Războiul RUSO-TURC/Un AMĂNUNT despre care se vorbește foarte puțin: KURZII
Poporul kurd este cel mai mare neam din lume fără
stat. Kurzii (autodenumiți kurmangi) se întind pe teritoriul mai mutor
state: Turcia, Siria, Iran, Irak, Georgia, Kazahstan, Azerbaijan și
Armenia și în Diaspora europeană. Poporul kurd numără circa 40 de
milioane de oameni și este de origine indo-europeană ariană. O
paticularitate a kurzilor este faptul că majoritatea sunt blonzi cu
ochii albaștri sau verzi și s-au islamizat superficial, fiind musulmani
sunniți.
Bazinul etnic al formării poporului kurd a fost în Caucaz, fiind înrudiți cu alanii și alte popoare indo-europene, inclusiv tracii. Istoria kurzilor de la mezi sau parți până la liderul Partidului Muncitorilor din Kurdistan, Abdullah Ocalan, este o serie de lupte sângeroase pentru independență. Cele mai vechi monumente literare ale poporului kurd datează din sec. al VII-lea. În perioada feudalismului s-au evidențiat poeții Ehmedê Batê (1417 1491), Ali Hariri (1425–1490), Malaye Jaziri (1570–1640), Faqi Tayran (1590–1660), Ahmad Khani (1651–1707, clasic al literaturii kurde).
La sfârșitul sec. al XVIII-lea–sec. al XIX-lea, se dezvoltă poezia patriotică. Dintre scriitorii kurzi contemporani fac parte Șêrko Bêkes, Abdulla Goran (Iraq), Cigerxwîn, Osman Sabri (Siria), Hejar (Iran) etc. Unul dintre reprezentanții literaturii kurde în URSS au fost Erebê Șemo (latinizat Arab Shamilov; 1897–1978).
Cei mai mulți kurzi trăiesc în Turcia, circa 20 de milioane de locuitori care au dreptul la un stat, alte milioane mai trăiesc în Irak și în Siria, precum și în Iran, unde au obținut recent autonomie. În Turcia, kurzii sunt cei mai persecutați, Ankara chetuind circa șase miliarde de euro anual să ucidă cu sânge rece gherilele kurde. În anii 80/90 ai secolului XX, Turcia a ucis 32 de mii de kurzi, fapt ce se încadrează în cadrul genocidului etnic. Liderul PKK este arestat și condamnat la moarte, dar până la urmă Abdullah Ocalan este închis într-o închisoare turcă, deoarece UE nu a permis execuția. În timpul lui Sadam Hussein, kurzii au fost epurați etnic cu arme chimice, iar după invazia americană din 2003 s-a încercat crearea unui stat independent turc, dar Germania, Turcia și Marea Britanie s-au opus vehement.
Paradoxal, în perioada URSS, kurzii din Caucaz au avut cele mai multe drepturi, fapt ce a dus la o înflorire a literaturii kurde, scriitorul Arab Șhamilov devenind personalitate internațională. Occidentul a păcălit de mai multe ori poporul kurd. În anii 1850 britanicii i-au sprijinit pe turci să zdrobească revoluția prințului kurd Bedir Khan.
După primul război mondial francezii oferă prin Tratatul de la Sevres din 1920 independența Kurdisanului, dar perfidul Albion se opune și prin Tratatul de la Laussane din 1923 se anulează independența kurzilor, englezii punând mâna pe petrolul dintre Mosul și Kirkurk cu ajutorul lui Ataturk, chiar pe teritoriul actualului Stat Islamic, ce vinde azi petrol la negru Turciei spre SUA.
În anii 1940/1950 Mustafa Barzani devine un simbol de eliberare a poporului kurd din Irak, el fiind învins doar cu sprijinul Occidentului, care a finanțat instaurarea dictaturii lui Sadam Hussein și a partidului său socialist Baas.Crearea Statului Islamic de către foști ofițeri secreți și militari ai lui Sadam Hussein după 2009, tocmai pe teritoriul petrolifer ce trebuia să revină eventualului Kurdistan independent complică mult situația în zonă. Turcia susține Statul Islamic, în subsidiar cu indiferența complice a SUA și U.K., tocmai pentru a cumpăra petrol ieftin și a bloca înființarea unui puternic stat independent kurd de 40 milioane de locuitori, entitate statală sprijinită de altfel de Israel.
Adevărații inamici de pe teren ai Statului Islamic sunt gherilele kurde, care luptă, singurii cu adevărat, împotriva islamismului barbar. Patrulele de femei kurde sunt spaima islamiștilor, care dacă sunt uciși de acestea nu mai ajung în rai. De circa doi ani bombele avioanelor americane cad doar în nisip, niciuna măcar pe un tanc petrolier sau o rafinărie a Statului Islamic, lucru care ar perturba exportul clandestin de petrol foarte ieftin în Turcia înspre Europa și SUA. Țările arabe vând acum cu 40 de dolari barilul de petrol, iar Statul Islamic îl vinde la negru prin Turcia cu 30 de dolari, iar dacă Mosul sau Kirkurk ar deveni părți ale noului stat independent kurd recunoscut de ONU s-ar vinde acest petrol oficial la prețul pieței impus de OPEC. Atunci ar pierde rafinările americane sau germane foarte mulți bani.
Pentru magnații petrolului și liderii politici corupți din U.E. sunt mai importanți petrodolarii decât creștinii decapitați ritualic de jihadiștii de la Raqqa. În iulie 2014, Statele Unite și-au prezentat dezacordul și s-au împotrivit proiectului anunțat de președintele Kurdistanului irakian privind organizarea unui referendum pe tema independenței regiunii autonome.
Implicarea Rusiei în Siria a complicat lucrurile, astfel se explică doborârea avionului rus de către avioanele turce. Rusia bombarda câmpurile petroliere și cisternele cu benzina care trebuia să ajungă în Europa și în restul lumii. Evident Turcia nu vrea un stat kurd independent și nici să cumpere petrol la prețul pieței, când pot lua petrol foarte ieftin la negru de la Statul Islamic, pe care îl susține financiar în complicitate cu mari companii occidentale. Fiul lui Erdogan e un apropiat al islamiștilor de la Raqqa.
Pentru distrugerea acestui viespar terorist islamist, singura forță militară și politică care o poate face sunt kurzii. Va fi adusă pacea în zonă prin creearea statului independent Kurdistan, care să cuprindă teritorii din nordul Irakului, Siria și mai ales din Turcia, care a dovedit că nu respectă drepturile și libertățile fundamentale ale omului și sprijină terorismul islamist ce a ucis sălbatic mii de europeni și creștini din Orientul Mijlociu. A sosit timpul independenței Kurdistanului pentru a se asigura calmul în Orientul Mijlociu.Noua capitală a noului Kurdistan ar putea fi în sud-estul Turciei, o zonă etnică, covârșitor majoritară kurdă și foarte dezvoltată din punct de vedere economic.
Ionuț Țene
Bazinul etnic al formării poporului kurd a fost în Caucaz, fiind înrudiți cu alanii și alte popoare indo-europene, inclusiv tracii. Istoria kurzilor de la mezi sau parți până la liderul Partidului Muncitorilor din Kurdistan, Abdullah Ocalan, este o serie de lupte sângeroase pentru independență. Cele mai vechi monumente literare ale poporului kurd datează din sec. al VII-lea. În perioada feudalismului s-au evidențiat poeții Ehmedê Batê (1417 1491), Ali Hariri (1425–1490), Malaye Jaziri (1570–1640), Faqi Tayran (1590–1660), Ahmad Khani (1651–1707, clasic al literaturii kurde).
La sfârșitul sec. al XVIII-lea–sec. al XIX-lea, se dezvoltă poezia patriotică. Dintre scriitorii kurzi contemporani fac parte Șêrko Bêkes, Abdulla Goran (Iraq), Cigerxwîn, Osman Sabri (Siria), Hejar (Iran) etc. Unul dintre reprezentanții literaturii kurde în URSS au fost Erebê Șemo (latinizat Arab Shamilov; 1897–1978).
Cei mai mulți kurzi trăiesc în Turcia, circa 20 de milioane de locuitori care au dreptul la un stat, alte milioane mai trăiesc în Irak și în Siria, precum și în Iran, unde au obținut recent autonomie. În Turcia, kurzii sunt cei mai persecutați, Ankara chetuind circa șase miliarde de euro anual să ucidă cu sânge rece gherilele kurde. În anii 80/90 ai secolului XX, Turcia a ucis 32 de mii de kurzi, fapt ce se încadrează în cadrul genocidului etnic. Liderul PKK este arestat și condamnat la moarte, dar până la urmă Abdullah Ocalan este închis într-o închisoare turcă, deoarece UE nu a permis execuția. În timpul lui Sadam Hussein, kurzii au fost epurați etnic cu arme chimice, iar după invazia americană din 2003 s-a încercat crearea unui stat independent turc, dar Germania, Turcia și Marea Britanie s-au opus vehement.
Paradoxal, în perioada URSS, kurzii din Caucaz au avut cele mai multe drepturi, fapt ce a dus la o înflorire a literaturii kurde, scriitorul Arab Șhamilov devenind personalitate internațională. Occidentul a păcălit de mai multe ori poporul kurd. În anii 1850 britanicii i-au sprijinit pe turci să zdrobească revoluția prințului kurd Bedir Khan.
După primul război mondial francezii oferă prin Tratatul de la Sevres din 1920 independența Kurdisanului, dar perfidul Albion se opune și prin Tratatul de la Laussane din 1923 se anulează independența kurzilor, englezii punând mâna pe petrolul dintre Mosul și Kirkurk cu ajutorul lui Ataturk, chiar pe teritoriul actualului Stat Islamic, ce vinde azi petrol la negru Turciei spre SUA.
În anii 1940/1950 Mustafa Barzani devine un simbol de eliberare a poporului kurd din Irak, el fiind învins doar cu sprijinul Occidentului, care a finanțat instaurarea dictaturii lui Sadam Hussein și a partidului său socialist Baas.Crearea Statului Islamic de către foști ofițeri secreți și militari ai lui Sadam Hussein după 2009, tocmai pe teritoriul petrolifer ce trebuia să revină eventualului Kurdistan independent complică mult situația în zonă. Turcia susține Statul Islamic, în subsidiar cu indiferența complice a SUA și U.K., tocmai pentru a cumpăra petrol ieftin și a bloca înființarea unui puternic stat independent kurd de 40 milioane de locuitori, entitate statală sprijinită de altfel de Israel.
Adevărații inamici de pe teren ai Statului Islamic sunt gherilele kurde, care luptă, singurii cu adevărat, împotriva islamismului barbar. Patrulele de femei kurde sunt spaima islamiștilor, care dacă sunt uciși de acestea nu mai ajung în rai. De circa doi ani bombele avioanelor americane cad doar în nisip, niciuna măcar pe un tanc petrolier sau o rafinărie a Statului Islamic, lucru care ar perturba exportul clandestin de petrol foarte ieftin în Turcia înspre Europa și SUA. Țările arabe vând acum cu 40 de dolari barilul de petrol, iar Statul Islamic îl vinde la negru prin Turcia cu 30 de dolari, iar dacă Mosul sau Kirkurk ar deveni părți ale noului stat independent kurd recunoscut de ONU s-ar vinde acest petrol oficial la prețul pieței impus de OPEC. Atunci ar pierde rafinările americane sau germane foarte mulți bani.
Pentru magnații petrolului și liderii politici corupți din U.E. sunt mai importanți petrodolarii decât creștinii decapitați ritualic de jihadiștii de la Raqqa. În iulie 2014, Statele Unite și-au prezentat dezacordul și s-au împotrivit proiectului anunțat de președintele Kurdistanului irakian privind organizarea unui referendum pe tema independenței regiunii autonome.
Implicarea Rusiei în Siria a complicat lucrurile, astfel se explică doborârea avionului rus de către avioanele turce. Rusia bombarda câmpurile petroliere și cisternele cu benzina care trebuia să ajungă în Europa și în restul lumii. Evident Turcia nu vrea un stat kurd independent și nici să cumpere petrol la prețul pieței, când pot lua petrol foarte ieftin la negru de la Statul Islamic, pe care îl susține financiar în complicitate cu mari companii occidentale. Fiul lui Erdogan e un apropiat al islamiștilor de la Raqqa.
Pentru distrugerea acestui viespar terorist islamist, singura forță militară și politică care o poate face sunt kurzii. Va fi adusă pacea în zonă prin creearea statului independent Kurdistan, care să cuprindă teritorii din nordul Irakului, Siria și mai ales din Turcia, care a dovedit că nu respectă drepturile și libertățile fundamentale ale omului și sprijină terorismul islamist ce a ucis sălbatic mii de europeni și creștini din Orientul Mijlociu. A sosit timpul independenței Kurdistanului pentru a se asigura calmul în Orientul Mijlociu.Noua capitală a noului Kurdistan ar putea fi în sud-estul Turciei, o zonă etnică, covârșitor majoritară kurdă și foarte dezvoltată din punct de vedere economic.
Ionuț Țene
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu