CEAUŞESCU TRĂIEŞTE! - ARGUMENTE - SECURIADA.

HALAL SERVICII SECRETE! - SECURISTOCRAŢIA!

MOTO: 
"- N-aţi vrut voi, bă, revoluţie?! Nu mor caii cînd vor cîinii!" 
(Adevărul e că s-au dedulcit la traiul ăl bun şi-au dat dracului cu patriotismul... majoritatea!)

 
De ce suntem deţinuţi politici? Pentru că sîntem obligaţi să trăim într-o ţară în care ni s-a impus un sistem politic pe care nu l-am vrut şi nu l-am votat; ilegitim, impus de marile puteri în 1989, de care n-am fost întrebaţi, într-o UNIUNE EUROPEANĂ ineficientă, băgată pe gît, într-o Lume nebună după bani, cu orice preţ, în care om pe om se calcă în picioare, om pe om exploatează!
Pentru că în 1989, pe de o parte, o parte a poporului, aiurită de "agenturile imperialiste", a vrut să cadă COMUNISMUL (ceva ce n-a existat) şi CEAUŞESCU ("ceva" care a existat), însă cealălaltă parte nu, pentru simplul motiv că ar fi dorit să se îmbunătăţească acest SOCIALISM, acel capitalism de stat - socialismul real - tot mai bun cu o secundă decît CAPITALIASMUL ăsta idiot. Pe de altă parte, mulţi dintre noi ne-am băgat cu gîtu-n laţ, pentru că eram curioşi să ştim cum arăta capitalismul ACELA în care ne-am  născut, o curiozitate "natală", firească, rudă bună cu iubirea de patrie, tot "natală", pentru că ne doream, instinctiv, o soartă mai bună, nouă, nouă şi poporului nostru. Dar cei mai mulţi, majoritatea, au fost luaţi de valul prostirii generale.

Ce este CAPITALISMUL? Societatea omenească, bazată pe capital (bani, averi, cumul de bunuri etc.), circulaţie bani-marfă-bani şi marfă-bani-marfă, - bani, bani, bani! - fără de care nu se poate, pentru că nu s-a inventat altceva în schimbul banilor, la schimb. De unde cel mai fericit este sistemul bancar, cel care suge tot!

De aceea eu numesc socialismul capitalism de stat, fiindcă în socialism numai statul venea cu capitalul majoritar, iar poporul părea că este deţinătorul averii generale, pînă la un punct, de unde devenea deţinut (de orice fel), dacă băga mîna în buzunarul statului.
Dar în capitalism aşa ceva este posibil, cu ajutorul legilor permisive, cînd indivizii unui partid, devenit gaşcă, şi chiar indivizi fără de partid bagă mîna în buzunarul statului şi  în buzunarele altora. Capitalismul generează haos, anarhie, exploatare, speculă, şomaj, supraproducţie, bogăţie, sărăcie, criză de orice fel, dar mai ales CRIZĂ MORALĂ şi multe altele. Fetişizarea economiei de „piaţă liberă", a mecanismului „cerere şi ofertă”, ne închide gura, dar în realitate aceste gogoriţe se împotmolesc cînd nu mai există putere de cumpărare! - cînd n-ai bani, degeaba ceri, degeaba ţi se oferă - criza financiară, amplificată de la individ la societate, de la Ţară şi la Lume, nu-i decît bomboana de pe colivă. Iar criza morală e gustul amar al colivei. CAPITALISMUL MORT, ca un hoit de cîine!
Criza morală se bazează pe o scală de valori morale în picaj, în care banul şi specula sînt împăraţi în ţara orbilor, a proştilor. De unde, printre altele, şi ciupercăria după ploaie a hoţilor, excrocilor, paranormalilor, clarvăzătorilor etc.(completaţi, vă rog, Dvs. lista; mie mi-e lene).

Iată de ce pe Antonie SOLOMON îl consider un deţinut politic (al CAPITALISMULUI din ţara asta, al  PROPRIULUI său PARTID; nu mă bag în treburile interne ale PD-L, dar rufele se spală în familie, nu prin puşcării!).

Iată de ce Dan DIACONESCU este ÎNCĂ deţinut politic (al CAPITAISMULUI şi al propriilor lui lăcomii, generate, mai mult sau mai puţin, cu voia lui şi, mai mult, de organizarea defectuoasă a societăţii, a legilor permisive). Eu n-am nimic cu averile oamenilor, sunt bine-mersi făcute, cu ajutorul legilor permisive: DDD susţine că singura lui avere este TELEVIZIUNEA OTV, TELEVIZIUNEA POPORULUI, dar această  televizie (şi nu direct DAN DIACONESCU DIRECT) are şi un sediu enorm şi deţine cîteva blocuri, o vilă în Primăverii, un elicopter, un avion garat la Otopeni, cîteva automobile-tancuri în colecţie, avocaţi, salariaţi, fraieri - nevastă-mea trăgea să moară, dar era îngrijorată de soarta Elodiei şi nu a ei, pentru că lupta cu boala! - iar acum această televizie îşi va trage şi un partid pe măsură, PARTIDL POPORULUI ROMÂN, cu ziarul OTV, cu tot! şi cu PNLCD!!!). Urîtă boală bîntuie prin Caracăl, unde s-a răsturnat carul cu proşti: LĂCOMIA). Da, Dan DIACONESCU este săracul săracilor, dar are o televiziune bogată, cinste lui! pentru cîte nopţi n-a dormit.

Dar şi PÎRV este deţinut politic, pentru că şi lui i-a permis CAPITALISMUL şi Dan DIACNESCU să fie „clarvăzător” – tîmpenie de prostit proştii. După mine, clarvăzătorii sînt nişte excroci cu minţi rătăcite care exploatzează alte minţi rătăcite – părerea mea!...

Iiar o SOCIETATE INTELIGENTĂ n-ar permite aşa ceva, nu prin constrîngere, ci prin faptul că minţilor rătăcite, într-un climat social sănătos, li se va da o a doua şansă spre inteligenţă…

Din cînd în cînd, mai pierdem cîte o valoare – ca Mădălina MANOLE – fie sinucidere, fie accident. Într-un climat de moralitate ridicată, de apreciere a valorilor şi a taslentelor - la toate TV-urile şi RADIO-urile -  „fata cu părul de foc” ar fi cîntat şi astăzi!

Etc. Etc. Etc. !

DDD l-a ajutat pe Traian BĂSESCU în campania electorală. Traian BĂSESCU este ales preşedintele României. „Poporul” i-ar fi zis: „ – Dane, tu l-ai pus, tu dă-l jos!” Pe lume mai sunt şi ioni negativi şi ioni pozitivi…
Preşedintele a făcut gafa elementară să se ia de pensii. Boc a luat coasa în mînă. Au dat ortul popii cîţiva amărîţi. "Distracţia" trebuia mutată în TV-urile  favorabile regimului, pentru distragerea atenţiei publice. Dar CURTEA CONSTITUŢIONALĂ şi bunul simţ, elementar n-au permis regimului să bage mîna în buzunarele pensionarilor. Un adevăr elementar, precum aerul care-l bei şi apa pe care o respiri (am inversat intenţionat elementele, să fiu şi eu o dată prost!). Asemenea gafă politică se face o singură dată în 2000 de ani: să pretinzi tăierea pensiilor tuturor! Prostia touşi continuă – prin a cere şi impozitarea pensiilor. Preşedintele parcă n-are voie să se potolească. A aiurit iar poporul: „că ar fi fost mai bine să ne taie din pensii, decît să mărească TVA, decît să crească iar preţurile!” Păi, oricum, la vînzoleala asta şi la degringolada asta, generală, artificial-stimulată, preţurile tot săreau pînă-n tavan!.

Mîine-poimîine vine şi Traian BĂSESCU - ca şi Ion ILIESCU (nu-mi aduc aminte cînd), ca şi Emil CONSTANTINESCU, PREŞEDINŢII-„MINUNE” - şi zice:

„ – M-au învins SECURIŞTII! N-am putut să fac nimic! Ei deţin toată puterea (economică şi politică)!” 

În favoarea cui? A lor? A poporului? Mai văzuşi! Mîine-poimîine „se întoarce foaia”? Basme! ÎN FAVOAREA LOR, desigur, cei cu pîrghia economică – BURGHEZII, CHIABURII, BARONII, MOGULII, EMIRII, ŞEICII, ŞAHINŞAHII, MAHARAJAHII… Eu NU le-aş lua averile – bune, rele, bine că-s făcute! – vor folosi cîndva şi poporului! – c-aşa e legea firii! - ci le-aş lua numai pîrghiile, le voi drege şi, poate,  şi le voi „confisca” (PÎRGHIILE!), cît să nu mai sărăcesască poporul!

PÎRGHIILE? Vezi CONSTITUŢIA ŞI LEGILE „ŢĂRII DE AZI”…

.

Culmea este… că-i cunoaştem şi ne entuziasmăm de… „ce frumoşi sunt”!

Şi cu salariile şi cu pensiile nesimţite nu-i treabă curată! Chiar, cum rămîne?... Ca-n tren!

Acum vor să salte – şi au şi „sărit” deja - preţurile! prin TVA şi fiscalitate - poftim economie de piaţă liberă care funcţionează după legea cererii şi ofertei! Ori eu sînt prost, ori STATUL se încăpăţînează să nu producă...

Da, dar... "Dan DIACONESCU ARE STAT"...

Dar să revenim. Dan DIACONESCU, a fost puşcăriaş într-o veselie - n-aş vrea să fiu în pielea lui - dar a dus-o ATIPIC în aşa puşcărie.
- Lasă, Dane, că te fac eu om, să intri în politică, îţi fac partid, mă salvezi. Dacă opoziţia reuşeşte de mă suspendă şi mă dă jos sau îmi temin mandatul tîrîş-grăpiş, tu ai să cîştigi alegerile parlamentare şi părezidenţiale - tu vei fi preşedinte, iar pe mine mă pui prim-ministru! Scenariu cinematografic! Ha, ha, ha! Ce bun sînt! Hai că-mi merge mintea!
Aşa vorbea Băsescu în mintea mea sau aşa îmi... dicta mie mie mintea!
Există un precedent reuşit: Vladimir PUTIN şi Dimitri MEVEDEV, un duo în faţa cărora îmi dau jos pălăria, pînă una alta. Dar aceştia reprezintă un precedent periculos pentru alte ţări, unde nu-s politicieni de calitate. Aşa şi acum: dacă perechea PUTIN-MEDVEDEV fericeşte Rusia, de ce nu şi perechea BSESCU-DIACONESCU să nu fericească România! Atît i-ar mai trebui lui Dan DIACONESCU să şi îmbogăţească averea OTV, că deja a OTVizat România: uitaţi-vă la toate televiziunile: toacă 24 de ore din 24 numai prostiile politicienilor, toate mizeriile ţării, înmormîntările... Mi-e dor de-un oţelar în peisajul unei cetăţi de foc, mi-e dor de minerii dn abataje, să văd că economia ţării noastre "duduie!" Aşa-i, duduie fotomodel?

Dar NOSTRADAMUS îmi urlă iar în minte iar: NU LE DA IDEI!
Vorba lui Florin PIERSIC-senior: Dacă n-o spun pe-asta, mor!
Prin 1989, o colegă, întîlnită la Ministerul Minelor, mă serveşte cu o invenţie românească în apă fiartă: îmi pune într-o ceaşcă o PASTILĂ de cafea ness, solubilă, cafea la secundă. Convorbim, ne îndeplinim noi sarcinile de serviciu conştiincioşi şi apoi plecăm prin Bucureşti, la plimbare pe o porţiune de drum comună, pe un bulevard. Şi-mi zice colega:
- Nu le mai da idei!
- Cui? zic.
- Ăstora...
- Cui?
- De la Minister. Şi... ştii tu cui...
Eu fac pe prostul şi mă refer doar la minister:
- Ce să fac, sînt inginer şi trebuie să cîştig şi eu o pîine, că am familie, soţie, copil...
- Păi sînt ideile tale...
- Şi ce dacă. Dacă ajută să avem o viaţă mai bună, cu plăcere.
Promisesem securistului de serviciu că-l voi ajuta pe Ceauşescu doar ca inginer, nu şi ca informator, pentru că nu eram competent şi îmi displăcea să-mi torn colegii. Acum aş fi turnat-o şi pe mama, şi pe tata, - vorba vine! - numai să nu fi ajuns România în halul ăsta! Vorba vine?...

Socoteala e simplă: DON QUIJOTE DE LA MANCHA şi SANCHO PANZA!
Mai alaltăieri mă întreba un prieten de ce „cotizez” în opoziţie de unul singur, ca DON QUIJOTE (cică aş fi nebun, mă lupt cu morile de vînt, adevăr 99%, „e că urlu în pustiu”), şi nu mă bag în vreun partid sau... PĂI, CE, EU AM BANI SĂ COTIZEZ? Sau să-mi fac eu unul!? Numai dacă te iau pe tine, bre, SANCHO PANZA!
Într-un partid nu mă bag, c-am fost într-unul! Altul nu-mi fac, că n-am cu ce şi cu cine, că toţi sunt fraieri, ţin ba cu un sistem, ba cu altul, iar eu am „SISTEMUL MEU”: SOCIETATEA INTELIGENTĂ!. Simplu.

Ia să-mi fac şi eu un partid virtual, că tot am candidat virtual la preşedenţie anul trecut: PARTIDUL SOCIETĂŢII INTELIGENTE.
Nu mi-e teamă că-i voi dezamăgi pe români, ci mi-e teamă că mă vor dezamăgi ei pe mine!, - ca anul trecut, precum Dan DIACONESCU, atunci, acum un an.

- Mă, Şobo, nu poporul e prost, ci e prost informat! (SANCHO PANZA).
- Mă, Fane, nu poporul „de demult” e prost, ci „ăsta de astăzi”!... Nu vede realitatea. Se agaţă de orice prost, ca ruşii de ţar, ca sovieticii de Tătuca STALIN, ca minerii de Miron COSMA. Se agaţă de cîte unul, mai tare, mai mare, cu care face gaşcă, să sară la bătaie!... Copilăria mea era populată de găşti de cartier, a căror meniere era doar să se bată… Acesta e poporul român de astăzi, debusolat moral, într-o mie de partide…! În loc să-şi ia soarta în mîini, ca o societate intgeligentă "care este"! Nu ştie ce-i aia o COMUNITATE, ce este aia UNIREA adevărată! Românii... Ţiganii, cu şatra lor, sunt ceva mai inteligenţi decît ei! Dovadă că manelele au învins… (DON QUIJOTE)
Intraţi în rîndurile PARTIDULUI SOCIETĂŢII INTELIGENTE? (Observaţi, pun ? şi nu !)

E aşa înghesuială de mă ia groaza! – NICI-UNUL!, dar NICI-UNUL nu mă întreabă despre biet-partidul ăsta!

CHIAR NU MAI EXISTĂ NICI-UN SECURIST PATRIOT, NICI-UN MILITAR PATRIOT, MĂCAR UNUL CARE SĂ FI PURTAT HAINĂ MILITARĂ, SĂ MAI FIE ŞI PATRIOT? SAU, MĂCAR, DE-ĂŞTIA, ÎN CIVIL, „CU GRADE PE UMĂR”, CARE MAI APĂRĂ CARICATURA ASTA DE STAT SAU CE DRACULUI A MAI RĂMAS DIN STATUL ACESTA ROMÂN, NUMIT „ROMÂNIA”?! CHIAR, NU MAI E VREUN ROMÂN ROMÂN????

UNDE NI-S PATRIOŢII?

VAI DE ROMÂNIA LUI CEAUŞESCU! (S-a şi văzut! Şi-au împuşcat Comandantul Suprem sau l-au exilat forţat!...); 
VAI DE ROMÂNIA ULTIMILOR 20 DE ANI! (S-a văzut! Şi-au înspăimîntat Preşedinţii-Comandanţi Supremi!...); 
VAI DE ROMÂNIA VIITOARE! (Doamne-fereşte! să se vadă!) - 
VAI DE-ACESTE ROMÂNII!, CARE AR FI TREBUIT APĂRATE DE PATRIOŢII LOR, CU GRADE SAU FĂRĂ GRADE, CU PREŢUL VIEŢII LOR - în orice fel de restrişte!


UNDE NI-S PATRIOŢII? 

CE ZIC SERVICIILE SECRETE DE HALUL ÎN CARE AU AJUNS PATRIOTISMUL, POLITICA, ECONOMIA, ARMATA, POPORUL...  ŞI, IMPLICIT, ROMÂNIA?

Bre, SERVICII SECRETE! GATA! Hopa! E aşa de mare secretul, că abia de-l pot ţine! PCR s-a spart în 16, ca să salveze fiinţa neamului prin… cine credeţi?... prin FRONTUL SALVĂRII NAŢIONALE!... Care front s-a spart în 16 ca… ca să ce?...  nici-o casă!... să facă repede cîteva duzini de capitalişti!, burghezia roşie!, să puem discuta pe picior de egalitate cu capitaliştii sadea, din Occident! Capitaliştii noştri, făcuţi în 3 zile, ai lor în 3 secole! S-a organizat Caritasul, unde toţi securiştii au contribuit şi cu bani şi cu reclamă; pe lîngă popor… S-au devalizat bănci şi s-au dat la fier vechi toată flota, locomotivele şi industria a bună. FIECARE BAROSAN A PRIMIT CÎTE O FELIE GRASĂ: UNUL ENERGIA, UNUL PETROLUL, ALTUL GAZUL METAN, ALTUL OŢELURI SPECIALE, ALTUL MINERITUL, pe căprării!... Dacă s-ar da ordin să se refacă SOCIALISMUL, s-ar face în 3 minute! OARE? Pe jumătate tot s-ar face! În acelaşi scop s-a asmuţit poporul: peste CAP-uri şi peste sisteme de irigaţii, de s-a făcut agricultura mici şi fărîme, să lipsească cu desăvîrşire!... S-au făcut şi moşieri în 3 nopţi etc. Totul s-a trecut la index. Cei responsabili cu avuţia ţării sînt trecuţi în terfeloagele puterii, ca la o adică… Securiştii nu-i mai urmăreau pe cei cu idei politice, ci pe cei cu averi economice! Dar ce-au prădat cei din alte ţări, pe comisioane? Şi ăia s-au trecut! Mai trebuiau fericiţi răspîndacii, presa şi TV-ul… Cei care aiuresc  poporul cu televizorul...  Au fost plătiţi cu salarii extrem de grase, numai să ştie să dea din gură, într-o nebunie generală. Dacă mîrîie vreunul, în numele cauzei - salvarea cui? - îl punem cu botniţă (e vorba de presă!). Dan DIACONESCU avea felia morţilor, pe Elodia, acum pe Mădă...  bani să fie! Cînd cu criza, cînd au sărăcit şi bogaţii, şi s-au înzecit săracii şi s-au subţiat bogaţii, s-a îngroşat şi zeciuiala (exploatarea fiscală, 15% şi 25%) şi dictatura… Dar s-au încurcat iţele aşa de rău, de nici cei mai bine intenţionaţi nu mai ştiu ce să facă! Partidele stau la rind, că sînt cei de la PD-L la muls! Şi cum să jupoi de la bogaţi, cărora tocmai li s-a dat în păstrare mai toată avuţia ţării, să o sporească!? Şi Serviciile Secrete au fost puse s-o păzească!...

Bre, Servicii Secrete! Aveţi de apărat o ţară, un popor! Cu ţara ca cu ţara, c-aţi dat-o lui NATO şi UE şi, uite, nu e!, dar cu POPORUL... cu POPORUL… cum şi cui rămîne? Toate bune!… dar noi cînd să mai trăim, ca oamenii, noi grosul, POPORUL, ACUM! -  fie-ne ţărîna uşoară, atunci cînd o fi să ne fie!

Ce scenariu SF aiuritor! - "TOTUL PENTRU POPOR, TOTUL PENTRU FERICIREA LUI!" Vorba lui Băsescu: "Bă, da' ce bun sînt! Hă! Hă!"

 

Iată un recent articol, socotit de mine, ca fiind „DE SPRIJIN”!

ing. Savin BADEA

Cacocratul

de Valentin Nicolau
19/07/2010

Aud în jurul meu vorbindu-se despre Traian Băsescu ca despre preşedintele României şi de fiecare dată rămân nedumerit. Cum poate vedea cineva în acest personaj omul de stat, conducătorul ţării în care trăim?! Nici măcar Traian Băsescu nu se poate vedea pe sine ca pre­şedinte al României, vorbind mereu despre el însuşi nu ca despre Traian B­ăsescu, ci folosind apelativul de­per­sonalizat "Preşedintele". Oricât de exersat este el în arta minciunii, în acest caz are slăbiciunea sinceri­tă­ţii: privindu-se în oglindă, nu-l ve­de pe Traian Băsescu, ci pe un in­divid căruia i se adresează formal şi umil: "Preşedintele". Atunci cum au putut fi înşelaţi atâ­ţia şi atâţia oa­meni? Cum este to­le­rată această farsă politică sinistră? Mi-aduc aminte de un film documentar făcut în urmă cu mai mulţi ani de un studio de producţie tv canadian, film care aborda su­biec­tul Prostia. Pleca de la ob­ser­vaţia că în ţara cea mai mare şi mai in­fluentă din lume trăiesc şi cei mai mulţi proşti şi, atunci, era firesc ca pre­şedintele ei să re­pre­zinte această lar­­gă majorita­te, deci să fie un mare prost la rândul său. Era vorba de Geor­ge Bush Jr. Prin ana­logie, un exer­ciţiu de stil ar condu­ce la conc­lu­­zia că în România, unde există enorm de mulţi im­postori, este firesc ca preşedinte să fie cel mai mare im­­postor. Mergând mai departe cu ra­­ţionamentul, este firesc ca în Ro­mânia, unde există atât de mulţi hoţi... În România, unde există atât de mulţi şme­che­raşi, manelişti, ticăloşi...

Astfel de exemplare apar spontan peste tot în lume, dar parcă nicăieri ele nu s-au cocoţat atât de sus. Cum se explică ascensiunea şi rezistenţa lor în ierarhia puterii din ţinuturile mioritice? Atunci când lucrurile se pervertesc peste măsură într-o ţară, unde anormalitatea este ridicată la rang de normalitate, acolo se creează un ecosistem pu­ternic, cu vietăţi adaptate jafului şi incompetenţei, cu şefi de haită abili şi ne­cru­ţă­tori care decid stăpânirea asupra tur­mei. Apar specii noi, răpitoare şi pră­dătoare, de videni, de boci, de ber­c­eni şi femele ca udriile, mantalele şi anastasele determină cu mirosul lor creşterea nivelului de testosteron al masculului domi­nant, stările de spi­rit şi deciziile de codru ale că­pe­teniilor, punând sub teroare întregul teritoriu a ceea ce a fost înainte o ţară şi acum a ajuns doar o junglă. De aceea, România este capabilă mereu de un "mai jos", un "şi mai jos".

Şi toate se întâmplă cu sprijinul ne­văzut al Securităţii redivivus, moş­tenitoarea celei vechi şi hulite, care a ştiut să se reinventeze spo­rindu-şi forţa de a hotărî destinele naţiunii. Niciodată Securitatea nu a fost mai puternică, pentru că acum are ceea ce n-a avut niciodată, dar la care a tânjit mereu: puterea economică. A căpătat o dimensiune în plus. Sunt voci care afirmă că peste 30% din PIB-ul României se află sub controlul ei. Dincolo de această ipoteză, important este pentru cine mai lucrează astăzi noua structură de Securitate a României: pentru ţară, pentru binele public sau pentru interesele de putere şi econo­mice ale celor care o conduc şi ale celor care se conduc după ordinele ei? Chiar toată Securitatea s-a pervertit, n-a rămas nimic nealterat, necompromis? Spuneam odată că Securitatea este ca şi câinele de la stână care are misiunea să păzească oile şi pe ciobani şi care astăzi a uzurpat locul ciobanului şi tare-i mai place să numere banii obţinuţi pe brânza şi mieii vânduţi. Câinele impostor a ajuns cioban.

Îmi aduc aminte că pentru toate acestea a fost inventată cândva sintagma cacocraţie. Cuvântul vine de la gre­cescul kakos (rău, urât) şi kratos (putere) şi semnifică "pu­terea celor mai răi", "rea guvernare" sau "pute­rea răului". Acum, că v-am reamintit, numiţi-l cum se cuvine.

Sursa: http://www.jurnalul.ro/stire-editorial/cacocratul-549842.html

Madalina Manole - Fata din Nalindamar

CEAUŞESCU TRĂIEŞTE! - ARGUMENTE - "EPOCA DE AUR" ÎN BANCURI

• Ceauşescu cu nevasta, în elicopter. Leana îi zice: – Uite, Nicule, se vede rîurile! – Nu, tu, astea nu e rîurile, astea e şoselele... Pilotul intervine: – Nu, astea s cozile! 

• Prinţişorul, ajuns în iad, îşi caută tatăl de la un cazan la altul. Tot căutînd, dă mai întîi peste Marx, scufundat în smoală pînă la brîu. Mai departe, Lenin, scufundat pînă la subţiori. Apoi Stalin, scufundat pînă la bărbie, ascultă radioul "Vorbeşte Moscova". Într o margine, în sfîrşit, Ceauşescu scufundat în smoală pînă la gleznă. Tocmai ţine o cuvîntare despre sistemul diabolic de organizare a represiunilor. Nicuşor, uşurat că papa e şi aici la înălţime, îl întreabă pe Scaraoţchi cum de i a dat o pedeapsă aşa de uşoară. – Smoala i a ajuns numai pînă la gleznă, căci stă pe umerii savantei sale soţii.

• Întrebare la Radio Erevan: – Este posibil ca o femeie să nască de mai multe ori în acelaşi an calendaristic? Radio Erevan răspunde: – Nu, tovarăşe Nicolae Ceauşescu. 

• Episod derulat între profesorul de istorie şi un elev, într o şcoală primară: – Spune mi, Goguţă, ce eveniment marcant a avut loc în anul 1918? – S a născut, la Scorniceşti, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, iubitul nostru preşedinte! – Foarte bine. Dar în 1944? După un scurt timp de gîndire, Goguţă răspunde: – S au sărbătorit 26 de ani de la naşterea tovarăşului Nicolae Ceauşescu! 

• Săptămîna prezidenţială. Ceauşescu vine la TVR, îl ia pe Răzvan Teodorescu de păr şi îi spune: – Bă, asta e săptămîna prezidenţială. Bagi emisiuni în felul următor: luni – vorbiţi despre mine; marţi – vorbiţi despre mine şi soţia mea; miercuri – vorbiţi despre Nicuşor; joi – vorbiţi despre familia mea; vineri – vorbiţi despre mine şi Comitetul central al partidului; sîmbătă trageţi concluziile. Zis şi făcut, dar, după emisiunile omagiale, au rulat şi filmele: luni – Nebunul; marţi – teatru, "Omul şi mîrţoaga"; miercuri – Vagabondul; joi – Şatra; vineri – Ali baba şi cei 40 de hoţi; sîmbătă – Drumul oaselor. 

• Ceauşescu are nevoie de un ministru de finanţe. Se organizează un concurs la care se prezintă un rus, un american şi un evreu. Intră rusul. – Cît fac doi şi cu doi? – Permiteţi mi, vă rog, să dau un telefon la Moscova! Dă telefon şi apoi răspunde: – Moscova mi a acordat permisiunea să răspund că doi şi cu doi fac patru. Intră americanul, aceeaşi întrebare. Dă drumul americanul la calculatoare, programează, scoate la imprimantă. – Toate calculele atestă că doi şi cu doi fac patru. Intră apoi evreul. – Păi, depinde. Doi şi cu doi pot face trei, pot face patru, pot face cinci... Pe cine a numit Ceauşescu ministru de finanţe? Pe frate său! 

• – De ce în România socialistă magazinele se făceau la minimum cinci km distanţă unul de celălalt? – Să nu se încurce cozile. 

• Este emis un timbru cu chipul dictatorului. Deghizat, Ceauşescu se duce la un oficiu poştal să vadă cum se vinde timbrul. – Nu se vinde, spune funcţionarul. – De ce? – Nu se lipeşte. Ceauşescu cere un timbru, scuipă pe lipici, îl pune pe un plic şi i arată funcţionarului: – De ce spui că nu se lipeşte? Uite, se lipeşte! – Da, spune funcţionarul, dar toţi scuipă pe partea cealaltă. 

• Un reporter occidental îl întrebă pe Ceauşescu: – Am auzit că în România e frig în case. Aşa e? – Da, dar n a murit nimeni din cauza asta. – Dar am auzit că nu e nici mîncare? – Da, dar n a murit nimeni de foame. – Atunci, domnule preşedinte, de ce nu încercaţi cu cianură? 

• Ceauşescu merge în Rusia, în vizita la Brejnev. Uimit de luxul în care trăieşte acesta, îl întreabă de unde are atîţia bani. Rusul îi zice: – Ei bine, vezi podul de acolo? – Da... – Acel pod costa 100.000.000 de ruble. L am făcut mai cu economie şi, dintr o sumă aşa de mare, o parte a ajuns în buzunarul meu... Peste un an Brejnev vine la Bucureşti şi e uimit, la rîndul său, de luxul în care trăieşte Ceauşescu. Întrebat de modul în care a făcut bani, Ceauşescu îi răspunde: – Vezi podul acela? – Nu văd nici un pod! – Ei bine, podul acela costa 100.000.000 de lei... 

• Ceauşescu în vizită de lucru. Din elicopter vede o clădire mai mare, în plin cîmp, şi i întreabă pe însoţitori ce este acolo. Era un lagăr, dar cum să i spună aşa ceva Tovarăşului? Îi spun, deci, că e o grădiniţă. Ceauşescu zice: – Hai jos, vreau s o vizitez. Intraţi în panică, piloţii reuşesc să anunţe "organele" să ia măsuri, aşa că, pînă ce elicopterul aterizează, deţinuţii sînt îmbrăcaţi în costume de şoimi ai patriei, scoşi afară în curte şi puşi să cînte şi să se joace cu lopăţica în nisip. Ceauşescu se duce la unul şi l întreabă: – Băieţel, e bine aici, la grădiniţă? – Mda... – Şi aveţi mîncare bună, jucării? – Mda... – Da’ tu cîţi anişori ai? – Păi... şase. – Ciudat! Eu ţi aş fi dat vreo doişpe... – Ia mai du te dracului, că ajung şase pentru un viol! 

• Vă aduceţi aminte de celebrii cartofi din acea vreme? Cînd se raporta producţia agricolă, erau declaraţi ca: "50 tone cartofi boabe la hectar"... 

• – Pe vremea lu’ împuşcatu’, ce era iarna mai rece decît apa rece? – Apa caldă! 

• Bulă este întrebat dacă Partidul poate greşi: – Bineînţeles, tovarăşi, că şi Partidul greşeşte. Ce vreţi, e şi el om... 

• Feciorul unui demnitar comunist pleacă în State, în excursie. Trimite apoi acasă o telegramă scurtă: "TRĂIASCă PARTIDUL COMUNIST. RĂMîN!" 

• Un tip intră într un magazin: – Nu vă supăraţi, aici nu aveţi peşte? – Nu, aici nu avem carne, peşte nu au alături... 

• La al XIII lea Congres al Partidului, unul din sală adoarme în scaunul său comod. Deodată, apare un şobolan în sală. Femeile sar de pe scaune, iar bărbaţii sar în urmărirea "fiarei": – Omorîţi l, puneţi mîna pe el, călcaţi l în picioare! – striga lumea în sală. Omul nostru se trezeşte şi, buimac, strigă şi el: – Şi pe ea, şi pe ea! 

• Ceauşescu şi Jivcov sînt invitaţi la un dineu, alături de preşedinţi ai altor ţări. La dineu, cei doi observă că toate tacîmurile sînt făcute din aur. Ei îşi propun să fure măcar o lingură. Jivcov crează o diversiune: – Dragii mei, uitaţi vă la aceste tablouri frumoase şi valoroase... Toţi se uită într acolo, iar în acest timp Jivcov bagă repede o lingură în buzunar. La rîndul său, Ceauşescu spune: – Vreţi să fac un număr de magie? – Daaa! – spun toţi. – Bine! Uite! Iau lingura asta de pe masă, o bag la mine în buzunar şi o scot din buzunarul lui Jivcov.

Viorel Pîrligras

SURSA: http://www.evenimentul.ro/articol/oda-umorului-trasnit-care.html

Dante ALIGHIERI - INFERNUL 1 – Savin BADEA

Incomincia la Comedia di Dante Alleghieri di Fiorenza, ne la quale tratta de le pene e punimenti de' vizi e de' meriti e premi de le virtù. Comincia il canto primo de la prima parte nel qual l'auttore fa proemio a tutta l'opera.

Nel mezzo del cammin di nostra vita
mi ritrovai per una selva oscura,
ché la diritta via era smarrita.        3

Ahi quanto a dir qual era è cosa dura
esta selva selvaggia e aspra e forte
che nel pensier rinova la paura!        6

Tant'è amara che poco è più morte;
ma per trattar del ben ch'i' vi trovai,
dirò de l'altre cose ch'i' v' ho scorte.        9

Io non so ben ridir com'i' v'intrai,
tant'era pien di sonno a quel punto
che la verace via abbandonai.        12

Ma poi ch'i' fui al piè d'un colle giunto,
là dove terminava quella valle
che m'avea di paura il cor compunto,        15

guardai in alto e vidi le sue spalle
vestite già de' raggi del pianeta
che mena dritto altrui per ogne calle.        18

Allor fu la paura un poco queta,
che nel lago del cor m'era durata
la notte ch'i' passai con tanta pieta.        21

E come quei che con lena affannata,
uscito fuor del pelago a la riva,
si volge a l'acqua perigliosa e guata,        24

così l'animo mio, ch'ancor fuggiva,
si volse a retro a rimirar lo passo
che non lasciò già mai persona viva.        27

Poi ch'èi posato un poco il corpo lasso,
ripresi via per la piaggia diserta,
sì che 'l piè fermo sempre era 'l più basso.        30

Ed ecco, quasi al cominciar de l'erta,
una lonza leggera e presta molto,
che di pel macolato era coverta;        33

e non mi si partia dinanzi al volto,
anzi 'mpediva tanto il mio cammino,
ch'i' fui per ritornar più volte vòlto.        36

Temp'era dal principio del mattino,
e 'l sol montava 'n sù con quelle stelle
ch'eran con lui quando l'amor divino        39

mosse di prima quelle cose belle;
sì ch'a bene sperar m'era cagione
di quella fiera a la gaetta pelle        42

l'ora del tempo e la dolce stagione;
ma non sì che paura non mi desse
la vista che m'apparve d'un leone.        45

Questi parea che contra me venisse
con la test'alta e con rabbiosa fame,
sì che parea che l'aere ne tremesse.        48

Ed una lupa, che di tutte brame
sembiava carca ne la sua magrezza,
e molte genti fé già viver grame,        51

questa mi porse tanto di gravezza
con la paura ch'uscia di sua vista,
ch'io perdei la speranza de l'altezza.        54

E qual è quei che volontieri acquista,
e giugne 'l tempo che perder lo face,
che 'n tutti suoi pensier piange e s'attrista;        57

tal mi fece la bestia sanza pace,
che, venendomi 'ncontro, a poco a poco
mi ripigneva là dove 'l sol tace.        60

Mentre ch'i' rovinava in basso loco,
dinanzi a li occhi mi si fu offerto
chi per lungo silenzio parea fioco.        63

Quando vidi costui nel gran diserto,
"Miserere di me", gridai a lui,
"qual che tu sii, od ombra od omo certo!".        66

Rispuosemi: "Non omo, omo già fui,
e li parenti miei furon lombardi,
mantoani per patrïa ambedui.        69

Nacqui sub Iulio, ancor che fosse tardi,
e vissi a Roma sotto 'l buono Augusto
nel tempo de li dèi falsi e bugiardi.        72

Poeta fui, e cantai di quel giusto
figliuol d'Anchise che venne di Troia,
poi che 'l superbo Ilïón fu combusto.        75

Ma tu perché ritorni a tanta noia?
perché non sali il dilettoso monte
ch'è principio e cagion di tutta gioia?".        78

"Or se' tu quel Virgilio e quella fonte
che spandi di parlar sì largo fiume?",
rispuos'io lui con vergognosa fronte.        81

"O de li altri poeti onore e lume,
vagliami 'l lungo studio e 'l grande amore
che m' ha fatto cercar lo tuo volume.        84

Tu se' lo mio maestro e 'l mio autore,
tu se' solo colui da cu' io tolsi
lo bello stilo che m' ha fatto onore.        87

Vedi la bestia per cu' io mi volsi;
aiutami da lei, famoso saggio,
ch'ella mi fa tremar le vene e i polsi".        90

"A te convien tenere altro vïaggio",
rispuose, poi che lagrimar mi vide,
"se vuo' campar d'esto loco selvaggio;        93

ché questa bestia, per la qual tu gride,
non lascia altrui passar per la sua via,
ma tanto lo 'mpedisce che l'uccide;        96

e ha natura sì malvagia e ria,
che mai non empie la bramosa voglia,
e dopo 'l pasto ha più fame che pria.        99

Molti son li animali a cui s'ammoglia,
e più saranno ancora, infin che 'l veltro
verrà, che la farà morir con doglia.        102

Questi non ciberà terra né peltro,
ma sapïenza, amore e virtute,
e sua nazion sarà tra feltro e feltro.        105

Di quella umile Italia fia salute
per cui morì la vergine Cammilla,
Eurialo e Turno e Niso di ferute.        108

Questi la caccerà per ogne villa,
fin che l'avrà rimessa ne lo 'nferno,
là onde 'nvidia prima dipartilla.        111

Ond'io per lo tuo me' penso e discerno
che tu mi segui, e io sarò tua guida,
e trarrotti di qui per loco etterno;        114

ove udirai le disperate strida,
vedrai li antichi spiriti dolenti,
ch'a la seconda morte ciascun grida;        117

e vederai color che son contenti
nel foco, perché speran di venire
quando che sia a le beate genti.        120

A le quai poi se tu vorrai salire,
anima fia a ciò più di me degna:
con lei ti lascerò nel mio partire;        123

ché quello imperador che là sù regna,
perch'i' fu' ribellante a la sua legge,
non vuol che 'n sua città per me si vegna.        126

In tutte parti impera e quivi regge;
quivi è la sua città e l'alto seggio:
oh felice colui cu' ivi elegge!".        129

E io a lui: "Poeta, io ti richeggio
per quello Dio che tu non conoscesti,
acciò ch'io fugga questo male e peggio,        132

che tu mi meni là dov'or dicesti,
sì ch'io veggia la porta di san Pietro
e color cui tu fai cotanto mesti".        135

Allor si mosse, e io li tenni dietro.

INFERNUL 1 – în traducerea lui Savin BADEA

INFERNUL – CÎNTUL 1

RĂTĂCIREA (Dante şi Virgiliu)

1. Pădurea păcatelor (puzderia păcatelor omeneşti). (v. 1-12);
2. Muntele vrăjit (colina desfătării, a virtuţii). (v. 13-30);
3. Cele trei fiare (Pantera - desfrîul, Leul – mîndria, trufia, Lupoaica – lăcomia, avariţia). (v. 31-60);
4. Virgiliu, marele poet. (v. 61-99);
5. Profeţia despre Ogar.(100-111);
6. Calea salvării (a mîntuirii) (v. 112-136).

1

La mijlocul duratei vieţii noastre,

Printr-o pădure neagră, de coşmar,

Pierdusem drumul drept spre culmi albastre.  3

2

Ah! n-am să spun ce negură de-amar

Era acea stufoasă vale-adîncă;

Şi-n amintire groaza mă ia iar!  6

3

De-amară ce-i, doar moartea mai e încă;

Dar pînă să arăt ce bun sfîrşit,

Voi povesti ce m-au ţinut pe-o stîncă.  9

4

Nu pot să spun de cînd am fost pornit,

Dar m-am simţit învins de-un somn de moarte,

Cînd drumu-adevărat l-am rătăcit.  12

5

Iar cînd ajuns-am la un pisc, departe,

Acolo unde codrul brusc sfîrşea,

Ce inima de groază o împarte,  15

6

Privii în sus: costişa strălucea –

Granitul dur în razele de soare –

Ce mînă drept pe-oricare fiinţă rea.  18

7

Atunci un pic fu groaza şi mai mare,

Ca în adîncul inimii-un cuţit,

Întreaga noapte chinuind-o tare.  21

8

Şi ca-nnecatul ce-i din val ieşit,

Cu răsuflarea-nceată, grea şi-adîncă,

Priveşte trist la apa rea, uimit;   24

9

Aşa şi sufletu-mi, fugar – vai! – încă,

Se-ntoarse să mai vadă-acel ponor,

Ce orice vietate o mănîncă.  27

10

Truditu-mi corp n-avea răgaz, ci zor:

Căci îmi reluai prin negura pustie

Urcarea-nceată c-un mai ferm picior,  30

11

Şi, iat’,-abia de urc spre pisc: zglobie,

O sprintenă panteră, iute-şiş,

Ce-avea o blană-mpestriţată, vie,  33

12

Mi se-aţinu în cale – stei pieptiş –

Ca piedică grozavă şi semeaţă,

Încît mă-mpinse înapoi morţiş.  36

13

Era devreme, dis-de-dimineaţă,

Şi soarele urca cu-aceiaşi stea

Cînd Cel Înalt, cu Dragostea-I măreţă,  39

14

Mişcă întîiaşi dată tot ce sta;

Aşa că am sperat la bine iară,

La pielea-mpestriţată-n taşca mea.  42

15

E ora matinală şi vremea-i primăvară,

Dar nu-i de-ajuns de-a mă scuti-ntr-alt rînd,

Că iar văzui ceva: cumplită fiară,  45

16

Un leu pornit în contra mea, urlînd,

Cu capul sus, de foamea rea săgeată,

De-aud văzduhu-n jurul lui vibrînd.  48

17

Şi o lupoaică, slabă-ţîr, dar toată

De pofte plină, cu nesaţ şi-acum,

Ce multe neamuri le-a tocat turbată;  51

18

Şi-aceasta-mi puse stavilă în drum.

Încît de groază, la a ei vedere,

Speranţa mea spre culmi se duse fum.  54

19

Şi cum e omul, vesel la avere,

Ajuns cu vremea să mai piarză-un dram

Se plînge-n hohot, urlă de durere,  57

20

Aşa cu fiara: pacea ei n-o am;

Şi tot venind asupră-mi oţelită,

Mă-mpinse-n hăul unde-i Soare neam!  60

21

Pe cînd era să cad, ca prăvălită

O stîncă în prăpastie, de-odat’ –

Apare-un ins cam mut – o, stea iubită! -  63

22

Cînd l-am văzut pe-acela, l-am strigat:

„ – Ai milă şi de mine prin pustie,

Oricare-ai fi: om blînd ori drac bălţat!”  66

23

Răspunsu-mi-a: „ – Am fost; nu-s fiinţă vie;

Părinţii mei au fost lombarzi sadea,

Şi-s mantovani, prin patrie, se ştie.  69

24

Sub Iuliu mă născui, tîrziu, şi-aşa

Văzui sub August bunul Roma ce e,

Cu zeii falşi şi mincinoşi din ea.  72

25

Poet, cîntai la Troia-n epopee

Pe-al lui Anchise fiu, flăcău viteaz,

Cînd mîndrul Ilion fu-ajuns scînteie.  75

26

Dar tu, ce chin te-ntoarce la necaz?

Nu vrei să urci pe-ncîntătorul munte,

În care fericirea-i în extaz?”   78

27

„ – Ori eşti Virgil, fîntîna din răspînt’e,

Ce răspîndeşte-nţelepciunea-n verb?” –

Îi răspunsei cu prea-smerită frunte –  81

28

„Stea tuturor poeţilor în herb!

Sî-mi folosească rîvna şi ardoarea

Cu care te-am citit! Ce tom superb!  84

29

Tu eşti al meu maestru drag şi floarea

Din care-am luat nectar miraculos,

Frumosul stil ce mi-a adus onoarea…  87

30

Vezi fiara pentru care merg fricos?:

Ajută-mă să scap de ea,-nţelepte,

Căci groaza ei m-a-nfiorat la os!...”  90

31

„ – Ţi se cuvine altă cale, drept e!” –

Răspunse el şi lacrima mi-am şters –

„De vrei să scapi de-aşa scălîmbe trepte;  93

32

Căci fiara asta ce te-a-ntors din mers,

Nu lasă omul pe cărarea-aleasă,

Ci-i stă zăgaz, pîn’ ce-l omoară-adesea.  96

33

Din fire-i foarte rea şi nemiloasă,

Mănîncă tot şi c-un hulpav nesaţ,

Iar după ce-a mîncat, tot păcătoasă!:  99

34

Cu multe bestii s-a-nhăitat la maţ;

Şi încă vor mai fi, pîn’ ce Dulăul,

Ce va veni, o va băga în laţ.   102

35

El nu înghite tot, nici bani, nici răul;

Ci-nţelepciunea, dragostea le vrea…

La Feltro,-n Feltro s-a născut flăcăul.  105

36

Printr-însul mîntuită fi-va ea,

Italia, cu Niso, tot duiumul,

Eurial şi Turn’, Cammilla mea…  108

37

Iar fiara alungată de Capcînul

Se va sfîrşi închisă în Infern,

De unde Pizma-i dete drumul.  111

38

Eu pentru tine cuget şi discern

Să mă urmezi ca să te duc departe,

Din codru-acesta printr-un loc etern.   114

39

Unde-ai s-auzi pe disperaţii foarte,

Antice duhuri chinuite, seci,

Ce-şi cheamă fiecare-a doua moarte.  117

40

Şi altele, mai mulţumite deci,

Arzînd în flăcări, dar sperînd să zboare

În Rai, la cete fericite-n veci.   120

41

La care-apoi, de vrei să urci, se pare,

Te va conduce-o Zînă, fulg de nea,

Cu care te-oi lăsa l-a mea plecare;   123

42

Căci Împăratul Sfînt e-n contra mea,

Pentru că fui rebel la Sfînta-I Lege,

Nu vrea să te-nsoţesc la El, nu vrea!...   126

43

El peste tot ne porunceşte Rege,

Cetatea Lui e-acolo – Jilţ Divin! –

Ferice-acei pe care şi-I alege!”   129

44

Dar zic şi eu: „ – Poete, mă închin,

La Cel de Sus, Cel care toate ştie;

Mă scapă de-acest rău şi-alt rău şi chin.   132

45

Şi du-mă-acolo pe-unde-ar fi să-mi fie:

Şi-n Poarta lui Sîn-Petrea şi-n Infern:

Să-i văd pe-ndureraţi cum ard făclie.”   135

46

Şi-n urma lui, înfiorat, m-aştern.   136

Savin BADEA

APĂRĂ-ŢI TALENTELE, POPOR ROMÂN! LA TV MM PUTEA FI SALVATĂ!!!

MOARTEA "ÎNSCENATĂ" DE ARTISTĂ, E CA O RĂZBUNARE - A UNUI ÎNVINS!. TELEVIZIUNILE ROMÂNEŞTI O VORBESC POSTUM MAI MULT DECÎT AR FI PREZENTAT-O PE VIU!

RUŞINE ŞI BISERICII, CARE HOTĂRĂŞTE ÎN LOCUL LUI DUMNEZEU, CE ŞI CUM! ODATĂ CE A BOTEZAT-O CREŞTINEŞTE, TREBUIA SĂ O ÎNMORMÎNTEZE TOT CREŞTINEŞTE! EA N-A REFUZAT RAIUL LUI DUMNEZEU, CI "RAIUL" ÎN CARE TRĂIM DE-O VREME! JUSTIŢIA A HOTĂRÎT CĂ A FOST SINUCIDERE... DAR PUTEA FI ÎNTÎMPLARE, ACCIDENT... BISERICA HOTĂRĂŞTE CUM SĂ PROCEDEZE, DUPĂ CUM HĂTĂRĂŞTE JUSTIŢIA? DACĂ JUSTIŢIA A GREŞIT, ŞI-ŞI REPARĂ EROAREA - SĂ ZICEM - REVINE ŞI HOTĂRĂŞTE CĂ A FOST ACCIDENT! BISERICA NU MAI POATE REPARA NIMIC. SCHIMBAŢI CANOANELE, SÎNT ALTE VREMURI!

TINERI, MM A DAT O "PILDĂ" PROASTĂ! PREŢUIŢI VIAŢA, DĂRUITĂ DE DUMNEZEU ŞI DE NATURĂ, TRĂIŢI-O FRUMOS, INDIFERENT DE GREUTĂŢILE PRIN CARE TRECEŢI!!

IUBIŢI VIAŢA ŞI PE APROAPELE VOSTRU, OMUL DE LÎNGĂ VOI! OM SIMPLU, TALENT SAU GENIU!

ing. Savin BADEA

Credeti ca Madalina Manole s-a sinucis?

Politia Romana

Spune DA!
pentru ca: Madalina Manole a fost gasita in holul de langa baie, intr-o balta de sange, cu capul spart. Langa ea a fost gasit un bidon cu o substanta chimica, pe hol mirosind puternic a aceasta substanta.

Monica Anghel

Spune NU!
pentru ca: Colega de breasla a Madalinei Manole a declarat ca "nu vad niciun motiv pentru care Madalina sa se fi sinucis. Nu eram foarte bune prietene, eram colege si nu pot intelege gestul."

Madalina Manole - o viata plina, o moarte inexplicabila - VIDEO pe www.acasatv.ro