duminică, 20 noiembrie 2016

THE RAVEN - CORBUL - Edgar Allan Poe - traducere de Savin Badea

CORBUL de Edgar Allan POE Citeşte autorul traducerii, Savin Badea

Edgar Allan Poe
CORBUL
Savin Badea

Frunzărind în miez de noapte nişte cărţi cu file coapte
Despre întîmplări ciudate, captivante-n felul lor -
Moţăiam şi-n cap de toate se-mbulzeau, şi-aud cum bate,
Ca nebunul ce se zbate, bate-n uşa mea de zor -
E vreun trecător – se poate - rătăcit şi gînditor,
Ia, un biet de călător. 6

Ah, îmi amintesc grămadă – un decembre cu zăpadă;
Flacăra trecea-n paradă umbrele şerpuitor;
Îmi doream cu nerăbdare mîinele o zi cu soare
Şi din cărţi vreo alinare – jalea mea după Lenor -
Fata rară dar pierdută – îngerii îi zic Lenor -
Nume-n veci nepieritor. 12

Înviaseră-n perdele roz şi purpurii smicele
Ce mă-nfiorau tembele cu fantasme pe covor;
Şi-o rugam să nu se zbată, inima-mi învăpăiată:
„E un om care mă cată, rătăcit şi trecător,
Care, fără judecată, poate-mi cere ajutor -
Amărîtul cerşetor.” 18

Sufletu-mi se da puternic - ezitînd, cam şovăelnic:
”Domnule”, am spus părelnic, “Doamnă”, zic, “vă rog, implor”,
Eu, de fapt dormeam prea bine, şi-aţi venit acas’ la mine
Să mă deranjaţi, în fine, bătînd slab, încetişor;
Mi-am spus că-i o aiureală şi-am tras iute de zăvor -
Beznă, nimeni în pridvor. 24

Adîncit în întuneric, inima-mi gemea isteric,
Aiurînd, visam himeric, ca nicicînd vreun muritor;
Doar tăcere ne-ntreruptă, liniştea din rai ca ruptă,
Singurul cuvînt în luptă era şoapta mea “Lenor?”
Doar ecoul trist al nopţii murmura candid “Lenor!” –
Un ecou sfîşietor. 30

Înapoi la căldurică; sufletu-mi arzînd de frică,
Şi-n curînd aud o mică izbitură în zăvor.
„- La fereşti, cu siguranţă, un străin cu cutezanţă,
Agăţat îmi stă pe clanţă – vreau misteru-i să-i dobor -
Noaptea are iele rele – vreau să aflu taina lor -
E doar vînt şuierător!” 36

Uşa am deschis în pripă şi un freamăt se-nfiripă
Şi-a intrat un Corb ce ţipă, veac de veac vieţuitor.
A venit ca o minune, fără nici-o-nţelepciune,
O bucată de cărbune, doamnă, domn, picat din zbor,
Chiar pe bustu-Atenei Pallas, diabolic, sfidător,
Coborît pe bust uşor. 42

Apoi pasărea zurlie mi-a zîmbit a fantezie
Şi funebră dar şi vie, ţanţoş, grav, imperator:
“ - Corb trufaş cu creasta ruptă, pari cumva rănit în luptă,
Vrei ceva să bagi în burtă, prinţ, al Nopţii domnitor?
Care ţi-e regescul nume, dat de iadul arzător?”
Zice Corbul: “- Nevermor”. 48

Mult m-am minunat îndată cum o pasăre ciudată
Îmi răspunse ca dresată, sobru şi croncănitor;
Însă nu ştiu de există, om pe lume, vreo lingvistă,
Să audă-n noaptea tristă pasăre vorbind sonor,
Pasăre şi nu fantomă - pe un bust - surprinzător,
Corb să-şi spună “Nevermor”. 54

Însă Corbul, stînd pe bustul zeităţii, bronz cu lustru,
La cuvînt îi prinse gustul, un cuvînt răsunător.
Nimic altceva nu spune, nici o pată de tăciune,
Pînă-i mormăii anume: “- Ai mulţi prieteni care-ţi mor -
Vei pleca şi tu ca mîine, ca Speranţa ta în zbor…” -
Zise Corbul: “- Nevermor”. 60

Prea mirat de vocea-i spartă, c-a răspuns cu-aleasă artă,
Mi-am zis: “- E doar vorbă moartă, alta n-are-n cioc, să mor,
L-a-nvăţat un om cu carte, ce să spună mai departe,
Un cuvînt care desparte pe Nădejde de-al său Dor,
Şi să cînte melancolic, îndesat, stăruitor,
“Never-Never-Nevermor””. 66

Corbu-mi stinse fantezia, de mă podidi mînia,
Şi-mi rotii jilţul spre ia bustului strălucitor.
Scufundat în catifele, gînduri mă căzneau mişele,
Fluturi fremătînd sub piele – ros de Corbul cobitor,
Pasăre nepăsătoare, ce-mi şoptea uluitor
“Niciodată-Nevermor”. 72

Aşezat, nestors de grabă, n-a mai scos nici-o silabă,
Pasăre ce n-are treabă, mă fixa pătrunzător -
Lucru ce m-a pus pe gînduri, stăruind în multe rînduri,
Capul parcă-mi sta pe scînduri, nu pe perne moi, uşor -
Violeta căptuşeală n-o mai mîngîia Lenor,
Ea, pierduta mea Lenor. 78

M-a bătut un vînt, o boare, aerul mai dens, mai tare,
Serafimi mi se năzare, dans de îngeri, rotitor? -
“ – Eşti nebun de vrei să sîngeri, Dumnezeu îţi dă şi îngeri,
Să n-ai parte de constrîngeri, de pierduta ta Lenor,
Bea-ţi balsamul de uitare, s-o uiţi pe Lenor uşor! “-
Niciodată-Nevermor. 84

“- Măi, profet, în neagră strană, pasăre de eşti, satană,
Înger fără de prihană, care val ameţitor,
Mi te-aduse-n sihăstrie, lîng-un ţărm cu apă vie,
Unde groaza-i încă-nvie, spune-mi, drace, te implor,
Exist’-un balsam-minune, un balsam învietor?”
Zise Corbul: “- Nevermor”. 90

“- Măi, profet, în neagră strană, pasăre de eşti, satană,
Înger fără de prihană, zi-mi, pe Domnu-ndurător,
Dau, în Iadul cu-ntristare, în Edenul de splendoare,
De-o fetiţă-ncîntătoare, îngerii-o numesc Lenor,
Fata care stă în ceruri, luminoasa mea Lenor.”
Zise Corbul: “- Nevermor”. 96

“- Ţi-e cuvîntul spus minciună, cîte-n stele, cîte-n lună,
Pieri ca vîntul în furtună, la limanul stelelor,
Nu-ţi lăsa măcar o pană, fugi din casa mea, satană,
Liniştea s-o am sub geană, du-te de pe bust în zbor!
Pliscu-ţi ia din inimioară, cît eşti viu, că te omor!” -
Zise Corbul: “- Nevermor”. 102

Şi de-atunci, mereu pe fază, Corbul stă şi priveghează,
Sus pe bustul pal, de groază, peste uşă, pînditor;
Ochii lui, două izvoare, de-aparenţe visătoare,
În lumina lămpii chioare, lasă umbre pe covor -
Şi din umbra-i plutitoare, n-am să scap, nici dacă mor -
Niciodată-Nevermor. 108

4 iulie 2017
Dicţionar: Never = Niciodată.
Nevermore – se pronunţă Nevermor = Nicicînd.
Lenore – se pronunţă Lenor = nume feminin.

NOTĂ: Traducerea poemului „The Raven” – „Corbul” - am pregătit-o „sufleteşte” într-un răstimp de 5 ani – 2012-2017 – după un al doilea infarct – şi am realizat-o într-o singură zi - 4 iulie 2017 - întîmplător ziua naţională a SUA. Spre deosebire de toţi ceilalţi traducători români şi spre deosebire de autor, ca inovaţie, am introdus în primele două versuri încă o rimă internă – mai précis, în versul 2 - cuplată cu cele două rime din primul vers, devansîndu-l pe… Poe - ceea ce ar fi trebuit să facă chiar el, autorul, de la bun început – aşa cum a făcut cu cele două rime în versul 3, cuplate cu o rimă internă în versul 4 al strofei - ambele conţinînd 3 rime interne, obligatorii - pentru un maximum de efect sonor, de muzicalitate.
În loc de schema AA, B, CC, CB, B, B – am folosit AA, AB, CC, CB, B, B - a treia rimă A fiind introdusă de la mine putere.
O astfel de tendinţă se observă, în cîteva locuri, parţial, şi la Dan Deşliu, Marcel Breslaşu (chiar exagerat, cu 4 rime în primele 2 versuri din a 2-a strofă; alteori o ia razna cu rimele interne, ne-la-locul-lor!, ca-n strofa 3) etc.
Savin Badea

Edgar Allan Poe
CORBUL
Savin Badea – Traducere în proză - 
cu ajutorul traducătorului automat Google.

Odată, la miezul nop
ții, în timp ce mă gândeam, slab și obosit,
Deasupra multor volume despre ciudate
și curioase popoare,
În timp ce picoteam de somn, aproape aţipit, apropiindu-se, brusc,
Auzii pe unii care au lovit u
șor, ciocănind, ușa camerei mele -
„- E un vizitator, am murmurat, atingând u
șa camerei mele -
               Doar atît
și nimic mai mult".

Ah, în mod clar îmi amintesc că a fost în gerosul decembrie;
Și fiecare șarpe de foc murind separat și-a frînt umbra pe podea.
Îmi doream cu nerăbdare ziua de mâine; - căutusem să împrumut
Din căr
țile mele favorite tristețe şi durere pentru Lenore, cea pierdută -
Pentru feti
ța rară, cea radiind de bucurie, pe care îngerii o numesc Lenore -
               Aici fără nume, trecător.

Și roșia siluetă, tristă și incertă, a fiecărei perdele purpurii,
M-a-nfiorat, m-a umplut cu teroare fantastică, pe care n-am mai trăit-o niciodată;
Deci, acum, pentru că-mi bate inima tare, am stat şi mi-am repetat:
"- E un vizitator care-mi cere intrare la u
șa camerei mele -
Unii vizitatori îşi întârzie uneori intrarea la u
șa camerei mele; -
               Asta este
și nimic mai mult".

În prezent sufletul meu a devenit mai puternic; ezitând apoi numai,
"Domnule", am spus, "sau doamnă, cu adevărat vă cer iertare;
Dar, de fapt, am fost furat de somn,
și atât de ușor ați venit ciocănind,
Și-abia de-ai apucat să atingi, da, să atingi ușa camerei mele,
Că am ştiut sigur că te-am auzit "- am deschis larg u
șa;
               Dar acolo nimic – beznă - nimic mai mult.

Adânc, în întuneric nepătruns, mult am stat acolo, întrebându-mă, temându-mă;
Îndoieli, vise de vise, pe care nici un muritor n-a îndrăznit să le viseze mai înainte;
Dar tăcerea era neîntreruptă, iar lini
ștea nu-mi dădea nici-un semn,
Singurul cuvânt vorbit aici era cuvântul
șoptit: "Lenore!"
Ce-l
șoptii și un ecou mi-a murmurat înapoi cuvântul "Lenore!" -
               Doar atît
și nimic mai mult.

Înapoi în camera mea de tortură, tot sufletul meu în mine arde,
În curînd am auzit o nouă atingere şi mai tare decât cea dinainte.
„- Cu siguran
ță, mi-am spus, cu siguranță că e ceva cu zăvorîrea ferestrei mele;
Permite
ți-mi să văd, apoi, ce este, explorez acest mister straniu -
Lăsa
ți-mi inima să mai existe măcar un moment și să explorăm acest mister -
               "E vântul
și nimic mai mult!"

Deschid fereastra, am dat deoparte oblonul, când, cu mul
t flirt și zbor,
Pe-acolo a intrat un mare Corb bătrîn, ca din zilele sfinte ale veacului;
Nu, cel pu
țin el a făcut-o; nici un minut nu s-a oprit sau a rămas;
Dar, domn sau doamnă, coborât deasupra u
șii camerei mele -
S-a lăsat pe un bust pal al Pallas-Atenei, chiar deasupra u
șii camerei mele -
                A coborât
și s-a așezat -  și nimic mai mult.

Apoi, această pasăre de abanos mi-a sugrumat fantezia tristă cu un zâmbet,
Prin mormîntala însufle
țire gravă a chipului pe care-l purta:
"Chiar dacă creasta ta e ruptă
și rasă, tu", am spus, "ești sigur că nu ești rănit,
Cumva îndrăgostit, bătrîn Corb rătăcit, rătăcind de pe
țărmuri de noapte -
Spune-mi, care-i numele tău, de domnitor de pe malul plutonian al Lumii Noi!”
               Răspunse: "Nevermore" – „Nicicînd”.

M-am minunat de această pasăre necinstită auzindu-i discursul atât de clar,
De
și răspunsul său a însemnat prea puțină relevanță pentru mine;
Căci nu putem să ne împărtă
șim ca între două ființe umane, vii,
Era încă bine că vedeam pasărea deasupra u
șii camerei mele -
Pasăre sau alt animal pe bustul sculptat de deasupra u
șii camerei mele,
               Cu un nume aşa straniu: "Nevermore".

Dar Corbul, așezat singur pe bustul palid, vorbea numai
Un singur cuvânt, ca și cum sufletul său, în acel singur cuvânt, s-ar fi rătăcit.
Nimic altceva nu-mi mai spunea atunci – nici-o pană, pe care apoi s-o fluture -
Pînă cînd, puțin mai tîrziu, îi mormăii: "Alţi prieteni ţi-au zburat înainte,
De-a doua zi te-au părăsit, după ce-au zburat înainte. Or să mai vie? Aşa şi tu... ”
               Apoi pasărea mi-a răspuns: "Niciodată".

Străduindu-mă, mînat de liniștea frântă s răspunsului dat, atât de bine spus,
"Fără îndoială", am zis, "ceea ce spune este singurul său stoc de prin magazin.
Prins de un maestru nefericit, care a fost nemilos ca un dezastru,
L-a gonit rapid și l-a gonit groaznic, până ce şi cântecele sale au pierit,
Până la dîrzele năzuinţi ale Speranței sale, pînă la povara asta melancolică
               De "Never-nevermore" – „Niciodată-nicicînd”.

Dar Corbul încă îmi rupse fantezia-mi tristă totuşi zîmbind,
Apoi am rotit un scaun cu amortizor în fața păsării, a bustului și-a ușii;
Apoi, m-am scufundat în catifele, m-am străduit să mă leg încă
De fantezie, gândindu-mă că această pasăre amenințătoare, de moarte -
Ca păsărică pare o pasăre rea, nepăsătoare, ciudată, uluitoare și amenințătoare,
               Înseamnă că nu mai trebuie să vie niciodată.

Acest lucru m-a așezat şi m-a angajat la ghicit, dar nici o silabă n-a exprimat
Păsărea, a căror ochi arși au strălucit acum în miezul minţii mele;
Acest lucru și nimic mai mult: m-am așezat iar pe gânduri, cu capul uşor răzimat
De căptușeala de catifea a pernei mele, că lumina lămpii se apleca, se legăna,
Dar, a cărui căptușială violetă, la lumina lămpii, Lenore nu o va mai atinge,
                 Nici apăsa, ah, niciodată!

Apoi, bătut, aerul devenea mai dens, parfumat ca de-o cădelniță nevăzută,
În el se-nvârteau Serafimi delicaţi, ale căror picioare coborâseră pe podea.
"Nebune", strigai, "Dumnezeul vostru prin acești îngeri te-a trimis
Să răsuflu-n odihnă și-n nepăsare în amintiri despre Lenore;
Să beau balsamul de uitare, Quaff, te rog s-o uiți pe această Lenore!”
               Răspunse Corbul: "Nevermore" – „Nicicînd!”.

"Profet!", i-am zis: "Făcător de rele! - Profet, dacă pasăre eşti ori diavol!,
Dacă Tartorul te-a trimis, sau dacă furtuna te-a aruncat aici pe țărm,
Putrezeşte, totuși, cu toți nevătămații, prin acest ținut, deșert încântător -
În această casă bântuită de oroare - spune-mi cu adevărat, te implor -
Există - există vreun balsam învietor în Galaad? - Vrei să mi-l spui? Te implor!
               Răspunse Corbul: "Nevermore" – „Nicicînd!”.

"Profet!", am spus, "Făcător de rele! - Profet încă, dacă pasăre eşti, ori eşti drac!
Pe-acest Cer care se-ndoaie peste noi - pe Dumnezeul pe care îl adorăm amîndoi -
Spune-i acestui suflet de întristare încărcat, dacă, în Edenul plin de floare,
Voi ajunge să strâng în braţe o fetiță sfîntă, pe care îngerii o numesc Lenore -
Închipuieşte-ţi o fetiță rară și radioasă, pe care îngerii o numesc Lenore".
                Răspunse Corbul: "Nevermore" – „Nicicînd!”.

"Fie cuvântul tău de despărțire - Adio, pasăre sau ființă!" - am strigat -
"Du-te înapoi în furtună și pe malul plutonian al Noii Lumi!
Nu lăsa nici-o pană neagră ca semn al acelei minți care a supus sufletul tău!
Lasă-mi singurătatea neîntreruptă! – Eliberează-mi bustul de deasupra ușii mele!
Scoate-ți pliscul din inima mea și ia-ți hoitul de pe ușa mea! "
               Răspunse Corbul: "Nevermore" – „Nicicînd!”...

Iar Corbul, care nu-şi flutură pana, niciodată, încă mai rămase şi încă mai şade
Pe bustul palid al zeiţei Palklas-Athena, chiar deasupra ușii camerei mele;
Iar ochii lui au toate scînteile unui demon care visează,
Și-n lumina lămpii care-l lunecă şi-i aruncă umbra pe podea;
Și sufletul meu, din acea umbră, care pluteşte lin pe covor -
               Nu pot să fîlfăi... - Niciodată!



Citiţi mai multe - despre acest subiect - pe blogul meu, mai jos.
 MIRACOLUL IUBIRII.
 http://miracoluliubirii.blogspot.ro/…/11/medalia-de-aur-3.h…



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu