OZN

ISTORIA LUI DACĂ... (3)

- (1 - 117-133) 

 Jan van Helsing

 

ORGANIZAŢIILE  SECRETE

ŞI PUTEREA  LOR  ÎN  SECOLUL  XX

O călăuză în reţeaua Lojilor,

a Înaltei Finanţe şi Politici 

Din   CAPITOLUL  I    (Fragmentul 117-133)

 

OZN* (secvenţele 117-133)* (* Subtitlul meu, numerotarea secvenţelor îmi aparţine, SB.) 
Vezi şi:

OZN - Paul DORNEANU şi Dan FARCAŞ - 6! Vine Presa! (B1TV) 09.06.2008

TOATĂ TEHNICA AVIATICĂ E UN FIASCO! JUCĂRII UCIGAŞE, PÎNĂ LA URMĂ! (1)

117

Despre factorii climatici cu care se poate purta un război nu se vorbeşte deloc în lume. Noi credem că astăzi motivele principale în anomaliile climei sunt răcirea pământului şi dublarea emisiilor de dioxid de carbon care încălzesc atmosfera.

Meteorologii şi oamenii de ştiinţă de seamă au ajuns la concluzia că, în următorii 50 ani, se va simţi începutul erei glaciare. Această epocă glaciară nu are nimic comun cu încălzirea atmosferei sau cu poluarea ei. În câteva decenii, coborârea temperaturii va egala fenomenul încălzirii, cunoscut sub numele de "efectul de seră". Un procent mai scăzut de căldură solară poate declanşa o epocă glaciară.

Cu privire la climă, mai există un aspect pe care mass-media nu-l comentează. Este vorba de experienţele de influenţare a climei. Nu toate fenomenele naturii sunt de origine naturală. Oamenii întind braţele spre nori şi îşi pun singuri în pericol existenţa. În 1975 s-au efectuat numai în SUA nouă programe de modificare a climei. În alte ţări au fost 66 programe. S-au stropit norii cu condensate pentru a produce ploaia, s-a estompat grindina, s-a dispersat ceaţa, s-a căutat a se împiedica uraganele, viscolele, cutremurele şi inundaţiile, s-au încercat captări de fulgere. Nu există legi care să împiedice un monopol asupra climei. Honduras a protestat în 1973, învinovăţind SUA că prin captarea ploilor a provocat secetă. Americanii au schimbat cursul uraganului Fifi, pentru a salva turismul în Florida. A protestat şi El Salvador. De asemenea, Japonia, Rhodesia şi Israel au fost învinovăţite că fură ploile.

În 1987 s-au întâlnit la Conferinţa din Alabama oameni de ştiinţă de calibru mare, care au comentat datele culese de satelit. Dr. Gerstein a făcut cunoscut că, datorită poluării atmosferei,  clima va suferi influenţe catastrofale, încât în mileniul III va fi imposibilă viaţa pe pământ.

118

UFO

Fiecare om va răspunde prompt, dacă este întrebat, că pe planeta Marte nu este posibilă viaţa. Dar, ce ştim noi exact?

Noi ştim numai ceea ce ni se spune de către NASA, sau ce aflăm din cărţile de astronomie. O dovadă că pe Marte a existat cândva viaţă inteligentă, ne furnizează fotografiile luate de Viking 1 la 31 iulie 1976.

Viking 1 a zburat deasupra planetei Marte la o înălţime de 1500 de km, de unde au fost fotografiate piramide simetrice. Această dovadă este revoluţionară şi dovedeşte că omul nu este singur în Univers şi că nu este nicidecum "coroana creaţiei".

În 1959 a început proiectul explorării planetei Marte. Americanii au construit farfurii zburătoare cu ajutorul oamenilor de ştiinţă germani ca Victor Schanberger, care s-a ocupat de tehnologia farfuriilor zburătoare căzute în vestul SUA şi care a lucrat la construirea celor americane.

În 1960 au fost instalate două baze pe Lună în partea de est, care s-au numit "baza lui Arhimede" şi "baza lui Cassini". De pe aceste baze s-a proiectat explorarea planetei Marte. În 22 mai 1962 s-a trimis o navă cu oameni. Totul a fost filmat din interiorul farfuriei zburătoare.

119

Toate aceste proiecte au fost ţinute strict secret: ele mergeau în paralel cu programul oficial al zborurilor spaţiale. În ianuarie 1977, a căzut în mâna radioastronomului William Ballantine filmul efectuat din farfuria zburătoare în mai 1962. Acest film a ajuns şi în mîna unui colaborator de la NASA, Harry Carmell. Pe 6 februarie 1977, Ballantine a avut o întâlnire cu John Hendry, managerul unui ziar internaţional, cu care dorea să discute difuzarea filmului. Pe drum spre întâlnirea sa cu Hendry, Ballantine a murit într-un misterios accident de automobil. Soţia sa, împreună cu Carmell au dat acest film societăţii de televiziune "Science Report", care aparţine canalului englez de televiziune "Secpeter TV". Acest film a fost difuzat de Science Report.

La scurt timp, canalul de televiziune a fost avertizat că i se va lua licenţa, dacă va continua să comenteze această temă.

Filmul a fost realizat din cockpitul pilotului, arăta pe scurt instrumentele de bord, presiunea atmosferei de afară era de 700 milibari şi temperatura de 40°C. Piloţii strigau:

"Ura! Este 22 mai 1962, noi suntem pe planeta Marte şi avem aer!"

Până astăzi nu s-a dat o explicaţie mişcării unor canale marţiene observate de astronomi.

120

O altă întrebare este, unde a dispărut sonda sovietică "Phobos II", care în 1989 a aterizat pe Phobos, un satelit al planetei Marte. Din momentul în care a aterizat, contactul a fost întrerupt pentru totdeauna, din motive necunoscute.

La fel a dispărut sonda Observer trimisă spre Marte în 24 august 1993.

Aceste fapte sunt suspecte. Se cheltuiesc sume enorme pentru cercetări speciale, sunt angajaţi cei mai buni oameni de ştiinţă, dar cetăţeanului de rând nu i se spune aproape nimic despre cele cercetate. Instrumentele livrează milioane de fotografii şi informaţii, însă la televiziune sau radio nu se prezintă aproape nimic. Nu este acest lucru suspect? Fiţi siguri că în cercetarea astrospaţială s-a format un monopol, care lucrează numai pentru o "elită". Posibil ca această elită să-şi facă programe, pentru ca în momentul în care va începe epoca glaciară, care va veni sigur, să se instaleze pe o altă planetă!

După cum vedeţi, tema farfuriilor zburătoare este mult mai "terestră" decât am ştiut până acum. Se cheltuiesc sume mari pentru ţinerea în secret a acestei energii magnetice, care nu este monopolul nici unui concern.

121

Aceste obiecte zburătoare se află acum şi în construcţia unor particulari. Acest lucru nu este pe placul "Multis-ilor". Nu toţi oamenii de ştiinţă pot fi corupţi cu bani. Dar aceste tehnologii nu pot fi patentate şi trebuie imediat date în producţie, cu riscul ca a doua zi să apară anumiţi indivizi care să ceară cumpărarea patentului, chiar prin ameninţare şi şantaj.

Ne întrebăm, cât timp vor putea ţine în secret aceste maşini libere de energie şi care pot zbura?

Interesant ar fi de menţionat două fapte foarte recente. Pe data de 3 septembrie 1994, televiziunea austriacă a arătat într-o emisiune de ştiri la ora 20.00, o maşină de gătit cu energie magnetică, prezentată la expoziţia de obiecte casnice de larg consum, ţinută la Viena la 1 septembrie 1994. A fost arătată o oală unde fierbea puternic apa, fără electricitate, fără gaz, fără lemne, numai cu două discuri magnetice.

Interesant este că această ştire senzaţională nu a fost difuzată nicăieri până acum, iar firme mari din Germania, care livrează bucătării complete, nu ştiu nimic despre această maşină de gătit care costă 26.000 de shillingi.

Un alt fapt neobişnuit, este că televiziunea germană ARD a difuzat (pentru prima dată!) un program dedicat farfuriilor zburătoare, UFO, pe data de 25 octombrie 1994.

Au fost intervievaţi doi piloţi ai companiei aeriene Lufthansa, care au povestit în mod foarte serios că, în timpul zborurilor lor au văzut de multe ori maşini zburătoare rotunde, cu o viteză enormă (pe verticală sau cu viraje în unghi de 90°).

122

După cum vedeţi, mass-media este unealta principală pentru a ţine lumea în ignoranţă. Din acest motiv, foarte puţini oameni cunosc adevărul despre politică, economie, religie, istoria omenirii, adevărata faţă a Lunii şi a planetei Marte.

Nimeni nu a auzit şi nu este preocupat de adevăratul program cosmic, energia liberă, adevărata viaţă a lui Cristos, aura corpului uman, câmpul său magnetic, tehnologia extraterestră.

Numărul raporturilor UFO creşte mereu. În iunie 1952 au fost înregistrate de aviaţia americană 250 de zboruri.

Proiectul lor de cercetare, numit "Blue Book", conţine în actele sale peste 2000 de rapoarte de observaţie UFO. Majoritatea sunt adnotate ca "necunoscute".

123

Fenomenul a atins o dimensiune care a atras şi alte foruri spre cercetări. CIA a început să cerceteze oficial farfuriile zburătoare, din punctul de vedere al siguranţei statului american, în ceea ce priveşte spaţiul aerian şi pentru a stabili dacă sunt necesare cercetări şi studii pe această temă.

O parte din documentele elaborate de CIA au fost date publicităţii de către preşedintele Carter. La 11 septembrie 1952 vicedirectorul secţiei ştiinţifice CIA, Marshal Chadwell, a făcut un raport despre toate punctele de înregistrare de pe glob, cu privire la ordinul care s-a dat tuturor bazelor de aviaţie, pentru a raporta observaţiile legate de obiectele zburătoare UFO.

Acest fenomen implică două probleme: periclitarea spaţiului aerian şi reacţia psihologică asupra maselor. S-a ordonat o strictă cenzură, pentru a se anihila credinţa oamenilor în aceste farfurii zburătoare.

Între 14-18 ianuarie 1953, sub conducerea dr. H.P Robertson de la Universitatea din California, s-au întrunit personalităţi de vază din Pentagon pentru o analiză. Această temă, sub numele "Robertson Panel", conţinea materiale şi dovezi asupra UFO, pentru a fi înaintate preşedintelui nou numit.

Directorul CIA, amiralul Roscoe Hillenkoetter, comunica preşedintelui: "Implicaţiile care privesc siguranţa statului se datoresc faptului că noi nu cunoaştem motivele şi intenţiile celor ce ne vizitează în aceste farfurii zburătoare".

124

Din motive internaţionale şi tehnologice şi pentru a se evita panica în rândul populaţiei, comisia de control "Majestic 12" este de părere să se continue cercetarea strict secretă, banalizarea fenomenului în ochii opiniei publice, inducerea în eroare prin inventarea unor explicaţii (baloane pentru cercetarea climei, meteoriţi etc.). "Dacă nu avem explicaţii plauzibile (spune raportul), atunci să ridiculizăm martorii." În urma acestui ordin, ofiţerii Chop şi Rupellt şi-au dat demisia din aviaţia militară.

O scrisoare din 4 septembrie 1987, din partea personalului din aviaţia militară, către preşedintele Reagan, conţine printre altele:

"Politica CIA de banalizare a fenomenului UFO pe plan naţional a fost de mare efect". S-au scris cărţi şi sute de articole în presă prin care s-a falsificat şi manipulat tema UFO. Motivele pentru care s-au făcut acestea au fost explicate de maiorul Hans Petersen din NATO:

1. Adevărul despre UFO poate periclita sistemul monetar.

2. Toate religiile ar fi nevoite să-şi schimbe dogmele. Nimeni nu doreşte acest lucru.

3. Furnizarea de energie va fi dată peste cap. Noi vom cunoaşte o energie care nu poluează mediul. Însă concernele multinaţionale, adepţii energiei atomice, vor pierde influenţa asupra omenirii. Trebuie să avem în vedere cât de mare este puterea giganţilor petrolului!

4. Politicienii care ne-au minţit timp de decenii, îşi vor pierde credibilitatea şi puterea.

125

"Berliner Tageszeitung" a publicat un articol al lui Mathias Bröcker, cu ocazia conferinţei UFO din Frankfurt în 1990:

"Astăzi, ca şi înainte, guvernele nu au interes să aducă la cunoştinţa populaţiei o tehnologie şi o autoritate cosmică, poate superioară nouă. Cine s-ar mai uita la un şef de guvern sau la un deţinător al premiului Nobel, dacă ar afla noutăţi şi legi cosmice de la extratereştri?"

Existenţa lor este este radical şi subversiv ţinută în secret, iar ceea ce se spune că este supranatural, poate este chiar natural.

Ca încheiere vă pot recomanda:

"Cercetaţi şi aflaţi adevărul, deoarece adevărul vă va da libertatea."

126

Organizaţia VRIL

În anul 1919 s-a constituit organizaţia VRIL, din membrii unui ordin Templier. Aceştia au avut sediul în Germania, nu departe de graniţa cu Austria (Ramsau). Ei s-au ocupat foarte intens cu studiul sistemului solar Aldebaran.

Sistemul solar Aldebaran, care se află la o distanţă de 68 de ani-lumină de Pământ are, probabil, două planete locuite, care poartă numele de "Sumeran".

În urma unui fenomen cosmic, soarele Aldebaran a început să se extindă, făcând imposibilă viaţa pe aceste două planete. Templierii spun că aceşti locuitori au părăsit Aldebaranul, colonizând planeta Marte din sistemul nostru solar. Marile oraşe-piramide (fotografiate de sonda Viking în 1976), precum şi faţa planetei Marte, sunt martori ai acestor locuitori înzestraţi cu o tehnică extraordinară.

Organizaţia VRIL a fost convinsă că aceşti locuitori au vizitat şi planeta noastră. De aceea şi-au propus ca temă construirea unui obiect zburător care să cerceteze universul.

Trei ani, au cercetat energii alternative. Ei spuneau că o energie bazată pe explozie sau ardere este o energie distructivă şi tot ce este distructiv este de origine satanistă. O energie constructivă, ca tot ce este constructiv, este o energie dumnezeiască. Deoarece implozia, spre deosebire de explozie, este o energie dumnezeiască.

127

Cercetătorii acestei organizaţii, în frunte cu Victor Schanberger sau W.O. Schumann de la Politehnica din München, au preluat ştiinţa lui Johann Kepler, ştiinţa secretă a pitagoreenilor, păstrată din tată în fiu de Templieri, iar după trei ani de cercetări au început să construiască acest proiect.

În vara anului 1922, au început să construiască un obiect zburător rotund. Un disc de 8 m diametru, peste care s-a suprapus paralel un alt disc de 6,5 m diametru, având şi un al treilea disc dedesubt, de 7 m diametru. Aceste trei discuri au fost prevăzute cu o gaură în mijloc de 1,80 m diametru, în care s-a montat un agregat înalt de 2,40 m. În partea inferioară, s-a montat un pendul care ţinea discurile în balanţă.

Aceste discuri, învârtindu-se în sens invers între ele, dădeau naştere unui câmp electromagnetic de rotaţie. Ce capacitate avea această farfurie zburătoare nu se ştie; cu ea s-au făcut experimente doi ani, după care a fost demontată şi dusă în depozitul fabricii Messerschmidt din Augsburg.

În mai multe centre industriale sunt asemenea obiecte, înregistrate sub codul secret JFM.

128

În principiu, s-a căutat ca prin crearea unui câmp puternic de energie să se creeze o independenţă faţă de forţele cosmice cum sunt: gravitaţia, electromagnetismul, razele distale, materia, microcosmosul.

În iunie 1934, Schanberger a primit sprijin din partea lui Hitler şi misiunea de a lucra mai departe acest proiect. Sub conducerea lui Schumann, s-a construit în fabrica de avioane Arado din Brandenburg primul obiect zburător rotund experimental RFZ 1.

Acest avion s-a ridicat vertical 60 m, după care a început să danseze câteva minute; sistemul de conducere Arado 196 s-a dovedit ineficace. Cu mare greutate a reuşit pilotul Lolthar Waiz să aducă pe pământ acest obiect. El a reuşit să sară din cabină, înainte ca discurile care se roteau vertiginos să rupă în bucăţi întreaga maşină.

129

Spre sfârşitul anului 1934, a fost gata prototipul RFZ 2, care era prevăzut cu o comandă de impuls magnetică de 5 m diametru şi avea următoarele caracteristici de zbor: cu cât viteza era mai mare, contururile optice deveneau confuze, în culorile tipice ale UFO, roşu, oranj, galben, verde, alb, albastru sau violet, în funcţie de viteză.

În 1941 RFZ 2 a fost fotografiat în sudul Oceanului Atlantic, în timpul zborului spre Polul Sud. Tot în 1941, s-a încercat să fie folosit ca avion de recunoaştere, în Anglia.

Nu a putut fi folosit ca avion de luptă, pentru că zborul permitea viraje numai la 90, 45 sau 22°30'.

După acest succes, organizaţiei VRIL i s-a dat un câmp de experimentare propriu în Branderburg.

130

La sfârşitul anului 1942 s-a construit VRIL 1, de 11,5 m diametru, cu o viteză de 2900 km/h. La schimbarea cursului cu 90°, piloţii nu erau afectaţi. Din acest model s-au construit 17 bucăţi, multe fiind prevăzute cu o cupolă de sticlă.

În acest timp, s-au construit V7 şi RFZ 7, o combinaţie de discuri rotative şi motoare convenţionale. RFZ 7 avea un diametru de 42 m şi a fost construit de grupurile Schriever-Habermohl şi Miethe-Belluzo. La o aterizare la Polul Nord, una dintre aceste nave s-a distrus.

Un alt aparat RFZ 7 a fost fotografiat mai târziu, lângă Praga. În iulie 1941, ambele grupuri de constructori au construit un corp zburător rotund, RFZ 7T, care s-a dovedit foarte bun.

131

În interiorul SS-ului a existat un grup, care se ocupa de energii alternative, pentru a nu mai fi dependenţi de petrol. Căpitanul inginer Coler a construit un motor numit Thule-tachionator.

În august 1939, s-a dat pentru zbor RFZ 5, numit şi "Hanebu I" cu 8 oameni la bord şi viteza de 4800-17000 km/h; a fost echipat la bord cu 2 tunuri de 6 cm şi 4 MK 106.

În 1942 a urmat Hanebu II, cu un zbor de 55 ore, 9-20 persoane la bord şi o viteză de 6000 km/h. Au existat planuri pentru un avion VRIL 7 cu spaţiu mare şi un diametru de 120 m.

După scurt timp, s-a construit Hanebu III, prototipul cel mai superb, 71 m diametru, care a fost filmat în zbor. Capacitatea era de 32 de oameni, un zbor permanent de 8 săptamâni şi 7000 km/h viteză, ajungând în cazuri excepţionale şi la 40.000 km/h.

CIA şi serviciul englez de informaţii cunoşteau aceste lucruri, numind aceste obiecte "Foo-Fighters". Ei urmăreau încă din 1942 dezvoltarea acestor avioane.

132

Au mai fost construite aşa-numitele "broaşte ţestoase zburătoare", fără oameni la bord, cu menirea să deranjeze orice circuit electric. Particularitatea, la apariţia unui UFO, este întreruperea oricărui curent electric.

C. Stevens, pilot al Forţelor Aeriene ale SUA, descrie că în timpul celui de al doilea război mondial, a văzut Foo-Fighters de culoare gri-verde sau roşu-portocaliu, care zburau câteodată la distanţe foarte mici de alte avioane.

La începutul anului 1943 a fost proiectat un avion tip ţigară, numit Andromeda (139 m lungime).

În 1943, de Crăciun, a avut loc o şedinţă importantă a societăţii VRIL în Colberg, Marea Nordului. Aici s-a discutat efectuarea unor zboruri în cosmos.

În 14 februarie 1944, Schriever şi Habermohl au lansat un avion ce se ridica vertical 800 m pe minut şi zbura orizontal cu 2200 km/h, la o înălţime de 24.200 m, de asemenea cu energie magnetică. Acest avion nu a mai putut zbura, deoarece a fost bombardat în Peenemünde.

133

Englezii şi americanii au găsit la începutul anului 1945, în arhive, toate planurile UFO şi au dat ordin să se transporte tot materialul existent în America.

În martie 1946, din ordinul lui Truman (operaţiunea "Paperclip"), oamenii de ştiinţă şi inginerii germani urmau să fie angajaţi în Statele Unite. Victor Schanberger, Werner von Braun şi alţii au fost aduşi în America pe cale "particulară".

Multe din aceste avioane rotunde au fost scufundate într-un lac din Austria, altele au fost demontate şi duse în America de Sud, altele au fost luate de aliaţi. Experienţa "Phoënix" din 1983 în America a folosit această tehnologie, ca urmare a proiectului Philadelphia din 1953.

Hanebu I, II şi III şi VRIL 1 au dispărut în mai 1945. În 1946 în nordul Suediei au fost văzute corpuri luminoase zburătoare, care au stârnit panică aliaţilor în est şi vest.

La o conferinţă în Arizona în septembrie 1991, au fost arătate timp de 3 ore obiectele zburătoare construite de nemţi, planurile şi bazele subterane.