SOŢIA PRIETENULUI MEU - O SCRIITOARE GENIALĂ

Nina Gonta Coleaghin a distribuit un link via O carte pentru tine.

Ieri

în 12 aprllie a apărut şi în Clipa.com (SUA), mai înainte - în ART.EMIS (Germania)

CLIPA.com : Gânduri despre Basarabia si nu numai…

www.clipa.com

Privesc cu mare ingrijorare evenimentele de ultima ora. Astazi, 1 martie 2014, Rusia si-a trimis mercenarii sai in Ucraina, sub pretext ca etnia lor de pe teritoriul ucrainean este in pericol. Astfel de motive puerile a tot gasit, multe, din 1990 incoace, pentru a ocupa teritorii: in Abhazia,...

Editia: 1122 - 12 Aprilie, 2014 - Anul XXIV » Politica

 Gânduri despre Basarabia si nu numai…

(in contextul evenimentelor din Ucraina)
    

     Privesc cu mare ingrijorare evenimentele de ultima ora. Astazi, 1 martie 2014, Rusia si-a trimis mercenarii sai in Ucraina, sub pretext ca etnia lor de pe teritoriul ucrainean este in pericol. Astfel de motive puerile a tot gasit, multe, din 1990 incoace, pentru a ocupa teritorii: in Abhazia, in Daghestan, Osetia, Carabahul de Munte (Nagornai Karabah), Transnistria, acum… in Crimeia sau poate in toata Ucraina de sud-est, unde etnicii rusi sunt intr-un procent destul de mare.
      In asa mod, in multele din fostele republici unionale care si-au obtinut independenta dupa 1991, anul destramarii URSS, rusii si-au construit enclave, oaze separatiste, populate majoritar de catre rusi, care alimenteaza expansionismul rusesc ce n-a disparut odata cu destramarea Imperiului sovietic.
     Daca ma intorc in timp, prin anii 1987-89, mi-amintesc cum, dupa proclamarea de catre Gorbaciov a “ glastnoscti” (glasuire, transparenta) si “perestroica” (recladire, reconstructie, reforma…), noi, cei din Basarabia, care am suferit zeci de ani de pe urma ocupatiei sovietice, ne-am bucurat enorm ca am obtinut putina libertate. Mai trebuie insa sa treaca mult timp ca aceasta libertate sa se concretizeze.

     In 1988, la Chisinau se infiinteaza Frontul Popular, care aduna pe cei mai de valoare patrioti moldoveni, unionisti, in frunte ci regretatul Gheorghe Ghimpu, fratele lui Mihai Ghimpu, cel care, dupa revolutia twitter a tinerilor internauti din 2009, va deveni presedinte interimar al Moldovei. In programul acestei, la inceput miscari, apoi partid, era un capitol aparte care cerea trecerea la grafie latina a limbii materne. Dar acest lucru nu s-a putut infaptui decat pe parcursul anilor1989-91, deoarece populatia vorbitoare de limba rusa si nu numai, s-a opus vehement. Tot atunci incep si ostilitatile din stanga Nistrului care se accentuiaza simtitor dupa 1991, anul disparitiei URSS si al proclamarii independentei Moldovei.
     In Declaratia de independenta a Moldovei din 1991 s-a scris negru pe alb ca limba de stat a tarii este limba romana, dar, in timp, acest lucru a fost dat uitarii de catre guvernele ce s-au perindat la putere, din ce in ce mai proruse. 

     In 2000, dupa revenirea comunistilor la putere, in frunte cu Voronin, s-a incercat chiar sa i se spuna iarasi - limba moldoveneasca, manualele de limba romana, urmand sa fie scoase din scoli. Si atunci, tot tinerii au salvat situatia, au protestat luni la rand, si Voronin, pe atunci ajuns presedinte votat de Parlament ( comunistii au scos alegerea presedintelui prin votul direct al poporului, dupa cum s-a facut din 1990 pana in 2000), n-a indraznit sa arunce la gunoi manualele pe coperta carora scria “Manual de limba romana”.

      Dar sa ne intoarcem la anii luptei pentru independenta.

      In 1990, sute de mii de moldoveni veneau… rauri, spre Chisinau, in Piata centrala, care tot atunci a capatat denumirea de PMAN (Piata Marii Adunari Nationale), pentru a manifesta pentru liberate, independenta, dar si pentru Unirea cu Patria-mama. Am stat in fata tancurilor pe care puterea inca unionala le-a scos impotriva multimii... Se parea ca Gorbaciov voia “glastnosti” si “perstroica” numai pe hartie, de facto, in 1987, cand tarile baltice au vrut sa iasa din URSS, el a trimis tancurile rusesti peste ele. A fost varsare de sange, dar populatia baltica nu s-a lasat. Cei care au produs dezastrul, au fugit. Peste cativa ani, in 1992, ii regasim pe toti in Republica separatista Transnistria, in functii de conducere la varf, desi erau cautati sa-si ispaseasca pedeapsa pentru crima. 
    

     In stanga Nistrului locuiesc rusi, ucraineni si moldoveni, dar populatia rusa este majoritara datorita faptului ca acest teritoriu, inca din 1797 a fost luat sub stapanire ruseasca, de pe cand Rusia ne “elibera” de turci, pentru a ne ocupa, a ne subjuga ei. Desi pamanturi vechi dacice, adica romanesti, pana la Bug, o dovedesc numirile de rauri si sate, orase ( de ex. Balta, fosta capitala a RSSM), rusii pretend ca ei au fost si sunt stapani aici, de la inceputuri. Multi se mira cum rusii au pus stapanire pe atatea teritorii si si-au facut o tara imensa. Prin expansionism, asta ii caracterizeaza, sa acapareze, sa domine. Daca scopul lui Petru I a fost iesirea la Marea Baltica, Ecaterina a II-a si-a propus sa ajunga sa ia sub stapanire Marea Neagra cu teritoriile din jur, integral.

     Au trecut multe secole de cand Ermac a plecat din regiunea Novgorod, asta era de fapt Rusia initiala, sa cucereasca teritoriile de dupa muntii Ural pana in Siberia, dar inca Marea Neagra nu le apartine complet. Poate asta isi doreste sa infaptuiasca, in zilele noastre, Putin, de si-a trimis desantii, lunetistii cu cagule in peninsula Crimeia? Ei spun ca este, ca a fost a lor, desi istoria glasuieste altceva: ca stapanii de facto ai acestor pamanturi, au fost si sunt tatarii din Crimeia. Tatarii insa au fost deportati, aproape exterminati de politicile sovine rusesti, apoi sovietice, asa incat in present au ajuns sa reprezinte numai 12 % din populatia peninsulei. 
       Si in Basarabia, din 1812 pana la 1917, apoi din 1940 pana in 1991, populatia bastinasa a fost supusa acelorasi politici de exterminare, de rusificare si de desnationalizare.

      Anul 1990 pentru Basarabia, a fost crucial. 

      Moscova nu-si abandoneaza niciodata planurile.  A organizat si a dirijat, ca in stanga Nistrului sa se petreaca un referendum, precum ca aceste cateva raioane isi doresc autonomie. La fel, in sudul Basarabiei candva colonisti, gagauzii si bulgarii, au pretins acelasi lucru. Astfel, Moldova, in anul in care si-a proclamat independenta, s-a trezit divizata in republicute separatiste, indata dupa destramarea URSS.

     Gorbaciov insusi are parte, in 1991, de o lovitura de stat, desi se parea ca el a adus o adiere de democratie in spatiul sovietic. In Rusia independenta puterea este preluata de Boris Eltin, mult mai democrat, dar boala sovinismului, la rusi, este in sange. Eltin nu se dezice de politica de veacuri, prelungeste sa sprijine separatistii de la Tiraspol si din sudul Basarabiei.

   Stanga Nistrului nu se mai supune autoritatilor de la Chisinau, au loc persecutii ale tuturor celor care nu asculta de noua oranduire transnistreana sub conducerea lui Igor Smirnov, un fost lacatus dintr-o provincie rusa, un bandit care a divizat Moldova. Toata suflarea romaneasca din acest teritoriu este persecutata.

      La Tiraspol activa pe atunci o celula a Frontului Popular, condusa de Ilie Ilascu, Stefan Uratu si altii, care voiau Unirea cu Patria-Mama Romania.
     In 1992 se incepe conflictul armat de pe Nistru. Bandele separatiste para-militare ale lui Smirnov, au pus hotar intre moldovenii de pe malurile raului Nistru, ba chiar au luat sub stapanire si vechea cetate Tighina, zis acum orasul Bender, de pe malul drept. Astfel, politia moldoveana nu mai putea sa-si exercite  sarcinile. Oamenii nu mai aveau posibilitate sa-si vada, nestingheriti, neamurile sau mormintele din cimitire. Eugen Goga, compozitorul, este nevoit acum sa-si ceara voie de la granicerii transnistreni ca sa ajunga pe celalalt mal de rau, in satul lui de bastina, la mormintele parintilor. Ca el, in aceeasi situatie, mii si mii….

       La Dubasari (la 3 martie, se implinesc 22 de ani de la acele evenimente…) au loc primele confruntari intre politia moldoveneasca si mercenarii rusi. Mircea Snegur a mobilizat politia si voluntarii ca sa se puna capat dezordinei provocata de Moscova si acolitii lor, in Transnistria. 

      Asa a inceput razboiul de pe Nistru din 1992... Toata lumea credea ca se va termina in cateva zile, ca separatistii vor fi invinsi. Dar Moscova a scos din cazarmi Armata a 14-a, rusa, dislocata la Tiraspol. Nu a durut-o sufletul nici de conationalii sai, pe care mereu pretinde ca-i apara… A omorat de-avalma: moldoveni, rusi, ucraineni…pentru interesul meschin de a stapani pamanturi straine. 
      Inca in 1991, presimtind parca ce se va intampla, Mircea Snegur trimite la Bucuresti o delegatie secreta pentru a purta discutii cu oficialii de aici, mai ales cu presedintele de atunci, Ion Iliescu. Prima delegatie n-a fost primita la Cotroceni, dar i s-a transmis presedintelui misiunea ei, cu a doua insa s-a discutat, la cel mai inalt nivel. Li s-a promis ca, in scurt timp, vor primi si un raspuns. Raspunsul n-a mai venit, iar Bucurestiul, tot in acel an, prelungeste tratatul de colaborare avut cu URSS, acum cu RFR – Republica Federativa Rusa.
        Moldova a inteles ca nu va avea sprijinul Romaniei, ca Unirea nu va avea loc. La presiunea Moscovei, Mircea Snegur isi retrage fortele moldovenesti, care ajunsesera la hotarul cu Ucraina, practic eliberase teritoriul transnistrean de mercenarii rusi, dar nu mai puteau tine piept, in continuare, Armatei a 14-a. Nu mult timp dupa, pentru a stopa conflictul armat, semneaza si un acord, prin care permite Moscovei sa faca parte din acea misiune de trupe pacificatoare (!). Agresorul si ocupantul devine…pacificator!? Totodata semneaza si documentul de aderare la CSI (Comunitatea statelor independente), la care au aderat toate fostele republici unionale, in afara de cele trei tari baltice: Lituania, Letonia si Estonia.
      In cartea de memorii, aparuta in ultimii ani, Mircea Snegur povesteste despre cele doua delegatii venite la Bucuresti cu propunerea ca Moldova sa intre sub aripa Romaniei, la inceput ca republica autonoma, cu presedinte al Moldovei, ca mai apoi sa cedeze si sa ceara numai ca presedintele nou ales de catre moldoveni, in urma unirii celor doua state romanesti, sa devina automat senator de Romania. Nimic nu era batut in cuie, se mai puteau negocia si alte variante… Insa puterea prorusa, neo-comunista de la Bucuresti a ignorat toate propunerile.
     Consecinta a acestor evenimente? Astazi nu mai avem acel entuziasm de Unire pe care il impartasea atunci o foarte mare parte dintre basarabeni, deoarece multi, in acesti ani, si-au luat lumea in cap, altii s-au dezamagit de bunavointa fratelui roman etc. 

      De fapt, adevarul este ca s-a pierdut momentul, caci asta conteaza intr-o astfel de actiune, momentul, clipa care poate schimba istoria... Am fi putut, noi, moldovenii, sa fim demult in UE, in NATO, feriti, cat de cat, de cizma ruseasca.
      Destinul unui popor depinde mult si de cel ce sta la carma lui. Daca persoana in cauza este cinstita si curajoasa, isi asuma responsabilitati, ia masuri concrete in momentul oportun, atunci soarta tarii lui poate sa atinga culmi, dar daca da dovada de servilism si lasitate, ajungem ca poporul sa sufere, ani, poate chiar secole intregi.

     Cand Moscova a pus totala stapanire pe Transinstria, grupul Ilascu a fost aruncat in temnita de la Tiraspol. O parte au fost eliberati, printre care si Stefan Uratu, care, fiind decan la Universitatea din Tiraspol, se refugiaza, impreuna cu Universitatea, la Chisinau, crezand ca in curand toate vor reveni la normal. Iata ca au trecut 22 de ani de cand Universitatea Refugiata, asa a fost poreclita acum, se mai afla si activeaza… tot la Chisinau. 

    In acea perioada, Stefan Uratu infiinteaza Comitetul Helsinchi pentru apararea drepturilor omului, pentru a-si ajuta camarazii din inchisoare si nu numai. Dar…  camarazii lui, cei patru eroi in frunte cu Ilie Ilascu mai raman inca aproape zece ani inchisi acolo, condamnati la moarte.  Sub presiune internationala, judecatorii republicii nerecunoscute, ilegale, Transnistria, au schimbat pedeapsa cu moartea si chiar i-au eliberat. Cand au iesit din inchisoare, dupa zece ani, si-au pus steagul romanesc pe spate, spre disperarea autoritatilor transnistrene, care nici intr-un deceniu n-au reusit sa infranga spiritul romanesc din sufletul acestor martiri ai neamului nostru.

     In 1992, tot la presiunea Moscovei, Mircea Druc, unionistul, este debarcat din fruntea Guvernului de la Chisinau. Mai apoi se repatriaza in Romania.
     Momentul crucial pentru Moldova, momentul prielnic al Unirii a fost ratat. Nu numai din cauza Chisinaului. In fata tavalugului rusesc, ce putea sa faca fara ajutorul Romaniei?

    Pana in 1996, cu Mircea Snegur presedinte, chiar daca si el un fost comunist, dar patriot si om de treaba, Moldova mergea spre democratie, avea o politica cat de cat romaneasca. Odata cu alegerea prorusului Petru Lucinschi, parte si datorita divizarii partidelor dreptei din Moldova, a doua tara romaneasca se duce tot mai mult catre Moscova, ca in 1999, in Parlament, comunistii prorusi, in frunte cu Voronin, sa devina majoritari. 

    In 2000, Parlamentul il alege pe Voronin presedinte. 

    In 5 aprilie 2009, dupa 8 ani de conducere comunista, au loc noi alegeri in Parlament. Conform datelor preliminare, comunistii sunt iarasi majoritari. Tinerii internauti ies in strada, convinsi fiind ca alegerile au fost fraudate de catre  comunisti. In urma provocarilor au loc conflicte sangeroase, sunt devastate cladirile guvernamentale, cladirea Parlamentului. Politia aresteaza sute de oameni, care sunt efectiv maltratati in inchisori, judecati fara complet de judecata… fete violate.  Au murit 3 tineri, dar sute au fost raniti grav.

        Nici astazi nu s-a dus la bun sfarsit ancheta cu cei vinovati de acele crime.

        Alegerile se repeta. Partidele democratice care acced in Parlament, fac o coalitie AIE (Alianta de Integrare Europeana), cu o majoritate fragila, caci comunistii tot castigasera un procent devastator.

    Aceasta alianta, devenita astazi AIE 2, a fost supusa anul trecut diversiunii Rusiei si era pe cale sa se rupa. Cu ajutorul poporului, a rezistat. In noiembrie 2013, Moldova a parafat acordul de asociere cu UE, pe care urmeaza sa-l semneze in toamna acestui an, 2014. Pe parcursul ultimilor ani, s-au facut pasi considerabili in reforma justitiei. Moldova are crestere economica de 6 % pe anul trecut. Populatia Moldovei, desi printre ea vorbitorii de limba rusa sunt aproape majoritari, se pare ca are aspiratii europene.

      Dar pericolul inca n-a trecut. Sa nu uitam de planul Moscovei de a deveni stapana Balcanilor. Harta lui Putin cuprinde daca nu Polonia, atunci la sigur: Ucraina, Moldova, Romania (da, da, cat n-ar fi de straniu, si Romania, stat membru NATO si UE)

     Nu uitati de lovitiura de stat din 2012 din Romania, care inca nu s-a incheiat pe deplin, atata timp cat fortele proruse si-au facut culcus in fruntea Guvernului romanesc, sprijinite de un trust mare de presa al unui turnator-fost securist, iar ziarul “Vocea Rusiei”, ziar guvernamental rusesc, le face programul zilnic. Pana acum, Romania a fost salvata de Presedintele T. Basescu, care-i o stavila in calea acelor care vor sa incalece justitia si sa intoarca Romania cu fata spre Rusia si China. Dar mandatul lui se incheie, soarta Romaniei depinde acum si de cine va  veni in locul lui.

      Primul-ministru actual al Romaniei, prim-plagiatorul tarii, s-a grabit sa plece la Soci, sa stea in preajma lui Putin, Ianucovici si a presedintelui Coreei de Nord…
      Moscova viseaza si mai mult: Bulgaria. Acest coridor balcanic ar face sa se ia “in brate” Marea Neagra, visul de aur al tuturor tarilor rusi. In grandomania sa, Putin se viseaza un tar, pus in istorie alaturi de Petri I si de Ecaterina a II-a. Si nu este nimic ireal, caci tupeul si obraznicia poate sa faca multe, fata de metodele civilizate si pacifiste, deseori inerte, ale Occidentului si ale SUA. 
      Rusia nu da doi bani pe tratate semnate chiar de ea. In 1999, a semnat la Istambul ca-si va retrage Armata a 14-a de pe teritoriul Moldovei. Suntem in martie 2014, Armata a 14, de ocupatie, sta bine – mersi, tot acolo, la Tiraspol, iar uzina de armament din Rabnita inca mai produce…

     Putin isi apara conationalii (nu stim de cine si de ce; nimeni nu vrea sa-i omoare !) cu arma, cu desantul…Daca si Romania ar prelua aceasta metoda, atunci ar trebui chiar azi sa trimita armata pentru a-si apara romanii din regiunea Cernauti, Tunutul Herta, teritoriul de la Ismail, Reni, Cetatea Alba (astazi orasul ucrainean Belgorod-Dnestrovsc), Odesa ( fostul Ociacov ) etc, etc... si nu numai din Ucraina, dar si de pe teritoriile altor state din vecinatatea Romaniei.
Politica aceasta de a ocupa teritorii straine, sub pretextul ca-ti aperi cetatenii care ti se pare ca sunt in pericol, este, in secolul XXI, o politica primitiva, dar ea da roade daca puterile democratice ale Europei, nu se vor uni sa puna punct expansionismului rusesc. 

      E timpul sa se puna piciorul in prag. E timpul sa ne asiguram energia, sa nu mai depindem de Rusia, sa nu fim nevoiti sa inghitim toate derapagele ei, de frica ca ni se va inchide robinetul. Proiectul Nabuco n-a trecut, caci multi au fost si inca mai sunt care canta in struna Rusiei. Petrolul adus din Azerbaidjan, prelucrat la Constanta si dus in toata Europa, proiect sprijinit si promovat de Basescu, n-a fost indeajuns sustinut de alte state europene si promovat.

      Europa, toata lumea e pusa astazi iarasi la incercare. Daca va tolera Rusia, care si-a facut inca o Transnistrie, de aceasta data, pe teritoriul ucrainean, se va trezi degraba cu toata peninsula Balcanica sub papucul rusesc.

      Planul Barbarosa, de aceasta data al lui Putin, nu trebuie lasat sa aiba sorti de izbanda. Nu trebuie lasat sa se infaptuiasca visul unui descreerat din Duma Ruseasca, Jirinovsckii, care spunea ca oaza de latinism: Moldova si Romania, aflate in mijlocul teritoriilor slave ale Europei, trebuie sa fie lichidata, trebuie sa dispara. Se pare ca NCVD-ul, azi FSB-ul rusesc, pe langa fabricarea armelor biologice de distrugere in masa, isi face si alte planuri diabolice. Rusilor de rand li se spune ca ei pot strivi pe orcine, caci sunt multi si au arma nucleara…

      Ianucovici ii numeste fascisti pe acei care s-au razvratit impotriva lui. Uita ca anume el n-a vrut sa semneze Acordul de asociere al Ucrainei cu UE, care a fost parafat anul trecut, iar acest lucru a adus la escaladarea situatiei…

      In tot acest context demential, Moldova – Basarabia mea, un teritoriu aflat la rascruce de drumuri si de interese, este sortit suferintelor.

      Trunchiata, abandonata de marile puteri europene, Moldova poate fi inghitita, intr-o clipita, de Rusia inca sovietica dupa mentalitate, interes si comportament. Imi doresc ca UE s-o ia, impreuna cu Georgia, Armenia si Ucraina, cat mai curand, sub obladuirea ei. 

    Aceasta ar fi scaparea. In caz contrar, “Ermacul” contemporan, Putin, mai bine zis, Hitlerul de astazi al Europei, va porni in “pohod” si va cuceri, de aceasta data nu Siberia, ci Balcanii.

                                                                                     

                                   Nina Gonta, 1 martie, 2014

SURSA: CLIPA. 

NOTA MEA: CÎND TOATĂ MOLDOVA STRIGA "UNIRE!", inclusiv marele poet Grigore VIERU, Mircea SNEGUR STRIGA "INDEPENDENŢĂ!" - chiar în prima zi de existenţă a Republicii Moldova independente (27 august 1991 - imagini televizate). Iar Ion ILIESCU era "colegul" lui Gorbaciov. Mai tîrziu vor fi gîndit altfel. Atunci îi încurca, ca şi acum, ARMATA A 14-a.
O apreciez enorm pe NINA, ca om şi ca scriitoare. A intrat în cercul meu de prieteni. Pe blogul meu, OLTENIADA, a văzut chipul viitorului ei soţ, Costinel SAVU. se pare, chiar înainte de a-l vedea în mod real. Ce mică e lumea! 

În privinţa lui Traian BĂSESCU nu ne înţelegem. 

Citiţi romanul ei, IOANA, despre mama şi Basarabia ei: este superb!

• Nina GONTA KOLEAGHIN (1)

Aştept acceptul ei să-l pot publica integral aici.

ing, Savin BADEA