talisman magic, care a devenit azi pentru oameni ceea ce odată a fost Dumnezeu şi Naţiunea, acest lucru este mai mult decât arta strategiei revoluţionare, acest lucru este în acelaşi timp artă şi revoluţie. Eu vă voi explica.
În timp ce masele şi istoricii erau orbiţi de răcnetele şi succesul Revoluţiei Franceze, regele şi privilegiaţii detronaţi de putere şi nimiciţi, nu au observat că o mână de oameni tăcuţi, prudenţi şi din umbră au pus mâna pe putere, pe adevărata putere monarhică, aproape dumnezeiască. Masele n-au observat că străinii au pus mâna pe putere şi aveau să introducă un sclavagism mai mare decât cel de pe timpul regilor. Regele, prin religiozitate, prin principii morale, prin neghiobia lui, nici nu a fost în stare de un asemenea sclavagism. De aceea au şi fost în stare aceşti oameni să smulgă regilor puterea, prin calităţile lor intelectuale şi cosmopolite. Bineînţeles, aceşti oameni, din naştere, nu sunt creştini ci cosmopoliţi.
56
Kuzmin: Care să fie puterea magică pe care şi-au însuşit-o?
Rakovski: Şi-au însuşit privilegiul regal de a bate monedă. Vă rog nu zâmbiţi, nu-mi vine să cred că nu ştiţi ce înseamnă a bate monedă. Mă văd în postura unui medic care trebuie să explice unuia de la Institutul Pasteur bacteriologia... Dar nu vă acuz de această ignoranţă. O limbă care a jonglat cu cuvinte ce au ascuns adevărate fapte şi ţeluri nu poate mijloci noţiuni exacte. Eu am vorbit despre monedă; am văzut în ochii dumneavoastră că v-aţi gândit la moneda fizică, din metal sau hârtie. Nu, însă! Acesta nu este Banul! Banul fizic care este în circulaţie este un adevărat anacronism. Dacă acesta este încă în circulaţie, numai datorită unui atavism practic, unei iluzii, unei ficţiuni a fanteziei se mai menţine.
57
Kuzmin: Un paradox fantastic, aproape poetic!
Rakovski: Fantastic, dacă vreţi, dar nu paradox. Eu ştiu că în zilele noastre se bat monezi cu insigne regale sau bancnote cu insigne naţionale, dar ce însemnătate mai au acestea?
Marea masă a banilor circulă în lume, banii marilor tranzacţii, contravaloarea bogăţiilor naţionale o au "Aceia" la care fac mereu aluzie. Titluri, obligaţiuni, cecuri, poliţe, note bancare, conturi, cursuri, cifre şi mereu cifre, au căzut ca nişte imense cascade de apă şi au inundat popoare. "Aceia", ca nişte psihologi foarte subtili, şi-au permis încă mai mult, datorită lipsei generale a sancţiunilor şi datorită ignoranţei totale.
Peste imensele sume financiare au creat "Creditele", înzestrându-le cu un caracter infinit şi cu iuţeala gândului. O abstracţiune, o cifră, un credit, o credinţă puteţi înţelege? Escrocherie, bani falşi la un curs legal... Cu alte cuvinte, ca să mă înţelegeţi mai bine, bănci, burse, întregul sistem financiar sunt o maşinărie gigantică care este o monstruozitate contra naturii, cum a spus Aristotel: banul să producă iar ban, este o nelegiuire faţă de economie; în cazul financiarilor e nelegiuire faţă de Codul penal, deoarece este o afacere cămătărească.
Îmi dau seama ce argument vor aduce: că lucrează cu procente legale. Dar dacă amintim acest lucru, camăta rămâne aceeaşi, deoarece chiar dacă procentul este stabilit de lege, ei înşeală prin falsul unui capital ce nu există. Băncile au totdeauna posibilitatea să dea credite, bani în cifre, care sunt de cinci sau o sută de ori mai mari decât suma pe care o au la dispoziţie drept capital fizic. Lăsând la o parte creditele ce depăşesc banii depuşi la bancă, este vorba aici de un capital inexistent care aduce procente, în consecinţă, aceste procente sunt îndreptăţite. Vă rog să ţineţi seama că eu vorbesc aici de un sistem care este mai puţin culpabil. Imaginaţi-vă, dacă puteţi, o mână de oameni cu o putere neîngrădită asupra proprietăţii bunurilor reale, dictatori absoluţi asupra valorii adevărului, adică dictatori ai producţiei şi distribuţiei, deci ai muncii şi consumului. Dacă aveţi putere de imaginaţie, închipuiţi-vă acest lucru pe plan mondial şi veţi recunoaşte efectul anarhic şi revoluţionar pe plan social şi moral. M-aţi înţeles?
58
Kuzmin: Nu, încă nu.
Rakovski: Desigur, este greu să pricepi minuni.
59
Kuzmin: Minuni?
Rakovski: Da, minuni! Nu este o minune dacă o bancă de lemn se transformă într-o catedrală? Asemenea minuni au trăit în ultimul timp oamenii de nenumărate ori, fără a clipi din ochi. Este o minune uimitoare că tarabele unde cămătarii negociau cu banii lor, s-au transformat în "temple". La fiecare colţ de stradă triumfă faţadele lor păgâne, către care aleargă mulţimea stăpânită de o credinţă pe care nici zeii n-au reuşit să le-o insufle: să aducă tot ce au zeului "Ban", despre care sunt convinşi că stă pe tronul safeului bancherului şi are puterea dumnezeiască să înmulţească banul la nesfârşit.
60
Kuzmin: Aceasta este noua religie a burgheziei leneşe.
Rakovski: Desigur, religie. Religia Puterii!
61
Kuzmin: Aşadar, dumneavoastră sunteţi un poet al economiei?
Rakovski: Îţi trebuie o doză de poezie ca să-ţi faci o imagine despre finanţe, opera cea mai genială şi mai revoluţionară din toate timpurile.
62
Kuzmin: Este un mod de a vedea greşit. Finanţele, aşa cum le-a definit Marx şi mai ales Engels, sunt determinate de sistemul de producţie capitalist.
Rakovski: Exact, dar invers: sistemul producţiei capitaliste este determinat de Finanţe. Ceea ce Engels aduce ca argument contrar şi ceea ce caută să demonstreze, este dovada cea mai convingătoare că Finanţele domină producţia burgheză. Şi pentru că aşa este, Marx şi Engels au evitat să enunţe şi să dea la iveală Finanţele, cea mai grandioasă maşinărie a Revoluţiei, un joc de copil în comparaţie cu Kominternul.
Dimpotrivă, folosindu-se de talentul lor ştiinţific, au camuflat încă o dată adevărul în interesul Revoluţiei. Şi acest lucru l-au făcut amândoi.
63
Kuzmin: Povestea nu este nouă. Îmi amintesc că aşa ceva a scris Trotzki, acum zece ani... când a proclamat că Kominformul este o organizaţie conservatoare, asemenea bursei din New York şi că marii bancheri sunt promotorii Revoluţiei.
Rakovski: Da, acest lucru l-a scris într-o broşură mică, unde a prezis şi decăderea imperiului britanic. El se întreba: Cine împinge Anglia de partea Revoluţiei? şi tot el răspundea: Nu Moscova, ci New Yorkul.
64
Kuzmin: Dar vă amintiţi că tot el a afirmat că, dacă oamenii Finanţelor au pregătit de la New York Revoluţia, acest lucru l-au făcut inconştient!
Rakovski: Motivul pentru care v-am spus că Marx şi Engels au ascuns adevărul, este valabil şi pentru Trotzki.
65
Kuzmin: Am apreciat la Trotzki punctul lui de vedere, prin care se exprima aproape literar: "Bancherii îndeplinesc irezistibil şi inconştient misiunea lor revoluţionară".
Rakovski: Şi ei îndeplinesc misiunea lor, cu toate că Trotzki îi arată cu degetul? Curios că nu-şi schimbă tactica!
66
Kuzmin: Financiarii sunt revoluţionari inconştienţi, datorită neputinţei lor psihice, ei nu văd consecinţele până la sfârşit.
Rakovski: Credeţi într-adevăr acestea? Credeţi că aceste adevărate genii acţionează inconştient? Îi consideraţi pe aceşti oameni de care ascultă azi o lume întreagă, drept o mână de idioţi? Aceasta ar fi o contradicţie îngrozitoare.
67
Kuzmin: Adică, ce vreţi să spuneţi?
Rakovski: Foarte simplu. Eu afirm că ei sunt, obiectiv şi subiectiv, revoluţionari conştienţi.
68
Kuzmin: Bancherii, aţi înnebunit?
Rakovski: Eu nu, poate dumneavoastră; reflectaţi, vă rog. Aceşti oameni sunt oameni ca mine şi ca dumneavoastră. Că ei posedă bani, că ei sunt debitorii creditelor, acestea nu sunt ambiţiile lor finale. La ei, ambiţia este pentru Putere. De ce să nu aibă aceşti bancheri, acces spre stăpânirea totală?
69
Kuzmin: Dacă însă ei au deja în mână puterea economică, ce şi-ar mai putea dori?
Rakovski: Repet, puterea totală. O putere ca a lui Stalin asupra Uniunii Sovietice, dar pe plan universal.
70
Kuzmin: O putere ca a lui Stalin, dar cu scop invers.
Rakovski: Puterea, dacă este într-adevăr absolută, este numai una. Gândul la absolut exclude diversitatea. Aşadar, puterea spre care tind Kom-internul şi Kap-internul pentru a avea influenţă politică trebuie să fie identică. Puterea absolută este scop în sine; altfel nu este absolută. Până acum, nu se cunoaşte o maşinărie a puterii totale mai mare ca statul comunist. Puterea burghezo-capitalistă, chiar la apogeul ei, a fost o putere limitată, când faraonii şi cezarii în antichitate au fost întruchiparea zeilor, viaţa economică era atât de primitivă şi aparatul tehnic al statului atât de înapoiat, încât era destul spaţiu liber de acţiune pentru individ. Înţelegeţi că aceia care stăpânesc deja naţiuni şi guverne pe acest pământ doresc să fie stăpâni absoluţi? Înţelegeţi că acesta este singurul lucru pe care încă nu l-au atins?
71
Kuzmin: Interesant, cel puţin ca un aspect al nebuniei.
Rakovski: Mai puţin nebuni decât Lenin, care visa într-o mansardă în Elveţia să domine întreaga lume, sau Stalin, care visa acelaşi lucru dintr-o colibă de lemn, unde era surghiunit în Siberia. O asemenea ambiţie mi se pare mult mai naturală la aceşti domni ai banilor, de la nivelul unui zgârie-nori în New York.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu