EPOCA DE AUR versus EPOCA DE KKO

Trecut versus prezent

Capitolul 1. Asemanari

1.1. Avem aceleasi hidrocentrale construite pana in 1989, cu precizarea ca pe unele, cat de curand le vom face cadou.
1.2. Avem aceleasi termocentrale construite pana in 1989 si aceleasi retele de transport electric
1.3. Avem aceiasi centrala atomica
1.3. Avem aceleasi sosele si autostrazi in proportie de 99%
1.4. Avem aceleasi spitale construite pana in 1989
1.5. Avem aceleasi camine, complexe, studentesti si aceleasi facultati de stat.
1.6. Stam si acum la cozi. Sinistru e ca acum stam la ”coada” la banca, la ”coada” sa platim impozitul sau gazul, la ”coada” sa prindem mai stiu eu ce promotie sau la ”coada” sa depunem cererea de somaj…

1.7. La fel ca pana-n 1989, ”vedem” hotul dar inchidem ochii
1.8. La fel ca pana-n 1989, ne uitam la TV si nu avem ce sa vedem
1.9. La fel ca pana-n 1989 ne mintim spunandu-ne ca:”presedintele singur, nu are ce sa faca”
1.10. La fel ca pana-n 1989 ne plangem ca-i greu dar noi o ducem bine
1.11. La fel ca pana-n 1989 ne amenintam copiii sa invete bine, spunandu-le ca “fara carte nu au parte”
1.12. La fel ca pana-n 1989 cei fara carte sau cu studii cumparate, sunt numiti politic in functii de conducere
1.13. La fel ca pana-n 1989 locurile la facultatiile de stat sunt foarte putine

1.14. La fel ca pana-n 1989 incercam sa ne platim datoriile
1.15. Avem acelasi metrou ca si in 1989
1.16. Avem aceleasi linii de tranvai si troilebuz
1.17. Avem aceleasi parcuri dar distruse, aceleasi zone de agrement dar ruinate, aceleasi baze de tratament dar instrainate sau lasate in paragina, aceleasi lacuri termale si bai populare dar acum cu taxe mult mai mari.
1.18. Avem aceleasi mine dar inchise, aceleasi sonde petroliere dar cesionate pe 2 lei, aceleasi gradinite si camine!
1.19. Avem aceleasi statiuni turistice dar fie lasate de izbeliste, fie date cadou…
1.20. Avem aceleasi bogatii naturale, inepuizabile ( aur,neferoase,marmura,minereuri feroase,uraniu, gaz,hidrogen sulfurat…)
1.21. Avem aceleasi fantani dar secate, aceleasi izvoare de apa minerala…
1.22. Avem aceleasi centre de cercetare dar fara cercetatori
1.23. Si acum ca si pana-n 1989, ne multumim sa spunem bancuri despre politicieni
1.24. Si acum ca si pana-n 1989, ne lasam condusi precum o vita la abator.
Capitolul 2. Deosebiri

2.1. Hidrocentralele ce le avem sunt amortizate contabil. Costul de productie este acum de 10 ori mai mic iar cel pe care-l platim de 10 ori mai mare…?!
2.2. Termocentralele pe care le avem sunt si ele in aceasi situatie ca a hidrocentralelor in schimb aici ne confruntam cu alt aspect si anume cu cel al aprovizionarii cu carbune de import…daca ar fi fost posibil, cu siguranta politicienii nostri, ar fi importat si apa pentru varianta hidro. Amortizarea termocentralor, duce la costuri foarte mici de productie, in schimb comisioanele de la import au “grija” sa regleze pretul. Aceleasi comisioane vin a corecta pretul si in varianta hidro, comisioane de milioane de euro primite pentru “revizii tehnice uzuale la preturi de milioane”!
2.3. Incredibil, importam apa grea de la o firma din paradisul fiscal care o cumpara(importa) din..ROMANIA!Transportul e foarte rapid, el facandu-se pe hartie! Teoria ca energia electrica este aproape gratuita nu e valabila si pentru Romania.
2.4. Soselele si autostrazile sunt aceleasi dar cu un trafic de 10 ori mai mare
2.5. In spitale acum trebuie sa vi cu siringa ta si cu medicamentele tale.
2.6. Statul la coada e privit ca ceva normal. Am stat 2 ore la BCR Serban Voda, le-am facut sesizare si un pic de “circ”, i-am intrebat daca-si dau seama ca ceea ce fac e furt, furt de timp si normal ar fi sa ma pontez si sa fiu platit de banca…Angajatii radeau iar “pinguinii” de la coada ma priveau ca pe un ciudat.

2.7. Daca ceri restul la taxi, spun ca nu au schimbat, daca vrei restul de la Mega Image trebuie sa te lupti sa-l culegi de pe sticla… daca lasi ciubuc prea putin, ti se bate obrazul…
2.8. Pana-n 1989 eram mintiti 2 ore/zi, la televizor! Acum suntem mintiti 24 de ore /zi…
2.9. Pana-n 1989, presedintele era laudat de patriarhul Romaniei, acum presedintele pupa mana patriarhului. Homosexualitatea e prezenta la cele mai inalte nivele…a pupa mana cuiva, este o optiune sexuala!
2.10 In ziua de azi, poti face o facultate si numai cu bani. Examenele de semestru sunt teste grila, iar subiectele sunt postate pe net cu 2 saptamani inainte!!!
2.11. Exploatarea resurselor naturale se face de catre privati, care dau statului Roman, intre 3-12% din valoare ! Protectia sociala are un alt sens … a-l aduce pe om la nivelul de inteligenta si sau cunoastere/percepere al ierbivorelor e factor de echilibru si liniste sociala. Eliminarea fizica a pensionarilor si celor asistati sogial e plus valoare, si trebuie facuta intr-un cadru legal!
2.12. Astazi se fac consolidari la tronsoane de cai de tranvai unde nu e cazul doar pentru a incasa “comisionul”. Toata clasa politica asteapta cutremurul ca pe D-zeu
2.13. Pana-n 1989 fiecare cetatean mergea in concediu, o data la mare si o data la munte. Azi doar 5% mai isi permit!
2.14. Pana-n 1989, banii obtinuti din exploatarea resurselor naturale, erau directionati catre protectia sociala, astazi sunt directionati catre protectia MAFIEI!
2.15. Apa plata e la fel de scumpa ca berea?
2.16. Cumparam Cola la acelasi pret cu laptele, daca nu mai scump. In loc sa ne hranim copiii ii otavim cu mana noastra!
2.17. Parizerul e facut din celuloza alimentara si prafuri extrem de toxice. Toate preparatele contin aditivi toxici ce permit absortia apei. Am ajuns sa cumparam apa la pret de sunca presata. Am ajuns sa ne cumparam propia moarte in rate!
2.18. Banii ce n-i se fura zi de zi, se intorc inapoi sub forma de imprumut. Cine are interes sa se opreasca jaful atata timp cat acesta genereaza dobanzi acelorasi hoti.
Daca am incerca sa-i falimentam pe acesti criminali “economici”, ce fac profit otravindu-ne,cu acordul tacit al statului si de ce nu si al nostru, nu ne-ar ramane decat sa bem apa si sa mancam cartofi si paine…dar si atunci nu sunt sigur ca nu ne-ar otravi apa! Exista o vorba veche…SCAPA CINE POATE… eu unul va spun sincer ca SCAPA CINE SE TREZESTE! “Invadatorii” nu ne invadeaza pentru ca inca suntem prea multi!
Capitolul 3. Specific Romanesc

3.1. Numai in Romania platesti comision de consultare cont, facuta la bancomat.
3.2. Numai in Romania patesti comision cand retragi numerar de pe card
3.3. Numai in Romania termenele de prescriptie a amenzilor nu sunt respectate
3.4. Numai in Romania au fost date si inca se mai dau legi pentru o zi!
3.5. Branza e mai scumpa decat carnea
3.6. Nucile noastre mai scumpe decat nuca de cocos.
3.7. Laptele simplu mai scump decat laptele batut.
3.8. Portocalele mai ieftine decat merele.
3.9. Cartile sunt mai ieftine decat revistele.
3.10.Muzica buna e mai ieftina decat muzica proasta.
3.11.Maslinele umplute cu gogosar sunt mai ieftine decat maslinele umplute cu sambure.
3.12.Vinul este mai ieftin decat strugurii.
3.13.Pixul cu mina este mai ieftin decat mina de pix fara pix.
3.14.Ciupercile sunt mai scumpe ca si carnea de pui
3.15.Criminali precum Iliescu au paza oficiala de stat, SPP, platita de cei impotriva carora au fost facute crimele.
3.16.Venitul minim si pensile sunt impozitate ( supuse taxarii)
3.17.Hotararile luate de popor prin referendum sunt apoi ignorate
3.18.Statul are o relatie sexuala cu cetateanul, regulandu-l in toate pozitiile posibile. Pozitia 89, in grup, e practicata de 20 de ani!
Radu Roncea

Un WikiLeaks pentru liniştea licuriciului mare

Autor: CARMEN VINTILA

5 ianuarie 2011

 

Traian Băsescu: familie, ave­­re, vulnerabilităţi şi controverse. Pe listă se regăsesc deo­potrivă greşeli din trecut, dar şi persoane apropiate. Ele­na Udrea şi Mircea Bă­ses­cu sunt doar două exemple

Date financiare, de sănătate şi biometrice, date despre vulnerabilitatea şi personalitatea liderilor români. Informaţii pe care diplomaţii ameri­cani aflaţi la Bucureşti trebuia să le strângă şi să le verse departamentului de Stat american, potrivit unei note diplomatice obţinute şi publicate anul trecut de WikiLeaks.

Pentru a-i lăsa pe diplomaţii americani să se ocupe de treburile cu adevărat importante, Jurnalul Naţional le dă americanilor o mână de ajutor. Printr-un simplu click pe Google a strâns o mulţime de informaţii, conturând o scurtă biografie a celui mai important om politic, nr. 1 în stat, de la locul naşterii, familie, avere până la vulnerabilităţi. În plus, americanii pot afla, dacă nu au făcut până acum, cu cine compară Traian Băsescu SUA şi liderii ei şi care e filosofia unei re­la­ţii de succes cu una din superpute­rile lumii.

Întrebat, într-un cadru privat, în 2005, pe la 3:00 dimineaţa, la unul dintre restaurantele preferate ale preşedintelui "Golden Blitz", de ce ţine atât de mult la "Axa Washington – Londra – Bucureşti" şi nu este adeptul unor relaţii la fel de apro­piate cu partenerii tradiţionali Franţa şi Germania, Traian Băsescu a răspuns râzând: "Decât să sug... la mai mulţi licurici mai mici, mai bine sug... la un licurici mai mare!".

Fost comandant de navă, minis­tru al Transporturilor, primar al Capi­ta­lei, preşedintele României, autointitulat "preşedinte jucător" din 2004. Traian Băsescu. Culoarea ochilor: al­baştri. Culoarea părului: şaten.  Înălţimea: aproximativ, 1,75 m. Gre­u­tatea: aproximativ 85 kg. 

Carismatic, energic, hotărât, me­reu în mijlocul mulţimii. Adept al unui limbaj nonconformist, preşedintelui îi place să spună lucrurilor pe nume. Să aibă mereu un as în mâ­ne­că. Capabil de orice pentru a-şi în­frân­ge adversarul. Chiar şi să plângă. Traian Băsescu dansează, merge la cumpărături, la meciuri şi îşi conduce singur maşina chiar dacă a băut vreo două pahare. A, şi îi plac femeile, blonde.

S-a născut la 4 noiembrie 1951, la Basarabi, judeţul Constanţa. "L-am născut acasă, foarte uşor, eram cu ma­ma şi cu soacra. Ele m-au moşit, moaşa a sosit prea târziu", povestea într-un interviu mama preşedintelui, Elena Băsescu.

Împreună cu fratele său Mircea Băsescu, mai mic cu doi ani, Traian Băsescu a urmat şcoala generală la Iaşi, iar la Bacău au urmat liceul. În 1976 Traian Băsescu termină facultatea de Navigaţie la Institutul de Marină "Mircea cel Bătrân" din Constanţa.
În 1995 a absolvit şi cursurile avansate în industria Transportului Maritim ale Academiei Norvegiene, ca bursier al acestui stat.

Între 1981 – 1987 a fost comandant de navă în cadrul flotei comerciale a RSR. Începând cu 1987 a făcut parte din reprezentanţa  Navrom la Anvers. În anul 1989 a devenit director gene­ral al Inspectoratului pentru Navi­ga­ţie Civilă în cadrul Ministerului Transporturilor, în cabinetul Dăs­că­les­cu, funcţie pe care a îndeplinit-o până la Revoluţia din 1989.

După că­de­rea comunismului intră în po­li­ti­că, devenind membru al Frontului Sal­vării Naţionale. În 1992 devine mem­bru PD. În perioada 1991 – 1992 este ministru al Transporturilor în ca­bi­ne­te­le conduse de Petre Roman (2) şi The­odor Stolojan. Între 1996 – 2000 este iar ministru al Transportu­ri­lor în guvernele Victor Ciorbea, Radu Va­sile şi Mugur Isărescu.

Îl în­lă­­tură pe Petre Roman din fruntea PD şi pre­ia şefia partidului în perioada mai 2001 – decembrie 2004. A fost primar al Capitalei în perioada 2000 – 2004, funcţie din care a demisio­nat când a fost ales preşedintele Ro­mâ­niei, candidând din partea Alian­ţei D.A. (PNL – PD). A fost reales şef al statului în urma alegerilor din decembrie 2009.

Este primul preşedinte al Ro­mâ­niei suspendat din funcţie de Parlament la 16 aprilie 2007 pentru în­căl­cări ale Constituţiei. După referendumul naţional din 19 mai 2007 prin care nu s-a decis demiterea lui, Traian Băsescu se întoarce la Cotroceni.

Traian Băsescu este căsătorit cu Maria Băsescu şi împreună au două fete: Ioana şi Elena. Cea mică, Elena a fost aleasă europarlamentar independent în iunie 2009. Ioana este notar public din 2006. Fiica cea mare a preşedintelui a fost căsătorită cu Bog­dan Marin ("Bodo", solistul trupei Proconsul), despre care se ştie că nu a fost în graţiile lui Traian Băsescu, şeful statului susţinând că Bodo prestează "o muncă de lăutar".

Revoluţia din 1989 nu l-a găsit cu buzunarele goale pe Traian Băsescu. Într-un interviu acordat Jurnalului Naţional, şeful statului a povestit cum a făcut primii bani din bişniţă cu blugi, cafea, ţigări şi alcool (Buf). "Pe mine m-a găsit Revoluţia cu bani. După 12 ani de serviciu pe mare, după trei ani de serviciu în Belgia, eram un om care câştigase bani mulţi. Am făcut şi buf. Am fost marinar şi nimic din ceea ce fac marinarii nu-mi este străin. Dacă mă căutaţi la CEC în vremurile acelea vedeaţi că aveam un milion de lei. Un milion de lei însemna zece Dacii. Era 70.000 de lei o Dacie. Deci, nu m-a găsit Revoluţia băiat sărac! Eu, înainte de a-mi cumpăra Mercedesul, am avut trei maşini Audi!", spunea Băsescu.

Împreună cu soţia, şeful statului deţine două terenuri intravilane în Bucureşti, un apartament şi un garaj, toate cumpărate în 2003. Preşedintele mai are o Dacia Duster din 2010, bijuterii în valoare de 20.000 de euro, ceasuri – 35.000 de euro, şi tablouri – 17.000 de euro. Băsescu mai are cinci depozite la diferite bănci (43.513 USD – ABN Bucureşti, 2001; 35.472 USD – ING Bucureşti, 2002; 5.917 USD – ING Bucureşti; 26.819 Euro – ING Bucureşti, 2002; 250.000 RON – BCR Bucureşti, 2006; 100.000 RON – BRD Constanţa, 2005), un card cu 77.175 RON la BCR Bucureşti şi un cont curent de 210.42 lei la BRD Constanţa. Pentru munca prestată la Palatul Cotroceni a încasat în 2009 o indemnizaţie în valoare de 79.225 de lei, plus indemnizaţia primită pentru deplasări – 4.192 de euro şi 1.700 USD.
Preşedintele Traian Băsescu se poate lăuda cu un ceas din aur alb Patek Philippe Calatrava, care costă 10.900 euro.

Despre averea preşedintelui au curs râuri de cerneală. Prima proprietate imobiliară a lui Băsescu în Bu­cu­reşti a fost un teren de 3.700 metri pătraţi, cumpărat în 2000 cu 50.000 de dolari, în Aleea Privighetorilor, unde era vecin cu omul de afaceri Costel Căşuneanu. L-a vândut, doi ani mai târziu, cu 360.000 de dolari.

Înainte de a vinde însă acest teren, Băsescu închiriază de la Ad­mi­nis­tra­ţia Fondului Imobiliar un apartament de 370 de metri pătraţi, în Strada Mihăileanu, apartament pe care îl şi cumpără cu 19.000 dolari. Mo­dul cum a dobândit casa din Mi­hă­­ileanu e o problemă pe care Bă­ses­cu nu a lămurit-o nici astăzi.

Deşi când a cumpărat respectivul apartament de la stat declara că nu deţine o altă lo­cu­inţă, Băsescu cumpărase cu banii de pe terenul vândut o vilă în Băneasa cu 280.000 de dolari, pe care o do­nea­ză Ioanei Băsescu după câteva săptămâni. În 2005, după un imens scandal de presă, Băsescu anunţă că renunţă la casa din Mihăileanu. Se răz­gândeşte însă şi mai târziu se mută într-una din vilele de protocol din cartierul Primăverii, unde locuieşte şi acum.

Averea fetelor, alt subiect controversat. În martie 2008, Ioana Băsescu îşi cumpără cu 544.000 de euro plus TVA un apartament de tip penthouse în cartierul rezidenţial Băneasa, deţi­nut de omul de afaceri Puiu Popoviciu. "Apartamentul l-am achitat prin transfer bancar... integral. Sunt notar public, am câştigat bani, pentru că asta îmi este meseria", declara Ioana Băsescu.

Fiica cea mare a preşedintelui preciza că preţul apartamentului este unul mai mic faţă de preţul pie­ţei la nivelul lunii martie 2008 deoa­rece l-a cumpărat fără nici un fel de finisaje, pe care a preferat să le facă în regie proprie. Reprezentanţii Bă­neasa Rezidential declarau însă că valoarea unui astfel de apartament era la vremea respectivă de 800.000 de euro plus TVA. Ioana Băsescu anunţa că a închiriat în acelaşi complex şi un spaţiu pentru biroul său no­tarial. "Am închiriat în clădirea C1 57 de metri pătraţi cu 18 euro pe metrul pătrat în luna ianuarie 2009. Cred că plătesc preţul corect având în vedere situaţia pieţei", declara Ioana Băsescu.

Nici mezina Elena Bă­ses­cu nu e mai puţin avută. Dacă potri­vit de­cla­raţiei de interese financiare pos­ta­tă pe si­te-ul Parlamentului European, fiica cea mică a preşedintelui nu prea are cu ce să se laude, la momentul depunerii candidaturii sale la Parlamentul European, Elena Băsescu avea un Range Rover achiziţionat în 2007, bijuterii şi ceasuri în valoare de 8.000 de euro, dar şi un credit de 16.537 de euro la Piraeus Bank. În calitate de consilier economic la firma Luxten, Elena Băsescu a încasat în 2008 un salariu de 82.513 lei. 

Starea de sănătate a preşedintelui a fost un alt subiect pe cât de mediatizat, pe atât de controversat. Că este grav bolnav, chiar că nu ar mai avea mult de trăit. "Băsescu are pe dracul în el, suferă de cancer generalizat. E grav bolnav, merge din rău în mai rău şi ia decizii catastrofale. Preşedintele îşi păstrează vigoarea cu nişte esenţe japoneze. Dacă Băsescu nu e bolnav, eu ies din politică, îmi dau demisia din Parlamentul Europei", arunca bomba în martie 2010 preşedintele PRM, Corneliu Vadim Tudor.

Au urmat informaţii despre vizite ascunse ale şefului statului la spital, infirmări fără dovezi concrete. "Sunt sănătos tun!", pune Băsescu capăt speculaţiilor în august 2010, când mărturiseşte la postul public de televiziune că a fost într-o vizită la Spitalul Militar pentru a preveni o infecţie la ureche, rănindu-se cu un beţişor după o partidă de înot. "Vorbeam la telefon cu unul dintre mi­niş­tri, am fost neatent şi mi-am băgat in­vers un beţişor cu vată", a explicat Bă­sescu.

După o vizită de două ceasuri la Spitalul Militar, tot în 2010, dar în februarie,  Băsescu iese şi le spune jurnaliştilor că este "mai sănătos şi la minte, şi la corp decât patronii lor". Tot la Spitalul Militar, în septembrie 2007, şeful statului a fost supus unei intervenţii chirurgicale în urma căreia i-a fost extirpat lobul drept tiroidian. Înainte de asta, în mai 2006, Băsescu este operat într-o clinică din Austria de hernie de disc. Internat iniţial la Spitalul Elias din Capitală, preşedintele a fost transportat noaptea târziu la Viena. 

La capitolul mâncare, şeful statu­lui nu are gusturi extravagante. Prefe­ră brânza cu roşii, salata verde, salata de vinete, supa de pui cu găluşte. Ţine un regim sănătos de când a fost operat în 2007 şi tot de atunci înoată 30 de minute pe zi. Preşedintele ar fi şi "un mare consumator de dulciuri", după cum a dezvăluit, în 2006, Elena Udrea, care i-a adus acestuia un platou cu prăjituri la spital.

Dacă despre mâncărurile favorite n-a vorbit prea mult, despre băutura preferată – whis­ky, preşedintele a spus răspicat cum îi place să o servească: patru cuburi de gheaţă şi băutură doar cât să plutească gheaţa. "Uitaţi-vă, deosebirea între un om care ştie să bea whisky şi unul care bea ca prostul", a spus preşedintele, râzând, învă­ţân­du-i astfel cum să bea pe Huidu şi pe Găinuşă în emisiunea cărora fusese in­vitat şi cinstit de aceştia cu un pahar de whisky.

O bucătăreasă de la un restaurant preferat de Băsescu din Târgu-Jiu povestea la un moment dat cum îi gătea şefului statului mânca­rea preferată: curcan la tavă şi bureţi de fag conservaţi. De 1 mai 2009, Bă­ses­cu declara că nu a mâncat mititei deoarece preferă "brânza cu roşii, în spe­cial brânza dobrogeană".

Pre­şe­din­telui îi place însă şi mâncarea ita­li­e­nească, acesta fiind văzut destul de des împreună cu soţia la Ristorante Il Calcio. Resaturantul unde şeful statu­lui s-a simţit foarte bine este însă Ci­re­şica, din Neptun, unde a chefuit şi a dansat de nenumărate ori. Pe lângă talentul de dansator, şeful statului a dovedit că are şi altele.

În octombrie 2009, preşedintele Traian Băsescu a stârnit uimirea tuturor recitând în emi­siunea "Divertis – Serviciul Ro­mân de Comedie" o poezie scrisă chiar de el în tinereţe, pe puntea Bri­cu­lui "Mircea", dedicată mamei şi celor de acasă.

Un alt punct controversat în bio­gra­fia lui Traian Băsescu datează din iar­na lui 1982. Atunci, în portul fran­cez Rouen, au fost incendiate 37 de nave, iar Sena a fost poluată. Vinovat pentru acest accident a fost chiar actualul şef al statului, care în calitate de căpitan de cursă lungă pri­mise pe mână, la doar trei luni de la ob­ţinerea brevetului, conducerea na­vei Argers.

Pe Sena, în Portul Rouen, nava condusă de Băsescu a luat foc la descărcarea încărcăturii, alte 37 de na­ve fiind incendiate. Francezii au de­marat imediat o anchetă, însă cer­ce­tările autorităţilor franceze nu au dus însă nici un rezultat, iar instanţa a decis că nu există probe pentru acu­za­rea echipajului românesc.

"Am ex­pli­cat organelor de Securitate ce s-a întâmplat cu noi acolo şi, acum pot să o spun public, nu mai e nici un secret, am schimbat ceva în instalaţie înainte să permitem accesul autorităţilor franceze la bord, ceea ce a făcut imposibilă demonstrarea vinei noastre", declara, în ianuarie 2008, însuşi şeful statului, Traian Băsescu.

Controversele, dar şi vulnerabi­li­tăţile în cazul şefului statului continuă cu dosarul de securitate. Presa a dezvăluit că Traian Băsescu a fost racolat de Securitate în 1973, pe când era elev al Institutului de Marină, şi ar fi activat până în 1989. Preşedinte­le Grupului de Investigaţii Politice, Mu­gur Ciuvică, acuza CNSAS că a luat decizia conform căreia Băsescu nu a colaborat cu Securitatea pe baza unor hârtii SRI ce atestă distrugerea dosarului şefului statului.

Potrivit lui Ciuvică, SRI şi MApN au trimis Co­le­giului documente autentice care de­monstrează că dosarul lui Băsescu a fost distrus şi că a fost colaborator al contrainformaţiilor militare şi că, în mod inexplicabil, nu numai că Traian Băsescu a primit un nou certificat de bună purtare, dar nici măcar nu a fost chemat la audieri să dea explicaţii privind noile documente apărute în cazul său.

Potrivit deciziei prezentate de Ciuvică, CNSAS a decis în cazul lui Băsescu, în baza următoarelor docu­mente, autentificate de SRI: "Regis­trul inventar – arhiva al fondului reţea păstrat la Constanţa, volumul 5, co­per­­ta şi fila 118 , în care apare men­ţi­onat, la poziţia 17592, numele pre­şe­dintelui Traian Băsescu, cu datele de identificare, cu numărul de înre­gistrare a dosarului personal nr. 3990, precum şi Procesul-verbal de distru­ge­re nr. 0058212/15.08.1979 (copie autentificată de SRI)".

Ciuvică mai susţine că şi MApN a trimis un răspuns la solicitările CNSAS, care conţine o copie xerox a filelor 64 verso şi 65, declasificate, din "Registrul Jurnal pentru reţea informativă, al U.M. 02150 Manga­lia", "în care figurează domnul Traian Băsescu în calitate de colaborator, fără nume conspirativ, cu dosarul nr. 3990". Astfel, Ciuvică acuza Colegiul că deşi a avut dovezi că şeful statului a avut dosar de colaborator şi că acesta a fost distrus, CNSAS a ales să dea o nouă decizie de necola­bo­­rare pentru Traian Băsescu.

Deşi n-a vrut, după cum a declarat la un moment dat chiar ea, Elena Udrea a ajuns vulnerabilitatea nu­mă­rul 1 a şefului statului.  "Blonda lui Băse" a avut o ascensiune rapidă pe scena politicii româneşti susţinută de primul om în stat. În 2004, soţia omului de afaceri Dorin Cocoş ajun­ge consilier la Primăria Capitalei, prima pe lista candidaţilor Alianţei PNL – PD-L. "Colaborează" atât de bine cu primarul general Traian Băsescu, încât când acesta părăseşte scaunul de la Primărie pentru cel de preşedinte al României, o ia cu el la Cotroceni.

În februarie 2005, Elena Udrea ajunge şefa Cancelariei Prezidenţiale pentru că preşedintelui i s-a părut interesant ca "pe lângă nişte figuri acre să fie şi o persoană care arată bine". În aprilie 2005, Elena Udrea este întrebată într-un interviu în Academia Caţavencu dacă este iubita lui Băsescu. "La întrebarea asta pot să vă răspund peste zece ani?", a fost răspunsul ei.

În octombrie 2005, Elena Udrea îşi dă demisia de la Co­tro­ceni pentru că în presă apăruseră dez­văluiri legate de relaţiile lui Dorin Co­coş cu Petrache-Bittner. "Chiar dacă nici una dintre acuzaţiile care mi s-au adus de mass-media nu demonstrează apartenenţa mea la vreun grup de interese economice nelegi­time, nu doresc ca prin insinuările repetate la adresa mea să devin o vulnerabilitate a demersurilor preşedintelui României", declara Udrea.

Deşi nu mai era consilier prezidenţial, Udrea făcea vizite nocturne la Co­tro­ceni, Jurnalul Naţional dezvăluind în exclusivitate acest lucru. Pre­şe­din­ţia şi SPP au tăcut chitic. Întrebat de ce maşina Elenei Udrea intră noaptea la Palat, Băsescu a răspuns: "Spuneţi o minciună. Confundaţi o maşină cu o femeie. Eu n-aş face confuzia asta".

În februarie 2006, Elena Udrea se înscrie în PD, devenind secretar exe­cu­tiv al partidului. În ianuarie 2007 aruncă pe piaţă celebrul "bileţel roz" care duce la ruperea Alianţei D.A., la ieşirea PD de la guvernare şi la de­clan­şarea unui război între premierul Tăriceanu şi preşedintele Băsescu.

În 2008, după alegerile parlamentare, pentru Elena Udrea a fost creat un minister – Turismul". "Udrea este apropiată a preşedintelui Traian Băsescu şi se spune că acesta o consideră cel mai bun ministru al României. (...) Elena Udrea este considerată cel mai puternic politician din România, după preşedinte, din cauza legăturilor ei cu Băsescu", comenta Associated Press. În noiembrie 2010, Elena Udrea este aleasă preşedinte al PD-L Bucureşti, fiind singurul candidat pentru acest post.

O altă persoană apropiată pre­şe­din­telui, vulnerabilă, este fratele acestuia, Mircea Băsescu. Revista Next din Taipei (Taiwan) a publicat, în ia­nua­­rie 2010, un articol despre fratele preşedintelui, suspectat de reambalarea unei mari cantităţi de muniţie veche din Taiwan, destinată distru­ge­rii în Bulgaria şi de vânzarea respectivei încărcături către Angola. Peste 8.000 de tone de grenade, mine şi alte arme ar fi trebuit distruse, dar românii ar fi luat 1.884 de tone înainte de alegerile prezidenţiale, scriau jurna­liş­tii de la revista Next din Taipei. Mir­cea Băsescu a respins acuzaţiile.

Şi presa românească a relatat în vara lui 2009 despre presupusa implicare a fratelui preşedintelui într-un transport de muniţie pentru delaborare. La vremea respectivă, ziaristul Sorin Roşca Stănescu a afirmat, pe site-ul personal, că fratele şefului statului, Mircea Băsescu, ar fi fost implicat într-o afacere de trafic de explozibil alături de o persoană pe nume Bakri Imad Abdul Reda, suspectată de le­gă­turi cu organizaţii teroriste şi aflată în vizorul Interpol. După mai multe audieri, preşedintele Comisiei pentru apărare a Ca­me­rei De­putaţilor, Costică Ca­na­cheu (PDL), declara că ceea ce a apărut în presă despre fratele pre­şe­din­telui Băsescu ar fi fost "o manipu­la­re".

SURSA: JURNALUL NAŢIONAL, 05.01.2011

Fascinanta Indie – tărâmul unde toate drumurile se întâlnesc (II)

De la neneamircea cadou.

Articol publicat in: Mass-media

Atunci când vrei să vezi India, trebuie să fii pregătit că toate lucrurile se vor aglomera şi va părea că ziua nu este destul de lungă. Vei vrea să vezi şi monumentele, să-i vezi şi pe meşterii populari lucrând, să cumperi cadouri şi suveniruri, să îmbraci un costum tradiţional, să te supui unei şedinţe de înfrumuseţare cu „mehndi/henna”, să participi la o slujbă într-un templu hindus, să mergi la film, să guşti din cât mai multe feluri de mâncare – mai ales deserturi – … of Doamne sunt atât de multe de văzut şi simţit, de experimentat şi de ţinut mereu minte! India nu este compusă doar din marile obiective turistice precum Taj Mahal-ul sau Qutub Minar-ul. Religiile, culturile, obiceiurile, limbile, dansurile clasice şi moderne, muzica, sporturile, posibilităţile recreaţionale şi de relaxare sunt infinite. Pentru a gusta adevărata Indie, porneşte cu noi în aventura vieţii tale.

In acest articol:

SUDUL

VESTUL

ESTUL

SUDUL

CITESTE AICI prima parte a articolului
Începe aventura din sud cu cel mai mare oraş, metropola Mumbai. Cosmopolit, centru financiar, sediul industriei indiene de film de limbă hindi, piaţa de desfacere a produselor de lux, cu platforme petroliere, port şi chiar o platformă pentru revistele de inspiraţie occidentală ca “Verve”, Mumbai oferă o viaţă incitantă atât în plină zi, cât şi noaptea. Ai de vizitat cluburi, mall-uri, parcuri, dar şi locuri încarcate de istorie. Gateway to India, Taj Mahal Hotels, Colaba Causeway, Chhatrapati Shivaji Maharaj Vastu Sangrahalaya, Secretariatul, sinagoga Keneseth Eliyahoo, Mayo Road, University Library, Rajabai Clock Tower, High Court, General Post Office, Churchgate Station, Flora Fountain, Town Hall, Victoria Ternimus (gara Mumbai), Crawford Market toate au o frumuseţe eternă, iar plajele Chowpatty Beach şi Juhu Beach sunt pline până la refuz atât de turişti, cât şi de localnici; este neobişnuit să-i vezi pe indieni cum intră în mare îmbrăcaţi, dar nu are de ce să te mire căci la ei goliciunea este încă un subiect taboo, mai ales când ne referim la ea în public.





Zona fortului este locul unde a început Mumbai-ul european, întâi prin portughezi, apoi britanici; linia unde s-a aflat fortul este încă vizibilă, deşi clădirea a fost distrusă, dar poţi admira faţadele vechi, unele datând din secolul al XIII-lea. Insula Elephanta este unul din cele mai importante temple în peşteră dedicat unui zeu hindus din ţară. Călătoria va fi cu atât mai palpitantă, căci drumul până acolo va fi făcut cu un vaporaş. Templul este dedicat lui Shiva, statuia căruia stă în centrul sălii întunecate, veghind asupra vizitatorilor.

Peşterile de la Kanheri, unde peste 100 de monumente buddhiste cioplite în stâncile din granit privesc spre Marea Arabiei şi ruinele fortului portughez de la Bassein constituie un bun motiv de a scăpa de aglomeraţia urbană şi de a te relaxa într-o zonă rurală liniştită.

Apoi te poţi întoarce pentru a te plimba pe Marine Drive şi a merge la Mahalakshmi Race Course în sezonul curselor; poţi de asemenea participa la Kala Godha Art Fair duminicile din noiembrie până în februarie şi la festivalul Ganpati, închinat lui Ganesh, când statui ale zeului sunt plimbate pe străzi şi în final scufundate în mare.
Să vizitezi peşterile de la Aurangadab, Ajanta şi Ellora înseamnă să vezi mai multe minuni în aceeaşi zi. Acolo, localnicii ajută la luminarea sculpturilor şi picturilor din peşterile cioplite în stâncă.

După ce vizitezi şi Pune, nu departe de Mumbai, poţi face un tur al micuţelor şi cochetelor localităţi din jur, care ascund fiecare secretele lor. Amarnath, Matheran, Karla, Bhaja, Bedsa, Nasik, Alibag, Ahmednagar, Kolhapur, Solapur şi altele constituie locuri unde poţi lega prietenii, mai ales fiindcă micuţilor le place să-şi exerseze engleza.

În Karnataka, Bangalore, capitala statului, te aşteaptă cu porţile deschise pentru a face cunoştinţă cu ce reprezintă tehnologia informaţiei în India. Odinioară prin de parcuri şi înconjurat de păduri, oraşul nu mai respiră acum aerul proaspăt din cauza modernizării agresive şi extrem de rapide. Cu toate acestea, frumuseţea oraşului te va atrage şi vei vrea să vezi: Curtea Supremă, Vidhana Soudha, Cubbon Park, Seshadri Iyer Memorial Hall,, Bangalore Club, Government Museum, statuile incompatibile ale reginei Victoria, Edward al VII-lea şi Mahatma Gandhi, catedrala St. Mark, Raj Bhavan, Kempe Gowda Road, Karnataka Silk Industries Corporation, Grădina Botanică Lalbagh. Citeşte ziarele locale; vei găsi informaţii preţioase cu privire la festivaluri culinare, religioase, programul muzeelor şi cele mai atractive magazine.



Mysore se mândreşte cu fantasticul Amba Vilas Palace şi festivalul Dussehra (septembrie-octombrie), închinat zeiţei Durga, ce durează 10 zile. Se sărbătoreşte triumful binelui asupra răului, iar festivităţile includ: dansuri şi muzică carnatică, curse de cai, strângerea elefanţilor. Parcurile naţionale Nagarhole, Bandipur şi Mudumalai au parte de cele mai frumoase şi spectaculoase animale ale Indiei, totul în habitatul lor natural. Seria de localităţi Badami, Pattadakal, Aihole, Vijayanagar şi Hampi oferă numeroase temple şi peşteri pe care nu trebuie să le ratezi.




Sultanatele sudice Bijapur, Gulbarga, Bidar nu mai au măreţia de altă dată, însă contituie importante centre de influenţă sufi (mistici islamici).
Hyderabad îşi continuă expansiunea, însă uneori nu oferă respectul cuvenit clădirilor de patrimoniu. Vizitează: Salar Jung Museum, sediul Curţii Supreme, Badshahi Ashurkhana, Diwan Deorhi, Purani Haveli, Char Minar, Mecca Masjid, palatul Falaknuma sau Ramoji Film City. În Andhra Pradesh mai sunt şi alte situri de vizitat: Warangal, Palampet, Ghanapur, Vijaywada, Guntur, Amarvati, Anantapur, Penukonda, Alampur, Puttaparthi, Tirupati.

Păşim în Tamil Nadu, în capitala Chennai, locul naşterii dansului clasic Bharatanatyam. Pe lângă un spectacol de dans, poţi vizita obiectivele: catedrala San Thome, templul Kapalishwara, Muntele Sf. Toma, Vechiul Cantonament, Kamaraj Road, Vivekananda House, University Examination Hall, Presidency College, Public Water Works, Chepauk Palace, fortul Sf. George, Curtea Supremă, gara centrală, hotelul Connemara, Government Museum Complex. O promenadă pe Marina Beach este de neuitat.


În Mahabalipuram te aşteaptă: peşteri fermecătoare, formaţiuni stâncoase, statui, frize şi decoraţiuni sunt mărturia vie a cândva măreţului aşezământ. Peştera Tigrului, templul Varaha Cave, penitenţa lui Arjuna, Krishna Mandapa, templul Mahishamardini, Pancha Rathas, Shore Temple sunt gardienii muţi ai locului.



Oraşele Puducherry, Thanjavur şi Trichy îmbină arhitectura dominaţiei străine cu cea autohtonă, fiind un spaţiu în care sacrul şi profanul se împletesc de minune.

Madurai este readus la viaţă odată cu începerea festivalului Minakshi Kalyanam (aprilie-mai), celebrat în maiestuosul templu cu acelaşi nume din oraş. Să fii atent la: Ashta Shakti Mandapa, Potramarai Kulam, Panch Pandava Mandapa, Kambattadi Mandapa, Viravasanrataya Mandapa şi Pudu Mandapa, care sunt cu adevărat uimitoare.

În sudul statului sunt de asemenea multe de vizitat şi admirat: Rameswaram, Tirunelveli; iar alte destinaţii în Tamil Nadu sunt: Alagarkoil, Gingee, Panamalai, Srinivasanallur, Swamimalai, Tiruttani, Vrinchipuram şi multe altele. Dacă ajungi în sud în luna ianuarie poţi participa la Pongal, Festivalul Orezului. Boii sunt îmbodobiţi de fermieri şi fiecare sat fierbe un ceaun cu orez proaspăt recoltat; se aduce mulţumire pentru recolta din anul respectiv. Un alt festival important este Mandalapooja (noiembrie-decembrie), când cohorte de pelerini hinduşi umplu templele şi bazarurile din Kanniyakumari, în drumul lor către Sabarimala.

VESTUL

Vestul aduce cu el o oază de relaxare, plaje şi peisaje de o frumuseţe răpitoare; cocktail-uri, spa, mâncare delicioasă, palmieri … Paradisul pe Pământ. Goa, unde turismul este în floare, atrage turiştii prin calitatea serviciilor şi minunăţiile construite încă de pe vremea dominaţiei portugheze. În Panaji poţi să te bucuri de: Basilica of Bom Jesus, catedrala St. Catherine, Convent and Church of St. Francis of Assisi. Apoi poţi face o excursie până în Old Goa – Viceroy’s Arch, Church of Our Lady of the Rosary, Ponda – Sri Mangesh Temple, Sri Lakshmi Narasimha Devasthan Temple, Sri Shantadurga Temple şi Margao – Largo de Igreja, Church of the Holy Spirit.



În Goa merită să mergi cu barca sau chiar să faci o croazieră să vezi păsările şi delfinii cu cocoaşă. Apoi treci şi pe la plantaţiile cu mirodenii: Savoi Verem Spice Garden şi Garden of Eden; te va uimi varietatea şi mirosul.
Kerala , care se bucură întâia oară de ploile musonului ce-i udă pământul pârjolit şi face vegataţia să explodeze după secetă, este diferită de restul Indiei prin satele tradiţionale de pescari, vânzătorii de cocos care urcă până în vârful copacului ca să-şi câştige pâinea şi canalel şi fâşiile înguste de sol pe care sunt înghesuite case micuţe, viu colorate care parcă plutesc pe apa ce le înconjoară de jur împrejur. Nu strică o plimbare în Kochi la: Mattancherry Jetty, Dutch Palace, Indian Pepper and Spice Trade Building, Paradesi Synagogue, Fort Cochin, St. Francis Church, Kerala Kathakali Center (unde poţi asista la un spectacol de dans clasic care va întrece şi cele mai înalte aşteptări).



Comunitatea dintre ape, unde viaţa simplă şi natura luxuriantă trăiesc în perfectă armonie, se luptă zi de zi pentru supravieţuire. Ameninţarea apelor este mare, însă oamenii s-au obişnuit să le fie prieten şi totul de la ziarele locale la lăzi cu mătăsuri sunt transportate cu barca. Toată zona este cunoscută sub numele de Kuttanadu, în apropierea Lacului Vembanad.
Ca şi Goa, Kerala are şi ea plaje care nu sunt mai prejos. Insulele Lakshadweep, cu frumuseţea lor idilică, sunt locul perfect pentru o vacanţă reuşită. Alte oraşe de vizitat ar fi: Bekal, Kannur, Kozhikode (Calicut), Taliparamba, Alappuzha, Angamali, Guruvayur, Kayankulam, Kollam, Kottayam, Munnar, Thrissur (unde în timpul festivalului Puram elefanţii sunt îmbodobiţi şi muzica şi dansul fac legea).

ESTUL

Începe prin a poposi în Kolkata, capitala Bengalului de Vest, unde oraşul îţi oferă oportunitatea de a simţi pulsul culturii bengaleze, trecute şi prezente, şi să ghiceşti grandoarea colonială de altă dată, în pofida faptului că degradarea contemporană nu te îmbie la visare. Nu rata în Kolkata: BBD Bagh, Curtea Supremă, Primăria, Raj Bhavan, Casa Scriitorilor, piaţa de flori de sub Podul Haora şi gara cu acelaşi nume, Babu’s Ghat, Hotelul Oberoi, Kurnatuli Ghat (faimos pentru artizanii care realizează gravuri în lemn şi statui din lut pentru festivalul Durga Pooja), Palatul de Marmură, Rabindra Bharati Museum, Biblioteca Naţională, Grădina Botanică din Alipore, Grădina Zoologică, templul Kalighat; vei descoperi multe lucruri noi.

În timpul festivalului Durga Pooja, instituţiile publice aproape intră în colaps deoarece reuniunile de familie şi afluxul de populaţie nu se împacă prea bine cu birocraţia. Statuile pe care meşterii le fac sunt scufundate în râul Hooghly, moment ce încheie sărbătoarea ce durează aproape o lună.
Bhubaneshwar , capitala statului Orissa, se laudă cu o îndelungată istorie. Chiar împăratul Ashoka a luptat pe teritoriul statului în sângeroasa bătălie de la Kalinga. Vaste complexuri de temple înţesează zona: Parasumaresvara Mandir, Vaital Deul, Mukteshvara, Lingaraja, Yameshvara.
La Konark, Templul Surya întrece toate celelalte temple pe care le-ai văzut în capitală deoarece are forma uriaşului car al zeului Soare, tras de şapte cai şi având 12 perechi de roţi bogat ornamentate. Peşterile sunt şi ele des întâlnite în Orissa: mai ales cele de la Udaygiri Hill.
Patna , oraş străvechi de mare importanţă istorică, cândva purtând denumirea de Pataliputra, a fost centrul administrativ al imperiilor Magadha şi Maurya. Patna Museum, Har Mandir Sahib, Raj Bhavan sunt câteva din atracţiile locale. Important este târgul de animale de la Sonepur, o beţie continuă de culori şi imagini vibrante.

Varanasi este cel mai important oraş pentru hinduşi, un fel de Mecca hindus, unde orice credincios îşi doreşte să ajungă măcar o dată în viaţă. Aici există cea mai mare posibilitate de a atinge moksha sau de a se elibera din ciclul reîncarnărilor. Piaţa de mătăsuri şi cea a obiectelor din bronz sunt ticsite cu cele fin lucrate obiecte. Nu rata în Varanasi: Dasaswamedh Ghat, Asi Ghat, Tulsi Ghat, Shivala Ghat, Hanuman Ghat, Dandi Ghat, Harishchandra Ghat, Kedara Ghat, Mansarowar Ghat, Man Mandir Ghat, Jalasai Ghat, Manikarnika Ghat toate urmând linia Gangelui.

Lucknow, capitala Uttar Pradesh-ului, este un oraş mare dar liniştit, unde principalele atracţii se împart în două grupuri: clădirile musulmane romantice şi îngălbenite şi clădirile practice britanice. Festivalul zmeielor este amuzant şi relaxant. Kanpur a avut parte de o istorie care a răvăşit aşezarea şi care acum îşi lasă amprenta pe mult prea rapid industrializatul oraşel. Paan, specialitatea indiană de condimente aşezate cu mult tact într-o frunză de betel, îţi va produce o explozie de gusturi când va trebui să o bagi întreagă în gură; uneori poate fi dificil, căci nu toată lumea are o gură destul de mare.
Templu buddhist de la Bodh Gaya este un obiectiv obligatoriu; multe dintre vedetele de la Hollywood, adepte ale acestei religii, vin aici să se reculeagă. După aceea fă o oprire la Shanti Niketan, creaţie a maestrului Rabindranath Tagore.
În estul extrem şi aproape la nord sunt statele mai izolate. Assam, Nagaland, Manipur etc. sunt frumuseţi răpitoare naturale cu întinse plantaţii de ceai. Ceaiul de Assam sau Darjeeling este popular în lume; în Sikkim predomină văi adânci şi stânci abrupte; Guwahati zace pe cursul Brahmaputrei; Manipurul vine din urmă cu dansul clasic şi artele marţiale; în Meghalaya, pădurile de orhidee beneficiază din plin de muson, fiind unele dintre cele mai umede locuri de pe Pământ.

Sper să-ţi fi făcut plăcere incursiunea noastră virtuală! Rămâne să-ţi urăm vacanţă plăcută!

Articol realizat in parteneriat cu NAMASTE INDIA, primul festival din Romania dedicat culturii indiene. Festivalul va avea loc la Bucuresti intre 9 si 16 octombrie. Intra aici pentru a afla mai multe detalii!
“India este mai mult decat un loc pe harta. Este o experienta unica. Este sarbatoarea vietii, taramul fascinant al contradictiilor si surprizelor. Orice incercare de a defini India in vorbe este saraca, insuficienta. Tocmai de aceea vrem sa aducem o farama din India chiar aici, in Romania.“
*
Material de Varga Hilda-Hedvig
Universitatea Bucureşti,
Facultatea de limbi şi literaturi străine, engleză-hindi

India Driving

AUTOMOBILE CU LEVITAŢIE MAGNETICĂ, DAR ŞI CU MOTOR PE BENZINĂ

Organizatia Mondiala pentru Sanatate a publicat recent o statistica a principalelor cauze ale mortalitatii care vizeaza urmatoarele doua decenii. Conform studiului, bolile oncologice ocupa primul loc, urmate indeaproape de afectiunile ischemice.

Paradoxal, in ciuda dezvoltarii tehnologiei medicale, cancerul va continua sa ucida cei mai multi oameni, iar expectantele oamenilor de stiinta nu pot decat sa ne ingrijoreze. In opinia acestora, cancerul nu va putea fi vindecat decat peste cel putin un secol. Un loc important in statistica OMS il ocupa accidentele de circulaţie, asta ca o estimare a cresterii substantiale a numarului de masini, dar si SIDA, boala care va deveni un motiv frecvent de deces dupa 2015.
Sursa: Medportal şi DESCOPERA

Cancerul ramane incurabil pentru cel putin 100 de ani 

 

COMENTARIUL MEU:

 

Nu luaţi de bune aceste savantlîcuri! (din titlu).

Omul este capabil: şi să spere; şi să descopere; şi să creeze!

 

Am propus OLIMPIADELE MELE APEL , tocmai pentru a încuraja lupta împotriva cancerului:

- bolnavii sînt sfătuiţi să lupte cu boala pînă la ultima şansă (cum a procedat şi soţia mea);

- medicii sînt sfătuiţi să persevereze în lupta pentru descoperirea de tehnici şi medicamente în contra cancerului.

 

 În ceea ce privesc bolile cardio-vasculare – eu, unul, sînt Stan Păţitul (am făcut infarct în 1989) şi am luptat timop de 20 de ani – prin disciplină, luînd medicamente întocmai şi la timp, şi prin multă mişcare, atîta cît am putut.

 

Accidentele de circulaţie sînt de două feluri:

- de circulaţie a sîngelui, care se înving prin scăderea colesterolului (cel rău);

- de circulaţie auto, care se înving în două moduri:

  > prin atenţie, căci oricare element al triadei "om, maşină, drum" poate avea defecte, – la un moment dat. – Este necesar un instructaj, şi serios şi riguros respectat;

  > prin inventarea altor automobile.

 

 A maşinilor cu pernă magnetică (cu motor liniar, ca la trenurile de mare viteză), pe distanţe mari, cu distribuţie computerizată, ghidate pe şine, pe structură etajată, cu toată infrastructura aferentă; se diminuează: numărul accidentelor de circulaţie, poluarea aerului şi risipa de petrol! Iată un model minunat de conversie ştiinţifică a industriei mondiale de autovehicule. Pe acelaşi traseu, proiectat pe trei-patru module, pot circula automobile, autobuze, camioane şi TIR-uri! Linii secundare de garare, viteză şi acces – vor fi prevăzute din start. În marile oraşe se va putea circula în acelaşi fel, dar cu maşini dotate şi cu motoare cu aer comprimat; aceleaşi maşini cu pernă magnetică, care îşi pun în valoare şi acest al doilea motor, reîncărcabil cu uşurinţă, cu aer comprimat, suficient pentru o zi (din reţelele locale). Automobilele tranziţiei vor avea şi motoare pe benzină. În final, automobilul viitorului va fi dotat cu o celulă de trei-patru motoare, funcţionînd inter-dependent sau independent; se va ajunge, astfel, la eliminarea consumului de benzină, mărirea fluenţei traficului şi diminuarea accidentelor.

Automobilele pot fi "concurate" cu alte SF-uri: benzi rulante, trotuare rulante, scaune rulante. Dar creşte pericolul bolilor cardio-vasculare, prin sedentarism, nemişcare. Aşa că luaţi-o şi "per pedes", fraţilor! Creşte imunitatea, scade pericolul bolilor cardio-vasculare şi al cancerului… 

Savin BADEA

FENOMENUL TUNGUSKA - EU ZIC C-A FOST UN URIAŞ FULGER GLOBULAR

Revista Magazin - Misterul Tunguska, elucidat de un roman

Bombă atomică? OZN? Meteorit gigantic? Cea mai puternică explozie din istoria omenirii rămâne un mister

12 iulie 2008

Tunguska - un veac de mister

30 iunie 1908, ora 7:17. Treziţi devreme şi ocupaţi cu treburile obişnuite, locuitorii din Siberia, la nord-vest de lacul Baikal, începeau o zi pe care aveau să nu o uite vreodată, o zi care le-a dat mari bătăi de cap oamenilor de ştiinţă din toată lumea şi a stârnit imaginaţia celor care cred în existenţa extratereştrilor. “Fenomenul Tunguska”, aşa cum au fost numite evenimentele de atunci, nu şi-a găsit explicaţia nici până azi.
S-a zguduit pământul

Potrivit martorilor aflaţi la momentul respectiv pe dealurile de lângă lacul Baikal, mai întâi a apărut o lumină puternică, albăstruie, ca o coloană imensă şi strălucitoare care se deplasa pe cer. După circa zece minute, a urmat o sclipire şi mai intensă, însoţită de zgomote ce semănau cu bubuituri de tun. Sunetele puternice au fost "acompaniate" de o undă de şoc extraordinară, care s-a resimţit la sute de kilometri depărtare, spărgând geamuri şi chiar doborând oamenii din picioare. Asta la nivelul solului, căci în aer unda a înconjurat Pământul de două ori!

Cei mai mulţi dintre martori au auzit doar sunetele şi au simţit unda de şoc, fără să vadă explozia iniţială. Alţii au perceput cu totul altfel evenimentele, durata şi succesiunea lor. Exista totuşi o certitudine - a avut loc un fel de explozie, urmată de acea zguduitură teribilă, echivalentă cu un cutremur de 5 grade pe scara Richter. Un alt efect al fenomenului a fost o perturbare a presiunii atmosferice, îndeajuns de puternică încât să poată fi detectată în Marea Britanie. Ulterior, s-a stabilit că forţa exploziei a fost echivalentă cu aproximativ 30 milioane de tone de trotil.
Ploaie neagră şi nori luminoşi

Imediat după explozie, unda de şoc a fost însoţită de un şuvoi de aer fierbinte, care a măturat dealurile, arzând vârfurile înalte ale coniferelor şi pornind incendii care au durat zile în şir. Copacii au fost doborâţi, iar colibele oamenilor au fost spulberate pur şi simplu de pe faţa pământului. Desigur, s-au înregistrat şi victime, oameni şi animale, însă numărul acestora a fost destul de mic. "Norocul", dacă se poate spune aşa, a fost că ciudatul fenomen s-a produs într-o zonă a lumii puţin locuită, fiind astfel evitată o catastrofă.

Acestea nu au fost singurele efecte. Mase întunecate de nori groşi s-au ridicat până la 20 de kilometri deasupra regiunii Tunguska, dând apoi naştere unei ciudate ploi negre. Ore întregi după explozie, undele provocate de aceasta s-au propagat în toate direcţiile, fiind detectate la distanţe foarte mari.

De asemenea, la mari altitudini a fost observat un alt fenomen neobişnuit: nori argintii, masivi şi parcă aprinşi, care au luminat cerul până şi noaptea. Din Siberia şI până în Peninsula Scandinav, datorită prafului rămas suspendat în stratosferă după explozia puternică, lumina a fost atât de intensă în perioada următoare, încât se putea citi sau se puteau face fotografii chiar la miezul nopţii sub cerul liber. Europenii au putut vedea pe cer, vreme de câteva săptămâni, nori de praf şi acea neobişnuită luminozitate nocturnă care le dădea fiori.
Meteorit, cometă, OZN?

Dar ce a fost, totuşi? Ce anume a explodat? Pornind de la această întrebare, oamenii obişnuiţi şi-au lăsat imaginaţia să zburde, iar cercetătorii au început să caute explicaţii logice şi ştiinţifice. De-a lungul celor 100 de ani care au trecut de la producerea fenomenului Tunguska, au fost emise tot felul de ipoteze: a fost vorba de o explozie nucleară, o cometă gazoasă dezintegrată în atmosfera terestră, o gaură neagră sau impactul dintre planeta noastră şi o fărâmă de antimaterie, ori chiar dezintegrarea unei nave extraterestre.

Dacă s-ar fi petrecut în vremurile noastre, un asemenea evenimen, probabil că sute de jurnalişti din toată lumea ar fi asaltat "locul faptei", iar oamenii de ştiinţă s-ar fi întrecut să analizeze fiecare milimetru pătrat al zonei. Din păcate însă a fost vorba de începutul secolului XX şi de Siberia Imperiului Rus, astfel că vreme de peste 12 ani nimeni nu a dat importanţa cuvenită fenomenului Tunguska. Nimeni nu s-a dus acolo, nimeni nu a încercat să găsească o explicaţie ştiinţifică. Singurii care au călcat în regiune după explozia nemaivăzută au fost localnicii.

Expediţiile lui Kulik

Primul care s-a arătat interesat de acest eveniment şi care a organizat o expediţie în regiunea Tunguska, în 1921, a fost cercetătorul rus Leonid Kulik. Acesta a analizat iniţial varianta căderii unui meteorit, însă era intrigat de mărturiile martorilor, care pomeneau de o formă de tub a obiectului cosmic, fapt care nu prea corespundea cu traiectoria pe care ar fi putut-o avea un meteorit. Nici celelalte elemente descrise de martori, norii de fum ori flacăra ca o limbă bifurcată, nu sprijineau această ipoteză.

Cu greu, folosind articole din ziarele vremii şi depoziţiile celor ce asistaseră la eveniment (şi care de multe ori se contraziceau reciproc), Kulik a schiţat un "portret" al misteriosului obiect. Concluzia lui a fost că, dacă într-adevăr fusese vorba de un meteorit, fusese cel mai mare căzut vreodată pe Pământ. Mai rămânea de găsit locul impactului. Kulik a încercat apoi să convingă guvernul sovietic să finanţeze o nouă expediţie care să pornească în căutarea imensului bloc de fier venit din Univers.

Sub pretextul că descoperirea unei asemenea cantităţi de fier ar putea revigora economia naţională, cercetătorul a primit fondurile pentru o a doua expediţie, care a avut loc în 1927. Pornit la drum cu mare însufleţire, cercetătorul a avut parte de o mare dezamăgire odată ajuns în zona cu pricina: nu exista niciun crater care să sugereze prăbuşirea unui meteorit. În schimb, pe o rază de peste 35 de kilometri, copacii erau carbonizaţi şi culcaţi la pământ. Pe de altă parte, în mod incredibil, în locul în care se credea că avusese loc impactul, copacii rămăseseră în picioare, de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat.

Argumente pro şi contra

În anii care au urmat, tot mai multe elemente s-au strâns în aşa-zisul "dosar Tunguska". În primul rând, s-a stabilit că locul exploziei a fost undeva în bazinul râului Tunguska, însă cercetătorii s-au lovit de superstiţiile localnicilor, care au ascuns cu grijă, timp de mai mulţi ani, locul exact. Apoi, s-a mai stabilit că fenomenul fusese îndeajuns de puternic încât efectele sale să fie resimţite, într-un fel sau altul, pe o arie ce cuprindea aproape un milion de kilometri pătraţi. Iar de aici încolo, în privinţa obiectului sau obiectelor care au explodat, părerile au început să difere.

Alţi cercetători ruşi au încercat să explice diferit ceea ce se întâmplase în regiunea Tunguska în zorii zilei de 30 iunie 1908: unul susţinea că ar fi putut fi vorba de un "mănunchi" de meteoriţi, care se desfăcea pe măsură ce se apropia de Pământ, iar alţi doi au emis o ipoteză total diferită de a lui Kulik, şi anume că obiectul care a explodat nu era deloc un meteorit, ci o cometă alcătuită din gheaţă şi praf cosmic, fapt ce ar fi putut explica lipsa craterului şi a metalului la locul cu pricina. Nici această ipoteză nu a fost, însă, acceptată de specialişti, întrucât nu explica toate fenomenele care au însoţit explozia, respectiv unda de şoc si cutremurele puternice.

Varianta antimateriei

Teoriile avansate ulterior au devenit tot mai fanteziste. În anii '50-'60 au fost organizate noi expediţii de documentare şi cercetare în regiunea Tunguska, însă acestea au adâncit şi mai mult misterul, căci au fost descoperite sfere microscopice de sticlă, ce conţineau nichel şi iridiu în cantităţi însemnate. Unii specialiştii ar fi putut jura că acestea erau de origine extraterestră şi au ajuns acolo după prăbuşirea unui OZN! Evident, au apărut rapid şi scenariile despre nava extraterestră care ar fi putut avea o avarie şi s-ar fi prăbuşit în Siberia.

Alte ipoteze, mai recente, au luat în calcul varianta ciocnirii dintre Pământ şi o fărâmă de antimaterie, ori apariţia unei găuri negre chiar lângă platoul siberian. Potrivit fizicienilor care au încercat să lămurească fenomenul Tunguska, antimateria ajunsă în contact cu materia poate degaja cantităţi imense de energie, după care dispare fără nicio urmă, lucru care ar putea explica lipsa craterului şi a oricăror alte dovezi materiale de la locul exploziei. Minusurile acestei teorii: nu justifică luminozitatea sau aspectul tubular al fenomenului şi nici de ce nu a explodat antimateria chiar la intrarea în atmosferă.
În ceea ce priveşte ipoteza găurii negre, se presupune că aceasta ar fi străbătut planeta ca un proiectil, ieşind pe partea cealaltă şi pierzându-se apoi în Univers. Totuşi, spun aceiaşi cercetători, o gaură neagră ar fi lăsat în urmă o radioactivitate ridicată şi nu ar fi apărut sub forma pe care au raportat-o martorii.

O ipoteză bizară: bombă atomică

În fine, ultima dintre cele mai vehiculate soluţii la enigma Tunguska era cel puţin la fel de ciudată şi implica o bombă atomică. Această ipoteză a fost înaintată de un alt om de ştiinţă rus, Aleksandr Kazantev, care a vizitat Japonia imediat după sfârşitul celui de-al doilea război mondial. La Hiroshima şi Nagasaki, locurile în care au avut loc cele două explozii nucleare, cercetătorul a descoperit numeroase elemente comune cu cele apărute imediat după fenomenul Tunguska - norii luminoşi, ploaia neagră şi, nu în ultimul rând, copacii rămaşi perfect drepţi chiar în zona unde a explodat bomba (aceasta explodase la 550 de metri deasupra solului, la Hiroshima). Dar cum ar fi putut exista şi exploda o bombă nucleară taman în Siberia începutului de secol XX?

Şi pe marginea acestei teorii au apărut argumente pro şi contra. Probele prelevate din solul şi vegetaţia din zonă nu prezentau urme de radiaţii. Pe de altă parte, o misterioasă epidemie, care se manifesta prin apariţia unor răni purulente, i-a lovit pe oamenii care locuiau pe o rază de circa 100 de kilometri de explozie, însă medicii ruşi susţineau că e vorba de o banală variolă, care afecta localnicii cu mult înainte de fenomenul Tunguska, şi nicidecum de expunere la radiaţii.

După toate aceste teorii şi ipoteze, fiecare cu argumentele sale, singura concluzie care se poate trage cu certitudine din toată această poveste este că enigma Tunguska a rămas nedezlegată până şi după 100 de ani, chiar dacă a fost cercetată de atâţia oameni de ştiinţă. Şi, probabil, va mai rămâne un mister pentru cine ştie cât timp.

---

Ar fi putut spulbera Sankt Petersburgul

Potrivit Guiness Book, dacă explozia din 30 iunie 1908 ar fi avut loc mai târziu cu 4 ore şi 47 de minute, din cauza mişcării de rotaţie a Pământului, ar fi distrus complet capitala imperiului rus, Sankt Petersburg. Sau, pe de altă parte, s-ar fi putut produce mult mai departe de Pământ şi ar fi trecut neobservată.

Românii au dezlegat misterul

Doi cercetători români, Ştefan Sgandăr şi Claudiu Sgandăr, susţin că au dezlegat "enigma Tunguska". Pe scurt, ei sunt convinşi că explozia ar fi fost provocată de un glob de plasmă... rupt din Soare. Aceştia sunt convinşi că această ipoteză răspunde la toate întrebările ridicate de-a lungul vremii de toţi prestigioşii oameni de ştiinţă. Traiectoria ciudată a corpului ar fi caracteristică fulgerelor globulare, iar sunetul puternic ar fi fost produs de contactul dintre uriaşul plasmoid ce se deplasa cu viteză supersonică şi atmosferă. De asemenea, susţin cei doi cercetători, plasmoidul se putea separa în două în timpul impactului, determinând acea "limbă de foc" bifurcată despre care povesteau martorii.

---

80 de milioane de copaci au fost distruşi în urma exploziei din regiunea Tunguska, fiind afectată o suprafaţă de 2.150 de kilometri pătraţi


Articol de Mădălina Kadar

Bombă atomică? OZN? Meteorit gigantic? Cea mai puternică explozie ...

7 mistere inca neelucidate

Dintre care:

Pe 30 iulie 1908, in inima Siberiei, la Tunguska, s-a intamplat ceva incredibil. Cu o forta uriasa care a fost inregistrata si de care un institut din Anglia, ceva a culcat la pamant hectare intregi de copaci, asezandu-i intr-un model concentric pe pamant. Cativa rusi au vazut o lumina albastra, dar nimeni nu a indraznit sa se apropie de loc. Cercetarile ulterioare nu au gasit absolut niciun fragment de meteorit sau cometa, totul ramanand invaluit in mister...

    

Fenomenul tunguska

În zorii zilei de 30 iunie 1908 , marinarii de cart de pe câteva nave care pluteau pe Oceanul Indian observara un obiect urias care descria o larga traiectorie pe bolta cereasca , îndreptându-se catre Asia . Caravanele care strabateau desertul Gobi si regiunile de nord-vest ale Chinei s-au oprit o clipa din drumul lor ; oamenii si-au ridicat privirile , surprinsi si înfricosati , la trecerea globului de foc , care (dupa calculele stabilite ulterior) probabil ca dezvoltase la suprafata sa o caldura de aproximativ 3000 °C . În satele si micile târguri din centrul Siberiei , oamenii au fost îngroziti de şuieratul asurzitor al ciudatului obiect ceresc . La ora 7,17 , platoul siberian central , situat în apropiere de râul Tunguska Pietroasa s-a cutremurat sub impactul unei explozii atât de puternice , încât centrul seismografic din Irkutsk situat la aproape 900 km la sud , a înregistrat oscilatii de proportiile unui cutremur de grad înalt (4-5 Richter) .

     La impactul ciudatului obiect cosmic cu pamântul , tâsneste o uriasa jerba de foc apoi o unda de soc se propaga în aerul înconjurator, pâna la distante de 700-800 km. În acelasi timp , un suvoi fierbinte matura dealurile împadurite ale taigalei , arzând vârfurile înalte ale coniferelor si producând incendii care au durat zilz în sir . Mii de copaci sunt doborâti , colibe ale nomazilor sunt maturate pur si simplu de pe suprafata pamântului , se înregistreaza victime în rândul oamenilor si animalelor din împrejurimi . Rafalele de vânt care au zguduit usile si ferestrele locuintelor s-au resimtit si în localitati situate pâna la o distanta de 600 km.Mase întunecate de nori grosi s-au ridicat pâna la 20 de kilometri deasupra regiunii Tunguska , dând apoi nastere unei ciudate ploi negre .Vreme de ore în sir , undele provocate de explozie s-au propagat în toate directiile , fiind înregistrate la distante foarte mari , ca de pilda în Anglia , la Greenwich . La mari altitudini a fost de asemenea observat un fenomen neobisnuit , nori de argint , masivi , radiind o luminiscenta ciudata .Din Peninsula Scandinava si pâna în Siberia , lumina a fost atât de intensa în perioada imediat urmatoare încât a fost posibil sa se faca fotografii în miez de noapte . Vreme de câteva saptamâni , pe cerul Europei au fost observati nori de praf si o neobisnuita luminozitate nocturna care se manifesta pâna la latitudini cum ar fi cele ale Spaniei.

     Fireste ca astazi , dupa atâtia ani , puterea exploziei din regiunea Tunguska este greu de calculat , dar oamenii de stiinta sunt de acord ca unicul criteriu de comparatie îl; constituie exploziile din era noastra atomica . În ciuda acestor elemente spectaculoase care prin însasi natura lor ciudata pareau menite sa trezeasca interesul oamenilor de stiinta , vreme de peste 12 ani nu s-a intreprins nimic pentru cercetarea la fata locului a marii explozii si pentru cautarea unei explicatii stiintifice a acestui fenomen probabil unic în istoria Terrei . Asa se face ca pâna la sfârsitul deceniului al treilea al veacului nostru , singurii care s-au încumetat sa se aventureze pâna la locul exploziei au fost crescatorii de reni tungusi si vânatorii . Primul care este interesat întradevar de acest fenomen si încearca sa organizeze o expeditie de documentare este cercetatorl rus Leonid Kulik , pe atunci în vârsta de 38 de ani . Kulik era intrigat mai ales de acea forma de tub prin care satenii descriau obiectul cosmic deoarece nu prea corespundea aspectului pe care îl putea avea un meteorit în traiectoria sa .De asemenea nici norii de fum si nici flacara ca o limba bifurcata nu aveau ce cauta în descrierea unui meteorit , în afara de cazul ca impactul provocase un incendiu de mari proportii in taiga , ceea ce iarasi era greu de presupus , având în vedere ca în acea perioada a anului solul mustea de apa si , practic , mare parte a regiunii se transformase într-o mlastina .

     Facând cercetari în colectiile de ziare vechi , Kulik reusi sa schiteze un fel de portret al obiectului , desi majoritatea martorilor oculari se contraziceau sau chiar înflorisera declaratiile . Un lucru era sigur : daca fusese un meteorit , atunci acesta trebuie ca avusese proportii gigantice , era fara îndoiala cel mai mare meteorit cazut vreodata în Rusia si poate pe întregul Pamânt , caci altfel nu se pot explica puternicele cutremure înregistrate la acea data.

     În anii care au urmat , dosarul Tunguska s-a îngrosat cu numeroase file noi . S-a stabilit ca puternica explozie a avut loc la nord-est de Kansk , undeva în bazinul râului Tunguska Pietroasa , desi aceste încercari s-au lovit de rezistenta unor localnici superstitiosi . În ochii tungusilor meteoritul era un obiect sacru si de aceea ei au ascuns cu grija , mult timp , locul în care a cazut .

     Cercetarile efectuate au dus la concluzia ca efectele exploziei au fost vazute sau auzit pe o arie cuprinzând aproape un milion de kilometri patrati . A.Voznesenki credea ca explozia nu a fost produsa de un singur meteorit , ci mai degraba de un grup care pe masura ce înainta se desfacea din manunchi .

     În februarie 1927 , Kulik porneste a doua expeditie si calatoreste pâna la 13 aprilie când observa primele semne ale exploziei de la 1908: de-a lungul vaii Makirta , cât vedeai cu ochii , malurile erau acoperite cu trunchiuri rasturnate de mesteceni si de pini doborâti de explozie . Pe masura ce grupul înainta spre nord-vest , numarul copacilor smulsi din radacini crestea , toti cu vârfurile îndreptate spre sud sau sud-est. Radacinile smulse din sol se înaltau monstruase , ramurile erau dezgolite de frunze . În general urmele aratau ca focul pornise subit , cu mare intensitate si pe o arie foarte larga . Cu cât se apropia mai mult de centrul exploziei , Kulik vazu cu uimire ca încep treptat sa apara , printre trunchiurile doborâte , copaci care ramasesera în picioare . Iar acolo unde, dupa calculele lui , trebuia sa se afle epicentrul impactului , nimeri într-o padure obisnuita pentru acea regiune , cu copaci având radacinile adânc înfipte în sol , numai ramurile fusesera smulse si scoarta jupuita de pe trunchiuri de parca era o padure de stâlpi de telegraf . Iata deci cum marele crater prezis de Kulik si alti cercetatori , pur si simplu nu exista . De asemenea si încercarea de a gasi unele fragmente meteorice s-a soldat tot cu un esec .

     Prima parere diferita de a lui Kulik a venit în 1930 de la doi specialisti de prestigiu care au emis ipoteza ca obiectul cazut în taiga nu era meteorit ci o cometa alcatuita din corpuri gazoase , ceea ce ar explica de ce n-ar lasa urme metalice dupa caderea ei . În privinta fortei dezvoltate de explozie s-a opinat pentru 10-30 megatone TNT . Totusi , ipoteza cometei nu explica satisfacator toate fenomenele care au însotit marea explozie .

     Peste aproape un deceniu , un prieten al lui Kulik emite o alta ipoteza , si anume ca meteoritul nu a explodat pe suprafata solului , ci în aer , deasupra oceanului .

     Predecesorul lui Kulik , Aleksandr Kazantev , viziteaza Hirosima la scurt timp dupa iesirea Japoniei din razboi. Aici el descopera numeroase si uimitoare similitudini cu fenomenul Tunguska : padurea de stâlpi de telegraf( bomba explodase la 550 m deasupra solului) , norul negru , ploaia neagra , forta uriasa. Asadar explozia unei bombe nucleare în 1908 ??

     Mai recent , oamenii de stiinta din numeroase tari au cautat o explicatie în domeniul fizicii teoretice . S-au conturat în aceasta privinta doua directii: marea explozie din taiga a fost provocata fie de un mic corp de antimaterie , fie de o asa-zisa gaura neagra .

     Conform datelor fizicii teoretice , antimateria singura e stabila , dar în contact cu materia se anihileaza , degajând cantitati imense de energie si disparând fara a lasa nici o urma , ceea ce ar explica absenta craterului si materialului meteoric. Ce nu explica ipoteza este luminozitatea sau aspectul tubular si de ce nu a explodat antimateria chiar la intrarea în atmosfera .

     În ceea ce priveste gaura neagra , se presupune ca aceasta a strabatut planeta ca un proiectil , iesind pe partea cealalta si pierzându-se în cosmos . Gaurile negre exista peste tot în univers , pot avea greutati de miliarde de tone si mase atomice ceea ce ar explica de asemenea absenta craterului. Totusi o gaura neagra ar fi lasat în urma o radioactivitate ridicata , nedescoperita însa de nimeni si nici ea nu explica forma obiectului .

     În ultimii ani unii autori au reluat ipoteze mai vechi , presupunând ca a fost vorba chiar de o nava cosmica cu o grava avarie la motoare ce s-ar fi prabusit în acel loc .

     Fiecare dintre aceste ipoteze are argumente pro si contra , asa ca iata-ne la sfârsitul deceniului al 9-lea ajunsi acolo de unde plecasem. În ciuda faptului ca s-a bucurat de atentia unora dintre cei mai prestigiosi oameni de stiinta , marea explozie din regiunea Tunguska ramâne totusi o enigma .

Iluminatii din Ivanda: Fenomenul TUNGUSKA

COMENTARIUL MEU:  
O ipoteză. Să fi fost un fulger globular uriaş, format deasupra Oceanului Indian şi dus de curenţi pînă în Siberia? Care a explodat. MAI MULT CA SIGUR! (vezi mai sus textul subliniat cu roşu).

Savin BADEA

FULGERUL GLOBULAR

Enigma sferelor de foc

Autor: Camelia ONCIU

Data publicarii: 02/09/2006

Pe linga fulgere, trasnete si tunete, fenomene cu care sintem obisnuiti, pe Terra apar si fulgerele globulare, discuri de foc cu un comportament ciudat

Pe suprafata Pamintului se produc anual aproximativ 16 milioane de furtuni cu descarcari electrice. Pe linga fulgere, trasnete si tunete, fenomene cu care sintem obisnuiti, apar si fulgerele globulare, discuri de foc cu un comportament ciudat. Deseori sint asociate cu OZN-urile. Fulgerul globular a dat multa bataie de cap oamenilor de stiinta, in incercarea de a gasi o teorie satisfacatoare care sa explice formarea, structura si miscarea lui. Anul acesta, s-a reusit reproducerea lui in laborator. Dar sintem inca departe de a sti totul despre fulgerul globular. Misterioasele aparitii incandescente continua sa ne dea fiori si sa provoace lumea stiintifica.

Ghici ce vine pe horn?

In ultimii 300 de ani, de cind se studiaza fulgerul globular, aceasta rara manifestare a electricitatii naturale, au fost adunate mii de marturii si au fost publicate sute de descrieri amanuntite ale acestui fenomen. Cu toate acestea, globul de foc e si azi una dintre cele mai mari enigme ale naturii. In 1852, la citeva clipe dupa ce a auzit un zgomot ca de tunet, un parizian a vazut cum, din semineul apartamentului sau, a tisnit o minge de foc care s-a rostogolit spre el „ca o pisica". Barbatul s-a ferit, tragindu-si picioarele. Sfera s-a dus spre mijlocul camerei. Desi stralucitoare, nu emana caldura perceptibila. Mingea de foc s-a inaltat putin, a pornit inapoi spre punctul din care se ivise, apoi a luat-o in sus pe cosul semineului, explodind la iesirea in aer liber.

Musafirul aerian

Pilotul Valentin Akkuratov, intr-o zi a lui februarie 1946, s-a trezit cu o sfera orbitor de alba in carlinga. Se misca lin, de-a lungul peretelui. Apoi s-a apropiat de fata pilotului, pulsind. Pilotul n-a simtit decit o usoara intepatura in cap. Schimbindu-si culoarea in verzui, sfera s-a dus in cabina de radiotelegrafie si s-a cuibarit sub scaun unde a explodat cu zgomot puternic. Picioarele metalice ale scaunului s-au topit si a izbucnit un mic incendiu. Nimeni n-a patit nimic. Nu s-a putut explica cum a patruns sfera de foc intr-o incinta perfect etansa. In 1977, la Moscova, intr-o scoala, un fulger globular portocaliu cu diametrul de 5 cm a gaurit sticla ferestrei si s-a dizolvat imediat dupa aceea. Gaura parea facuta cu un fascicul laser.

Efecte benefice

Australianul John Barry se grabea sa inchida ferestrestrele cind o sfera luminoasa de marimea unei mingi de handbal a patruns pe usa principala in casa. Era incandescenta si vibra, scotind un sunet usor, de frecventa inalta. A plutit de-a lungul scarilor catre etaj unde se afla dormitorul mamei lui John si a iesit pe geam. A dereglat televizorul, care si-a pierdut imaginea pentru scurt timp. Mama lui Barry, care suferea de multa vreme de reumatism si de-abia putea merge, in urma acestei neobisnuite vizite, s-a simtit mult mai bine, durerile au incetat si ea si-a putut relua treburile in gospodarie. O femeie din Texas s-a trezit si ea cu un glob luminos in sufragerie. Dar trecerea lui n-a avut efecte placute. In urma lui, florile din jardiniera pareau arse.

Bile ucigase

Mai dramatice sint marturiile persoanelor care au avut o interactiune fizica cu mingile de foc. La 8 august 1975, in timpul unei furtuni, o englezoaica a fost lovita de un fulger globular de 10 cm in diametru, inconjurat de un halou. I-a provocat o arsura de gradul I la mina stinga cu care incercase sa-l indeparteze. O rusoaica a avut curajul sa loveasca cu palma sfera care plutea linga intrerupator. Sfera s-a descompus in altele mai mici, care au cazut pe podea. „Abia atunci m-am speriat. Mina imi era arsa pina la os. Pielea de pe degete se innegrise", a marturisit ea. Un alt caz dramatic este cel al unor alpinisti, in 1978, in Caucaz, la 3.900 metri altitudine. Sfera luminoasa a intrat in mai multi saci de dormit, ranindu-i pe alpinisti. Nu au suferit arsuri, ci bucati intregi de muschi le-au fost smulse de pe os. Unul dintre alpinisti a murit, ceilalti aveau cite 7-8 astfel de rani.

Mingi care explodeaza

In vara anului 1978, la Habarovsk (Rusia), un fulger globular cu diametrul 1,5 m a stat aproximativ un minut deasupra unei cladiri, dupa care a explodat, distrugind firele electrice pe o raza de 150 m si lasind un crater cu diametrul de 1,5 m si adinc de 25 cm. Familia Ellison din Noua Zeelanda, in urma unei astfel de intilniri, a ramas fara casa, iar un membru al ei a pierit in incendiu. Cei doi baieti ai familiei, au deschis geamul sa poata vedea mai bine mingea de foc. In citeva secunde, perdelele au luat foc, apoi intreaga casa. O alta relatare spune ca un fulger globular a fost zarit pe o autostrada rostogolindu-se si sarind, lasind in urma gropi de un metru si jumatate in diametru. De unde o forta atit de puternica intr-o minge de foc? La aceasta intrebare, oamenii de stiinta au tot cautat raspunsuri.

Ipoteza bilelor de plasma

Globurile de lumina incandescenta sint cunoscute inca din evul mediu. In contemporaneitate, ele au fost asociate fenomenului OZN, datorita miscarilor nerectilinii. Exista mai multe teorii asupra naturii fulgerelor globulare. Cea mai populara dintre ele spune ca sint niste bile de plasma care ramin concentrate la un loc datorita cimpurilor magnetice autogenerate. Plasma este un gaz de molecule ionizate si electroni. Teoria arata ca, pentru ca o asemenea bila de plasma sa poata exista, ar trebui sa fie extrem de incinsa, iar particulele sa se miste foarte repede. Insa, datorita faptului ca gazul fierbinte este mai usor decit cel rece, o asemenea bila de plasma s-ar ridica in atmosfera extrem de repede. Iar acest lucru nu se observa in cazul fulgerelor globulare. Au fost vazute coborind, nu urcind.

Particula sau unda electromagnetica

Revista „Nature" prezinta ipoteza formulata de doi cercetatori din Noua Zeelanda. John Abrahamson si James Dinniss sint de parere ca etericele mingi de foc nu ar fi altceva decit siliciu aprins. In timpul furtunilor puternice, fulgerele care lovesc pamintul ridica in aer o pulbere fina de particule de siliciu. In prezenta oxigenului si a carbonului, intre particulele microscopice de siliciu se formeaza o retea densa de micro-filamente ce emit lumina. In mod natural, reteaua astfel formata ar lua o forma sferica. P.L. Kapitza, in 1955, lansa teoria electromagnetica: fulgerul globular apare la interferenta unor unde electromagnetice ce provin dintr-o activitate electrica prezenta in decursul unei furtuni. Kapitza a presupus ca durata lunga a mingii de foc se datoreaza unei „fintini" de energie exterioara si a sugerat ca ar putea fi vorba de unde electromagnetice stationare intre nori.

Produse nucleare?

Teoria microfurtunilor (E.L. Hill, 1960) sustine ca fulgerul ce precede fulgerul globular produce o separare a sarcinilor negative (electroni) si pozitive (ioni) care au fost capturate si transportate de pulberi si aerosoli atmosferici. Teoria nucleara a lui M.D. Altschuler (1970) presupune ca, in timpul unei furtuni, fulgerele liniare pot disocia moleculele de apa, iar protonii care rezulta pot da nastere reactiilor nucleare cu O2 si N2. Acest lucru ar explica viata lunga a fulgerului globular. Teoria bozonilor formulata de catre G.C. Dijkhuis (1980), considera ca se creeaza o regiune de plasma in atmosfera prin intermediul unui curent electric cu impulsuri. In stare de plasma, electronii sint suficient de legati intre ei pentru a da nastere unei stari stationare a plasmei, adica fulgerul globular.

Cit o portocala

Fulgerul sferic e glob de foc de culoare alb-albastruie, portocalie, galbena, rosie, roz, gri. Marimea si forma poate varia de la dimensiunea unei portocale la cea a unei mingi de volei sau chiar mai mare, media fiind de 20 cm in diametru, iar forma poate fi regulata (ovala, cilindrica, inelara) sau neregulata (ca o para, flacara sau pata de cerneala). In 6% din cazuri s-au inregistrat variatii de forma, cu un halou transparent, cu coada, cu filamente in miscare in interior. Marginile sint usor estompate si uneori e vizibil un nucleu mai clar. Luminozitatea medie e comparabila cu cea a lampilor de 100W. Astfel, sint vizibile chiar si la lumina zilei. In mod obisnuit luminozitatea sferelor ramine constanta in timpul aparitiei, dar scade in timpul fazei de disparitie. Viteza lor e de ordinul a citiva m/s.

Fulgerul din cada

Foarte rar provoaca senzatie de caldura. Totusi, exista rapoarte despre fulgere globulare care au ars suri si au topit cabluri electrice. Intr-un raport gasit la McNally (1966) se descrie un fulger globular care a lovit un bazin de apa producind un zgomot „ca si cum ai pune o bucata de fier incandescent in apa". S-a mai raportat si un miros distinct ce insoteste fulgerul globular, descris ca fiind intens si respingator, asemanator cu sulful arzind sau ozonul. Mingile de foc sint atrase de obiecte metalice, liniile telefonice, garduri de sirma. Cind se ataseaza de obiecte metalice, se misca de-a lungul acestora. Apar la citiva metri de pamint simultan cu descarcarea electrica dintre nor si pamint. Altele au fost observate atirnind in aer sau cazind din nori spre pamint. Uneori apar ca invirtindu-se, rotindu-se, sarind, mergind in zig-zag sau vibrind atunci cind se deplaseaza. Fulgerele globulare se asaza pe obiecte. Nu se ridica. Unii cred ca sferele luminoase miscatoare sint ghidate de cimpul electric fapt care poate explica atractia lor pentru conductori. Se pot misca si impotriva vintului dind impresia ca ar fi de origine artificiala.

Pe vreme buna sau furtuna

Intr-un mare procent din cazuri, aceste mingi patrund in cladiri prin ferestre, usi sau hornuri. Sint rapoarte care afirma ca iau nastere in clipa cind se da un telefon. Pot exista in orice spatiu inchis metalic, chiar si in interiorul avioanelor. Exista mai mult de 2.000 de observatii facute de piloti si de specialisti care cunosc cerul. Se pot materializa oriunde si pot trece prin orice obstacol. In 52% din cazuri, fulgerele globulare au fost observate in interiorul incintelor, 24% pe strada si doar 1% deasupra norilor. Comportamentul lor e imprevizibil. Datorita acestor performante, multi pot crede ca fulgerul sferic e o structura inteligenta. Fenomenul apare, de obicei, in timpul sau imediat dupa o furtuna cu tunete si fulgere. In majoritatea cazurilor (70%), apare dupa un trasnet. La rusi, 89% din cazuri s-au semnalat in timpul furtunilor si 10% pe cer senin. La japonezi, doar 2,5% din fulgere au aparut in timpul furtunii. Luna preferata a fulgerelor globulare este iulie, urmata de august. Cele mai putine apar in noiembrie. In timpul iernii, sint aproape inexistente. Intervalul in care s-au inregistrat cele mai multe aparitii este intre orele 12 si 15.

Disparitii explozive

Un fulger globular poate disparea in tacere, cu un zumzet usor sau cu o explozie violenta. Stingerea lui este de obicei brusca, exploziva (60% din cazuri), putind produce deteriorari ale obiectelor din jur. Dupa disparitie, in aer poate ramine un miros caracteristic de ozon, sulf sau oxid de azot. Uneori s-a inregistrat prezenta reziduurilor solide a caror origine si natura nu e foarte clara. Una dintre problemele care nu au fost inca rezolvate satisfacator e intelegerea modului in care fulgerele globulare pot sa traiasca atit de mult. Odata cu cresterea diametrului, creste si durata vietii unui fulger globular. In general, traieste mai putin de 5 secunde, dar s-au inregistrat si cazuri de mai mult de 3 minute. Majoritatea celor aproximativ 10.000 de cazuri de observatii ale fulgerelor globulare e de origine rusa. Sint observatii mai ales cu caracter vizual, avind in vedere imprevizibilitatea fenomenului.

Sfera artificiala

Pina acum, incercarile de a reproduce fulgere globulare in laborator fie au esuat, fie au generat numai rezultate vagi. Cercetatorii istraelieni au reusit recent sa recreeze asemenea bile de foc in conditii controlate in laborator. Ei cred ca fulgerul globular este o combinatie de torta si bec cu halogen. Eli Jerby si Vladimir Dikhtyar de la Universitatea din Tel Aviv au folosit o „foreza cu microunde". Dispozitivul este similar unui cuptor obisnuit cu microunde de 600 de wati, cu singura exceptie ca intreaga putere este concentrata in numai un centimentru cub. Au indreptat microundele catre interiorul unui substrat de sticla, siliciu, germaniu, oxid de aluminiu si alte ceramice. Energia microundelor a produs o zona fierbinte in substrat, iar apoi, pe masura ce oamenii de stiinta au ridicat foreza din solid, zona fierbinte a fost ridicata si ea in atmosfera. Picatura fierbinte a devenit, in mod spontan, datorita interactiei cu oxigenul, o bila de foc de aproximativ 3 centimetri care a rezistat citeva zeci de milisecunde. „Bila de foc arata ca o meduza incinsa, zbatindu-se in aer", a spus Jerby. Prin urmare, au reusit sa creeze un fulger globular in miniatura.

Misterul ramine

„Abilitatea noastra de a genera asemenea bile de foc intr-o maniera sistematica poate conduce la diverse tehnici de a sintetiza bile de foc din diferite materiale", explica Jerby. El spera chiar ca aceste mingi de foc sa aiba aplicatii practice in depunerea de straturi subtiri sau producerea de energie. Fulgerul globular ar putea functiona in laborator ca instalatie in care sa se realizeze procese de fuziune nucleara. Si-ar gasi aplicatii in economie, industrie, uz casnic (incalzire, de exemplu). Dar, desi acum poate fi creat in laborator, si sperantele oamenilor de stiinta sint foarte mari, deocamdata bila de foc ramine inca un mister nedezlegat. De existenta fulgerului globular unii oameni de stiinta se indoiesc chiar si in zilele noastre. Obiectiile scepticilor sint foarte asemanatoare cu argumentele acelora care contesta relatarile despre farfuriile zburatoare. Dovezile sint neconcludente, majoritatea, daca nu chiar totalitatea fotografiilor sint indoielnice, si nici o teorie stiintifica logica nu poate da o explicatie plauzibila fenomenului.

Fel si fel de fulgere

In natura, s-au observat mai multe forme de fulger si anume: fulger globular, fulger fierbinte (heat lightning), fulger margica, fulger foaie, fulger tacut, fulger negru, fulger funda, fulger colorat, fulger tubular, fulger cu meandre, fulger stratosferic, jeturi rosii, jeturi albastre, „spiridusi". Fulgerul fragmentat intr-o serie de formatiuni mici sferice luminoase, ce par insirate pe un fir, se numeste fulger perlat si este considerat o forma intermediara intre fulgerul obisnuit si cel globular.

Savantii si fulgerele

Natura electrica a fulgerului a fost dovedita de catre M. V. Lomonosov si Benjamin Franklin. Primul a descoperit ca in atmosfera exista electricitate chiar si atunci cind timpul este frumos. Ideile lui stau si astazi la baza teoriilor care explica electricitatea in atmosfera. Franklin a fost primul care a conceput un experiment care a dovedit natura electrica a fulgerului. A presupus ca norii sint incarcati cu sarcini electrice, deci fulgerul trebuie sa fie tot de natura electrica. A experimentat mai intii cu ajutorul unui zmeu. In timpul unor descarcari electrice din Pennsylvania, in anul 1752, cel mai faimos zmeu din istorie a zburat cu scintei. Primul care a studiat serios fulgerul a fost F. Arago (1786-1853), in cartea „Furtuni si fulgere" in care vorbeste si despre fulgerul globular. In 1753, Richmann a reusit, involuntar, sa reproduca in laborator o sfera de lumina, probabil primul fulger globular artificial din istorie. In 1952, savantul suedez Benediks a publicat o lucrare in care spunea: „Inainte de toate, denumirea de fulger globular nu e exacta. Ar fi mai corect sa fie denumit glob fulgerator, deoarece nu e deloc un fulger".

Cifre fulgeratoare

- Fulgerul liniar poate avea o lungime de 1-3 Km si poate dura citeva sutimi de secunde.

- In fiecare minut, globul pamintesc este lovit de aproximativ 1.800 trasnete.

- In fiecare zi, trasnetul omoara, pe intreg globul, 20 de persoane si raneste 80.

- Probabilitatea medie de a observa un fulger globular in timpul unei vieti medii de 80 de ani e de 0,63%.

- In fiecare secunda, izbucnesc circa 100 de fulgere liniare.

- S-a calculat ca exista 4 fulgere globulare la fiecare fulger liniar.

- Un fulger are intensitatea curentului de 10-20 KA si tensiunea electrica de 30-200 MV.

- Doar 1% din populatia Pamintului a vazut un fulger globular.

- Cel mai mare fulger globular cunoscut este de aproape doi metri in diametru.

Monitorul de Sibiu - Enigma sferelor de foc