“EPOCA DE AUR”, “GENERAŢIA DE SACRIFICIU”, “EPOCA DE PROŞTI”

“EPOCA DE AUR”, “GENERAŢIA DE SACRIFICIU”, “EPOCA DE PROŞTI”

POVEŞTI DE PE STRADA MEA

“Intrebaţi-mă şi pe mine, ce şi cum: ori veţi regreta, ori nu. Sînt "naşul" "Epopcii de Aur" şi am trăit istoria ei "pe viu". Citiţi unele amănunte pe blogurile mele. Epoca de azi eu o numesc "EPOCA DE PROŞTI" şi am motive şi argumente: pentru că aţi pus botul la capitalism, societatea de consum şi manipulările TV. Toate astea sunt "minciuni americane şi prostiri sovietice". Daţi numele meu pe google şi citiţi-mi blogurile. ing. Savin BADEA”

Acest comentariu l-am făcut pentru blogul “AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR”, blogul filmului lui Cristian Mungiu.

In cartea lui, “SFÎRŞITUL CEAUŞEŞTILOR. Să mori împuşcat ca un animal sălbatic”, la pagina212, Grigore CARTIANU, scrie:

“La vederea Tîrgoviştei (Nicolae CEAUŞESCU) a spus: “Am făcut atîtea pentru oraşul acesta şi acu’ poporul nu mă mai vrea?!”,

iar la pagina 213, jos, (tot el) scrie:

“Dramatică răsturnare de situaţie! (…) Acum “conducătorul iubit” este luat la pietre, într-o citadelă a Epoci de Aur… (Apropo: autorul expresiei Epoca de Aur, ziaristul şi scriitorul Octavian Paler, tocmai îşi punea cenuşă în cap la televizor şi devenea profesor de democraţie…)”

Să facem unele precizări:

În 1971, sub microfoanele Securităţii, discutînd împreună cu un coleg de birou, printre altele, şi despre Istoria Românilor, m-am exprimat că în istoria poporului nostru au existat cîteva domnii valoroase, ca de exemplu: epoca lui Decebal, epoca lui Mircea cel Bătrîn, epoca lui Ştefan cel Mare, epoca lui Mihai Viteazul, epoca lui Cuza Vodă, a Regilor României. Şi pentru că subiectul disputei şi îndîrjirii mele era tovarăşul Nicolae CEAUŞESCU, pe care mi se pusese pata, ziceam:

- Eu, să fiu în locul lui, aş profita de putere, şi aş face cele mai minunate lucruri din istorie, astfel încît epoca “mea” să fie o EPOCĂ DE AUR, de aur cu-adevărat!

Tot atunci, după alte cîteva replici, referindu-mă şi la unele evenimente din Polonia, din decembrie 1970, cînd într-o ciocnire sângeroasă cu muncitorii unui şantier naval au fost împuşcati mortal cîţiva muncitori, din ordinul lui Wladislaw GOMULKA, acesta a demisionat şi a fost înlocuit de Edward GIEREK, am mai zis:

- Dar să fie atent: să nu tragă niciodată în popor, în muncitori!

Peste cîţiva ani se scria şi se vorbea de Epoca de Aur. Probabil, oficial, s-a scris la “SCÎNTEIA”, fie şi de către Octavian PALER. Eu eram deja persoana non-grata, pentru că mai avusesem şi alte obrăznicii şi trebuia să mi se dea o lecţie de bună-purtare, o palmă peste obraz (apropo de spusa lui ISUS), mai mult, “tovarăşii” erau curioşi să vadă ce reacţii voi avea la “măreţele realizări şi împliniri ale Epocii de Aur” a Istoriei Românilor. Iată, întorc şi celălalt obraz şi primesc şi cealălaltă palmă: epoca 1965-1989 a fost cu adevărat o EPOCĂ DE AUR!, dar de care eu eram sătul! N-am vrut moartea domnitorului, ci numai căderea lui: că… “ce e mult, strică!”. Mi-am făcut şcoala sub Dej şi serviciul sub Ceauşescu!

Aşa că, în ziua de 1 februarie 1989 (?), i-am spus unui coleg:

- “Am fost o GENERAŢIE DE SACRIFICIU”

Mă refeream la faptul că puteam face mai mult, puteam trăi mai bine, puteam construi o SOCIETATE INTELIGENTĂ, mai bună şi mai dreaptă.

Eram membru de partid – Ceauşescu era în anul 1989, anul lui “A FI SAU A NU FI” pentru el, aşa cum a fost pentru mine şi 1971 şi 1973 şi 1989! În 1971 am fost încolţit de Securitate şi un pericol necodificat; în 1 ianuarie 1973 am căzut din picioare de oboseală cronică şi am dormit 2 zile într-un somn profund sau în comă; iar în 1 mai 1989 am făcut infarct şi m-am pensionat medical în octombrie 1989.

De la 1 mai 1989 nu mi-am mai plîtit cotizaţia PCR, la sugestia colegilor, spre surprinderea mea.

Dar era să mor în… Tîrgovişte!, de infarct, la ultima “deplasare” (delegaţie în interes de serviciu) – fusesem la Filipeştii de Pădure, din ordinul indirect al generalului Ion DINCĂ (Ion-Te-Leagă) în probleme de instalaţii pentru luarea automată de probe din cărbune – la întoarcerea spre gară “m-am tîrît” sufocat de durerea din piept, o criză de angor pectoral. Un maghiar din Satu Mare, de la “UNIO”, coleg de deplasare, m-a însoţit pînă la Craiova, cu grija unui bodyguard sau securist (oricum, îi mulţumesc, pentru grija ce mi-a purtast, pentru ajutor). Era 19 aprilie 1989 şi în Bucureşti am prins afluirea spre case a bucureştenilor, venind de la mitingul care sărbătorea ÎNCHEIEREA PLĂŢII DATORIILOR EXTERNE A REPUBLICII SOCIALISTE ROMĂNIA, bani cu care s-au realizat investiţiile Epocii de Aur, pentru care mă făceam şi eu “vinovat”.

Gheorghe SCHWARTZ a inventat, în romanul-fluviu “CEI O SUTĂ”, istoria a 100 de generaţii (4000 de ani), urmărind istoria omenirii, din tată-n fiu! Dacă aş reluaa această ideie colosală, aş scrie ceva similar, dar istoria a 100 de GENERAŢII DE SACRIFICIU - sacrificii datorate - în principal - războaielor, lăcomiei, imperiilor, orînduirilor sociale – în 3 cuvinte ISTORIA PROSTIEI OMENEŞTI. Dintr-o generaţie de sacrificiu am fost şi eu!

Război, foamete, sărăcie, boli, imenenţa morţii, şcoala, serviciu militar, munca pînă la oboseală cronică, lupta de clasă, bombele atomice şi nucleare, sexul şi dragostea, copiii, experimentele sociale, Socialismului real, căderea Socialismului şi a URSS, revoluţii, 1989-1991, Cernobîl-Cozlodui-Cernavodă, Capitalismul mioritic şi nedreptul Stat de drept (din colonia România), criza generală a Capitalismului, extratereştri şi OZN, Securitatea, STASSI, KGB, CIA, MOSSAD etc. – prea mult pentru inima şi viaţa unui om! Salvarea a venit prin Internet, cea mai a dracului boală modernă!

Imediat după “revoluţie” Dan GRIGORESCU a adus vorba iar despre generaţia de sacrificiu: să eliberăm generaţiile viitoare de poveri inutile. Dar, vai! “Revoluţia” ni s-a urcat în cîrcă cu noi prostii şi am ajuns şi o “GENERAŢIE DE PROŞTI”, într-o “EPOCĂ DE PROŞTI”, cei prostiţi de…

Aici completaţi voi lista, dacă nu gîndiţi cu cap de televizor.

Vă aduc aminte numai doar de SĂGEATA DE AUR a SOCIETĂŢII DE CONSUM. Care se exprimă cam aşa: “la preţul de numai 99 ,99 lei…” (în loc de 100 lei, de pildă). Numai este numai şi numai ca preţul să pară mai ieftin!

Ing. Savin BADEA