ISTORIA LUI DACĂ... (3)
- (2 -5, adică 117-156)
Jan van Helsing
ŞI PUTEREA LOR ÎN SECOLUL XX
O călăuză în reţeaua Lojilor,
a Înaltei Finanţe şi Politici
(fragmentul 2 -5, adică 117-156)
CAPITOLUL II - ACEIA*
Josef Landovski
Rakovski – Interogatoriu
(* Subtitlul meu, SB.)
ACEIA*
PROFEŢII la AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL.*
(117-156)
Kuzmin: Excelent. Aveţi un plan pentru realizarea practică?
Rakovski: Pentru acest lucru, am avut destul timp în Lubjanka. Acolo am gândit. Vedeţi dv., dacă la început a fost dificil să fim de acord, acum înţelegerea între noi este posibilă şi naturală; tot aşa, ar trebui să găsim ceva, unde Stalin şi Hitler să fie de acord.
118
Kuzmin: Da, dar aceasta este o problemă grea.
Rakovski: Dar nu atât de greu de realizat. Numai contradicţii dialectice subiective fac problemele greu de rezolvat. Hitler şi Stalin ar putea să fie de acord. Deşi opuşi, la origine sunt cam identici. Amândoi sunt egoişti, nici unul nu este idealist, amândoi bonapartişti, adică imperialişti clasici. Şi pentru că este aşa, uşor se poate obţine între ei o concordanţă. De ce nu, dacă între un ţar şi un rege prusac a fost posibilă o concordanţă?
119
Kuzmin: Rakovski, sunteţi incorigibil...
Rakovski: Nu ghiciţi? Dacă Polonia a fost motivul unei neînţelegeri între Ekaterina a II-a şi Friederich al II-lea, de ce să nu fie tot Polonia, motivul unei înţelegeri între Hitler şi Stalin? Pe aceeaşi linie istorică, de la ţari la bolşevici şi de la monarhi la naţional-socialişti, Hitler şi Stalin s-ar putea juca pe pământul Poloniei. Cred că este în spiritul "Acelora", mai ales că polonezii sunt un popor creştin şi catolic. Dacă se obţine o concordanţă, se poate obţine şi un pact.
120
Kuzmin: Între Hitler şi Stalin? Aberant! Imposibil!
Rakovski: În politică nu există nici termenul de aberant, cu atât mai puţin imposibil.
121
Kuzmin: Să admitem ipoteza: Hitler şi Stalin atacă Polonia.
Rakovski: Îmi permiteţi o întrerupere: atacul poate însemna "război sau pace".
122
Kuzmin: Da, şi?
Rakovski: Credeţi că este posibil ca Franţa şi Marea Britanie, cu inferioritatea lor în trupe şi aviaţie, să atace pe Hitler şi Stalin, când aceştia sunt uniţi?
123
Kuzmin: Într-adevăr, mi se pare greu fără ajutorul Americii.
Rakovski: Lăsăm pentru moment America
124
Kuzmin: Logic, îmi pare foarte posibil.
Rakovski: În acest caz, ar fi un atac aproape fără sens asupra Poloniei. Acesta nu ar duce decât la distrugerea între ele a statelor burgheze. După împărţirea Poloniei, ameninţarea Rusiei de către Hitler ar apărea din nou, chiar dacă ambele ar câştiga forţă. Germaniei îi trebuie resurse naturale, Rusia are nevoie de Germania.
125
Kuzmin: Nu văd o altă soluţie.
Rakovski: Există o soluţie.
126
Kuzmin: Care?
Rakovski: Democraţiile să atace şi să nu atace pe agresor.
127
Kuzmin: Să atace, să nu atace, nu înţeleg nimic.
Rakovski: Credeţi? Liniştiţi-vă. Nu sunt amândoi agresori? N-am stabilit ca agresiunea să fie săvârşită de amândoi? De ce ar fi de neconceput ca democraţiile să atace numai un agresor?
128
Kuzmin: Ce vreţi să spuneţi?
Rakovski: Simplu, democraţiile să declare război numai lui Hitler.
129
Kuzmin: Este o ipoteză ieftină.
Rakovski: Ipoteză, dar în nici un caz ieftină. Gândiţi-vă: fiecare popor care trebuie să lupte împotriva unei coaliţii duşmane, are ca ţel strategic să le bată separat, una după alta. Este o regulă cunoscută, care nu are nevoie de dovezi. A crea această posibilitate, nu ar fi fals. Stalin nu se va simţi atacat, dacă democraţiile îi declară lui Hitler război şi nici nu are nevoie să-i sară în ajutor.
Franţa şi Anglia nu vor fi atât de naive să lupte în acelaşi timp împotriva a două puteri, din care una este gata să rămână neutră şi alta reprezintă un adversar greu. Apoi din ce parte să o atace pe Uniunea Sovietică, ele nu au graniţă comună: peste Himalaia?
130
Kuzmin: Da, dacă conflictul îl mărginiţi numai între aceste patru puteri. Dar nu sunt patru, ci mai multe. Într-un conflict atât de mare, neutralitatea este greu de păstrat.
Rakovski: Desigur, dar posibilitatea intrării într-un conflict a altor popoare, nu schimbă echilibrul de forţe. Nici o naţiune care ar intra în război de partea Angliei şi a Franţei nu poate lua un rol conducător.
131
Kuzmin: Dumneavoastră uitaţi Statele Unite.
Rakovski: Veţi vedea îndată că nu le-am uitat. America Anglia , să intre în conflict cu Hitler şi cu Stalin în acelaşi timp. În acest caz, ar trebui ca America să intre din prima zi în război. Este însă imposibil. America încă nu a intrat până acum într-un război, dacă nu a fost atacată. Dacă provocarea nu are succes, atunci agresiunea trebuie inventată. În 1898, agresiunea contra Spaniei, a cărei înfrângere era aproape sigură, a fost născocită, mai bine-zis "Aceia" au născocit-o. În 1914, provocarea a avut succes. Această minunată tactică americană, pe care o admir, pune totdeauna o condiţie: ca agresiunea să fie bine plasată; adică, atunci când îi convine celui care a fost "atacat", deci atunci când America este destul de înarmată. Este cazul acum? Nu. America are azi mai puţin de 100.000 de oameni sub arme şi o aviaţie mediocră; considerabilă este numai marina. Cu aceasta, America Anglia au numai o flotă aeriană bună. Deci, nici America
132
Kuzmin: Vă rog să-mi expuneţi realizarea tehnică.
Rakovski: Cum v-am arătat, interesele lui Hitler şi Stalin coincid în ceea ce priveşte agresiunea asupra Poloniei; rămâne de văzut cum se poate formula acest pact.
133
Kuzmin: Vă imaginaţi că este uşor?
Rakovski: Cert că nu este simplu. Este nevoie de o diplomaţie mai mare decât cea a lui Stalin. Ar trebui diplomaţi ca aceia care zac azi în Lubljanka. Litvinov ar fi fost unul potrivit, dar în cazul lui, fiindcă este evreu, tratativele cu Hitler sunt un handicap: azi, el este un om sfârşit, cuprins de panică, se teme mai mult de Molotov decât de Stalin. Talentul lui este că s-a putut face credibil că nu este trotzkist. Nu văd deocamdată omul potrivit; afară de aceasta, el trebuie să aibă sânge curat de rus.
Pentru primele tatonări, îmi ofer eu serviciile. Şi accentuez, oricare ar fi această persoană, tratativele trebuie să aibă loc pe o platformă de încredere perfectă şi plină de sinceritate.
Concret, vreau să spun că trebuie jucat cu Hitler. Trebuie să fie asigurat că aici nu este vorba de un joc dublu, nu este vorba de o provocare, care să-l încurce într-un conflict pe două fronturi. De exemplu, să i se promită şi să i se arate că mobilizarea noastră se va reduce numai la trupele necesare intrării în Polonia, ceea ce necesită într-adevăr oameni puţini. Influenţa noastră trebuie să acţioneze într-atât, încât Hitler să-şi concentreze forţele în vederea unui atac anglo-francez. Stalin trebuie să fie mai generos în exportul petrolului către Germania, petrol cerut de Hitler.
Deocamdată, atât îmi trece prin minte. Se vor ivi pe parcurs mii de probleme, care însă, toate trebuie rezolvate în felul acesta. Hitler să aibă toată siguranţa că noi nu dorim partea noastră din Polonia. Asta înseamnă a-l înşela pe Hitler cu un adevăr.
134
Kuzmin: Dar unde vedeţi înşelăciunea?
Rakovski: Vă pot face să vedeţi singur, în ce constă înşelarea lui Hitler. Dar, mai întâi vreau să accentuez şi, vă rog să uitaţi că eu am expus pînă acum un plan logic şi normal. Cu acest plan, putem reuşi ca statele capitaliste să se distrugă între ele, în conflictul fascisto-burghez. "Aceia" rămîn în umbră, ca să realizeze planul. Ei nu intervin. Ghicesc în ochii dv. că socotiţi o prostie faptul că eu vreau să vă demonstrez mereu existenţa "Acelora".
135
Kuzmin: Adevărat.
Rakovski: Fiţi sincer. Nu vedeţi intervenţia "Acelora"? Ca să vă ajut, intervenţia lor este evidentă şi hotărâtoare. Într-devăr nu-i recunoaşteţi pe "Aceia"?
136
Kuzmin: Ca să fiu sincer, nu!
Rakovski: Natural şi logic ar fi ca Hitler şi Stalin să se nimicească reciproc. Un lucru uşor pentru democraţi, uşor de obţinut, chiar dacă permit - notaţi, vă rog - "permit" lui Hitler să-l atace pe Stalin. Germania nu va putea câştiga. Întinderea teritorială a Rusiei, lupta disperată a lui Stalin, sunt factori suficienţi să doboare Germania; în caz contrar, democraţiile îl vor ajuta metodic pe Stalin, până când ambele armate vor fi epuizate. Acesta ar fi ţelul natural al democraţilor, aşa precum mulţi oameni o cred. Dar nu este aşa, aceste fapte sunt numai pretexte. Există numai un singur ţel - victoria comunismului - şi pentru acest ţel sunt silite să acţioneze democraţiile, dar nu de Kominternul şi de "Kapintern-ul" din New York
137
Kuzmin: Cu ce trebuie să începem?
Rakovski: Eu voi începe chiar mâine să sondez Berlinul.
138
Kuzmin: Pentru o înţelegere în atacarea Poloniei?
Rakovski: Nu voi începe aşa. Mă voi arăta conciliator, deziluzionat de democraţi. În legătură cu Spania, voi fi mai moderat... apoi voi aborda problema poloneză.
139
Kuzmin: Să fiu sincer, după cum gândesc oamenii Kremlinului, astăzi este greu să-mi închipui o asemenea întorsătură în politica internaţională. Numai cu dezvăluirile, cu argumentele şi cu ipotezele dv., nu putem învinge pe nimeni. Eu personal, care v-am ascultat şi, recunosc, sunt foarte impresionat de cele spuse de dv., nu-mi pot imagina un pact între Uniunea Sovietică şi Hitler.
------------------
* În anul 1940, Churchill era ministrul marinei. Chamberlain era prim-ministru. Churchill era deja de partea "Acelora" şi voia să ocupe postul de prim-ministru, pentru a forţa războiul contra lui Hitler. Ca persoană particulară, Churchill era falit. El datora 8 milioane de lire sterline (copii lui erau mână-spartă), lucru care constituia o mare piedică pentru a ajunge prim-ministru, fapt comentat în presa londoneză. "Aceia" - Beneš (preşedintele Cehoslovaciei) - îndeamnă un milionar ceh evreu, proprietar al mai multor mine de aur sud-africane, să-i plătească datoriile lui Churchill. Acesta execută planul, Churchill este ales prim-ministru. Aşa se manifestă acţiunea "Acelora".
Rakovski: Evenimentele internaţionale vor sili aceasta.
140
Kuzmin: Daţi-mi ceva concret, ceva care dovedeşte autenticitatea spuselor dv.
Rakovski: Este de ajuns dacă cineva neoficial ar lua contact cu o persoană importantă?
141
Kuzmin: Da, este mai concret. Aţi vorbit de omeni de finanţe importanţi, de un anume Schiff sau de un altul care a vorbit cu Hitler şi-l finanţează.
Există politicieni sau personalităţi de rang care aparţin "Acelora" sau sunt în slujba "Acelora". Cunoaşteţi pe vreunul?
Rakovski: Voi încerca să vă satisfac, deşi v-am spus, eu nu-i cunosc pe "Aceia".
Trotzki mi-a spus odată, că unul era Walther Rathenau. Apoi altul, Lionel Rotschild. Aş putea să vă enumăr persoane care, bănuiesc eu, sunt din tabăra "Acelora", dar dacă ei comandă sau ascultă de comenzi, nu pot spune.
142
Kuzmin: Spuneţi-mi câţiva.
Rakovski: Din casa bancară Kuhn Loeb & Co., în Wall Street, familia Schiff, Warburg, Loeb şi Kuhn. Cei înrudiţi cu ei: Baruch, Frankfurter, Altschul, Cohen, Benjamin, Strauss, Steinhardt, Blum, Rosenman, Lippmann, Lehman, Dreyfus, Lamont, Rotschild, Loed, Mandel, Morgenthau, Ezechiel, Lasky.
Sunt convins că fiecare din cei enumeraţi vor duce un mesaj "Acelora", dacă nu sunt chiar ei înşişi. Pe urmă, nu se aşteaptă răspuns. Răspunsul îl constituie faptele. Este o tehnică de care trebuie să ţineţi seama. Spre exemplu, dacă doriţi să faceţi un pas diplomatic, nu este nevoie de o formă directă, ci numai de o aluzie şi apoi se aşteaptă...
143
Kuzmin: Veţi înţelege că nu am nici o cartotecă să caut aceste persoane pe care le-aţi enumerat. Unde se află?
Rakowski: În America.
144
Kuzmin: Dacă noi începem o acţiune, aceasta costă mult timp, şi noi ne grăbim, mai bine spus nu noi, ci dumneavoastră.
Rakovski: Eu?
145
Kuzmin: Amintiţi-vă: procesul dumneavoastră începe curând. Hotărâtor este ca planul pe care l-aţi expus să intereseze Kremlinul înaintea procesului. Eu cred că trebuie, în interesul propriu, să ne furnizaţi foarte repede o dovadă că aţi spus adevărul. Dacă puteţi să ne daţi, vă asigur că vă pot salva viaţa... În caz contrar, nu garantez pentru nimic.
Rakovski: Bine, voi încerca. Ştiţi dacă Davies se află la Moscova? Ambasadorul american.
146
Kuzmin: Cred că da, cred că s-a întors.
Rakovski: Aceasta ar fi o cale. Un asemenea caz neobişnuit îmi dă dreptul să calc uzanţele diplomatice.
147
Kuzmin: Putem presupune că guvernul american stă în spatele tuturor?
Rakovski: Nu în spate, ci dedesubt.
148
Kuzmin: Roosevelt?
Rakovski: Bănuiesc. Urmăriţi cele ce vă spun. Cu mania dumneavoastră pentru romane de spionaj, eu aş putea să inventez o poveste întreagă, atâta imaginaţie am, şi să fie credibilă. Pentru fapte şi date cunoscute public, nu sunt dovezi mai plauzibile.
Amintiţi-vă de acea dimineaţă de 24 octombrie 1929. Va veni vremea, când această dată va fi mai importantă pentru revoluţie decât 24 octombrie 1917. A fost crahul bursei din New York, începutul aşa-numitei "depresiuni", a adevăratei revoluţii, 15 milioane de şomeri!
În februarie 1933, ultima lovitură a crizei a fost închiderea băncilor. Mai mult n-a putut face "Finanţa", decât să-i dea una în cap americanului clasic, care mai stătea în reduta industriei sale, şi să-l facă sclavul Wall Street-ului.
Este cunoscut că fiecare pauperizare a economiei duce la înflorirea parazitismului şi "Finanţa" este marele Parazit. Dar această revoluţie americană n-a avut numai scop cămătăresc, să sporească puterea banului, ea a urmărit mai mult.
Puterea banului ca putere politică a fost exercitată până acum indirect. Acum, această putere se va exercita direct, bărbatul care va întruchipa această putere va fi Franklin Delano Roosevelt.
În anul 1929, în februarie, în primul an al acestei revoluţii americane, Trotzki pleacă din Rusia. Finanţarea lui Hitler începe în iulie 1929 şi crahul bursei are loc în octombrie. Credeţi că acestea au fost întâmplătoare?
Cei patru ani ai preşedinţiei lui Hoover America
Franklin Delano Roosevelt şi Eleanor Roosevelt, acest cuplu formidabil, au fost executanţii.
149
Kuzmin: Roosevelt făcea parte dintre "Aceia"?
Rakovski: Nu ştiu. N-are importanţă, el îşi cunoaşte misiunea şi o îndeplineşte cu mare conştiinciozitate.
150
Kuzmin: În cazul contactului cu Davies, ce formă alegeţi?
Rakovski: Mai întâi, trebuie bine aleasă persoana. Cineva ca "Baronul". Mai trăieşte încă?
151
Kuzmin: Nu ştiu.
Rakovski: Bine, alegerea persoanei este treaba dumneavoastră, el trebuie să fie discret şi intim şi să se deghizeze ca făcând parte din opoziţie.
Poziţia greşită a Uniunii Sovietice trebuie comparată cu poziţia greşită a democraţiei americane, acesta ar fi punctul de apropiere. Dacă Rusia şi America nu au interes să susţină imperialismul şi colonialismul european, atunci vor folosi amândoi, politic şi economic, distrugerea acestui imperialism colonial, direct sau indirect.
Dacă Europa pierde toată puterea sa într-un război, atunci Anglia, cu imperiul ei de limbă engleză, va gravita imediat către America. Hitler comite o agresiune, el este prin fire un agresor.
Atunci trebuie pusă întrebarea: ce atitudine trebuie să ia Statele Unite şi Uniunea Sovietică faţă de un război care, indiferent de motiv, este un război între imperialişti?
Iată mersul planului:
1) Pact cu Hitler şi împărţirea Cehoslovaciei sau a Poloniei. Preferabil a Poloniei.
2) Hitler va urma planul.
3) Statele democratice (aliaţii) vor declara război lui Hitler şi nu lui Stalin. Oficial, se va spune că ambii sunt agresori dar, strategic şi din punct de vedere al întăririi, trebuie învinşi pe rând, mai întâi Hitler, apoi Stalin.
152
Kuzmin: Dar dacă Hitler învinge şi învinge rapid? Dacă la fel ca Napoleon, mobilizează întreaga Europă contra Uniunii Sovietice?
Rakovski: Nu este posibil. Uitaţi factorul decisiv: SUA. Nu va fi normal ca SUA să susţină pe Stalin şi pe aliaţi? Dacă sprijinim cu ajutoare ambele părţi care se află în conflict, asigurăm prelungirea războiului.
153
Kuzmin: Şi Japonia?
Rakovski: Japonia are destul de furcă cu China.
154
Kuzmin: Credeţi că ambasadorul Davies...
Rakovski: Nu am fost lăsat să iau contact cu el. Dar ţineţi minte un amănunt - numirea lui Davies ca ambasador a fost anunţată oficial în noiembrie 1936; presupunem că Roosevelt a plănuit numirea lui mai înainte. Se ştie că de la numire până la înscăunarea unui ambasador trece mult timp, deci cred că încă din august a fost de acord cu numirea lui. Ce a fost în august? Sinoviev şi Kamenev au fost împuşcaţi.
Pot să jur că numirea lui Davies are ca singur scop să revizuiască din nou politica "Acelora" faţă de Stalin. Sunt convins. Cu câtă îngrijorare a urmărit Davies căderea unuia după altul a şefilor opoziţiei în "lichidarea" (curăţirea) lor din Partid! Ştiţi că el a fost prezent şi la procesul lui Radek?
155
Kuzmin: Da.
Rakovski: Îl vedeţi. Vorbiţi cu el, aşteaptă de luni de zile acest lucru.
156
Kuzmin: Pentru azi trebuie să încheiem. Dar înainte de a ne despărţi, vreau să ştiu mai mult.
Presupunem că toate cele ce am discutat sunt adevăruri şi totul se va realiza. În acest caz, "Aceia" vor pune anumite condiţii. Bănuiţi care pot fi acestea?
Rakovski: Nu este greu de ghicit. Prima condiţie este ca executarea comuniştilor, aşa-zişii trotzkişti, cum suntem numiţi noi, să înceteze. Apoi se vor fixa sfere de influenţă, graniţa ce va despărţi comunismul formal de comunismul real. Apoi se va discuta despre asigurarea ajutorului reciproc pe perioada executării planului.
Veţi trăi paradoxul că o mulţime de oameni, duşmani ai lui Stalin, îl vor sprijini, aceştia nefiind nici proletari, nici spioni de meserie. În păturile cele mai de sus ale societăţii se vor ridica, plini de curaj, oameni care vor susţine comunismul formal al lui Stalin. Este cunoscut că marxismul este numit şi hegelianism.
Idealismul lui Hegel este adaptarea vulgară la misticismul lui Baruch Spinoza. "Aceia" sunt adepţii lui Spinoza şi viceversa. "Acela", adică Marx, ca adept al lui Spinoza, n-a fost credincios învăţăturii sale din motive tactice. Marxismul nu are dreptate când spune că din contradicţie se naşte sinteză.
După integrarea reuşită a tezei şi antitezei ca sinteză, se naşte o realitate, un adevăr care culminează într-un acord final între subiectiv şi obiectiv.
Nu vedeţi? La Moscova - comunism, la New York - capitalism. Teza şi Antiteza. Analizaţi-le pe amândouă. Moscova: comunism subiectiv şi capitalism obiectiv = capitalism de stat. New York: capitalism subiectiv şi comunism obiectiv.
În rezumat: Finanţa Internaţională, Capitalism, Comunism şi, deasupra tuturor, în ultimă instanţă: "ACEIA".
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu