luni, 30 iulie 2012

ÎN ATENŢIA CURŢII CONSTITUŢIONALE A ROMÂNIEI.

Scrisoarea lui Emil Constantinescu către Jose Manuel Barroso, preşedintele CE


Stimate domnule preşedinte Barroso,
Vă scriu în calitate de fost preşedinte al României între 1996-2000 şi de lider al societăţii civile şi al opoziţiei democratice anticomuniste şi proeuropene în perioada 1990-1996, pentru a-mi exprima îngrijorarea faţă de modul în care au fost afectate interesele politice, economice şi financiare ale României prin poziţia adoptată de Comisia Europeană faţă de schimbările politice din România din luna iulie 2012. Este vorba de schimbările de la nivelul conducerii Senatului şi Camerei Deputaţilor şi Avocatului Poporului efectuate de o nouă majoritate parlamentară şi de suspendarea preşedintelui României, care urmează să fie supusă în 29 iulie unui referendum popular în vederea demiterii sau confirmării în funcţie.
Din ianuarie 2012, de când au început marile mişcări populare de protest împotriva preşedintelui Băsescu, cu solicitarea demiterii acestuia, mi-am impus să nu iau nicio atitudine publică pe teme de politică internă. Ce mă face să iau o poziţie acum este faptul că deşi toate schimbările politice din România au fost supuse avizului Curţii Constituţionale şi au fost declarate constituţionale de către aceasta, ele au fost apreciate de mai mulţi oficiali ai Comisiei Europene, ai Parlamentului European sau ai cancelariilor unor state occidentale în termeni duri, ca un grav derapaj democratic, ajungându-se până la catalogări de tipul „lovituri de stat” sau „metode puciste”. Mai gravă a fost proferarea unor ameninţări privind amânarea integrării în spaţiul Schengen sau a unor monitorizări suplimentare. Pot să înţeleg emoţia provocată de viteza luării unor decizii ale noii majorităţi parlamentare sau de către Guvernul român, dar de aici până la utilizarea unor catalogări care nu respectă proprietatea termenilor este o mare distanţă. Aceste etichetări pripite au avut rolul de a amplifica tensiunea politică internă în România şi sunt considerate o cauză a deprecierii cursului monedei naţionale.
Ceea ce mă preocupă însă cel mai mult este invocarea încălcării principiilor juridice şi etice europene. Faţă de modul în care a fost abordat acest episod mă îngrijorează acum mai mult modul în care sunt respectate aceste principii la nivelul de conducere al Uniunii Europene. Ca unul care, împreună cu Lech Walesa, Tadeusz Mazowiecki, Vaclav Havel, Arpad Goncz, Jelio Jelev, Vytautas Landsbergis, Martin Laar, am participat la elaborarea şi construcţia proiectului integrării fostelor state comuniste din Europa Centrală şi de Est în Uniunea Europeană, vă mărturisesc că am văzut Uniunea Europeană ca o structură politică de cooperare şi înţelegere reciprocă în scopul realizării unor obiective comune privind securitatea, progresul economic şi statul de drept şi nu ca un instrument de impunere a unor condiţii care vizează libertatea de alegere democratică a forurilor de conducere naţionale. Îmi pun întrebarea dacă la nivelul Comisiei Europene există preocuparea pentru o cunoaştere mai profundă a particularităţilor legislative, sociale şi culturale din noile state membre UE din Europa Centrală şi câtă încredere putem avea în dialogul Comisiei Europene cu diferite componente ale societăţii civile dacă în cazul evenimentelor recente din ţara noastră câţiva agenţi de influenţă au putut determina, utilizând unele ziare influente din Occident, o reacţie disproporţionat negativă asupra unor evenimente scoase din context sau care pur şi simplu nu au existat în realitate. Cred că aceste exagerări ar fi putut fi evitate dacă ar fi existat un dialog cu reprezentanţi de marcă ai mediului academic şi ai unor reprezentanţi ai organizaţiilor neguvernamentale, altele decât cele apropiate fostei majorităţi. În acest sens, transmit alăturat o scrisoare către dumneavoastră care conţine un Apel al intelectualilor români, printre semnatarii căruia se numără rectori (preşedinţi) şi decani ai unor mari universităţi, scriitori, artişti, muzicieni şi activişti civici reputaţi. Ar fi putut fi consultaţi, de asemenea, într-o speţă care priveşte funcţia de şef de stat, şi preşedinţii post-comunişti ai României, mai ales că între mine şi preşedintele Iliescu există diferenţe ideologice iremediabile, precum şi Majestatea Sa Regele Mihai I, detronat şi exilat de către comunişti în 1947.
Domnule preşedinte,
Am analizat din punct de vedere juridic, Raportul Comisiei Europene privind reforma în justiţie şi lupta împotriva corupţiei în România din iulie 2012, cu ajutorul unor reputaţi specialişti, printre care prof. dr. Nicolae Popa, fost decan al Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti, preşedinte al Curţii Constituţionale a României (2001-2004) şi preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie (2004-2009) şi profesor Mircea Criste, doctor summa cum laude al Universităţii Aix-en-Provence, profesor de drept constituţional la Universitatea din Timişoara, procuror general al României 1998-2001, ambasador 2001-2004, ale căror opinii vi le transmit în anexă. În acord cu mai mulţi alţi foşti judecători ai Curţii Constituţionale şi ai Curţii Supreme de Justiţie, am constatat că el conţine o serie de informaţii inexacte de natură constituţională şi instituţională, preluate de la susţinătorii preşedintelui suspendat al României fără o verificare corespunzătoare şi însoţite de erori de apreciere. Consideraţia care poate produce efectele cele mai grave în destabilizarea sistemului politic din România este cea legată de necesitatea întrunirii unui cvorum pentru demiterea preşedintelui de peste 50% din numărul celor înscrişi în listele electorale. Vă atragem atenţia, domnule preşedinte, că în această privinţă Constituţia României nu conţine nicio prevedere legată de îndeplinirea unui cvorum de participare sau de aprobare, astfel încât orice decizie legislativă în această materie nu poate fi neconstituţională. Dacă ne raportăm la standardele din celelalte ţări ale Uniunii Europene care nu pot fi conform raportului (pag.3) inferioare celor cerute României, este evident că o asemenea cerinţă nu se regăseşte în majoritatea legislaţiilor ţărilor Uniunii Europene. Constituţia Germaniei nu prevede instituţia referendumului. În Lituania, preşedintele Rolandas Paksas a fost demis de către Parlament în anul 2004 fără referendum. Mai multe ţări din UE: Bulgaria, Italia, Malta, Letonia, Polonia, Portugalia, Ungaria legiferează un referendum fie consultativ fie legislativ, în general fără condiţionarea unui cvorum aprobativ, iar atunci când o fac acesta este unul inferior celui de 50% (Ungaria 25%, Danemarca 40%) dar doar pentru amendamentele constituţionale. Constituţia Austriei, din care s-a inspirat şi Constituţia României, prevede un referendum pentru demiterea preşedintelui şi paşi asemănători celor prevăzuţi şi respectaţi în România fără a se cere însă un cvorum. Într-o asemenea situaţie, un punct de reper nu poate fi decât expertiza furnizată de Comisia Europeană pentru democraţie prin drept (Comisia de la Veneţia) căreia Consiliul Europei i-a solicitat un aviz pentru cazul în speţă. Recomandarea făcută de către aceasta în Codul de bune practici în materie de referendum este ca nicio hotărâre să nu fie luată prin cvorum deoarece un cvorum de participare (un procentaj minim) determină interesul opoziţiei de a se abţine mai degrabă decât să voteze împotriva lui. Or, mai constată Comisia de la Veneţia, încurajarea fie a abţinerii de la vot, fie a impunerii punctului de vedere a minorităţii nu este sănătoasă pentru democraţie.
Nu ştiu dacă autorii Raportului au ştiut sau nu au vrut să ia în considerare că legea referendumului fusese modificată de fosta majoritate şi că referendumul de demitere al preşedintelui României din 2007 s-a desfăşurat în condiţiile în care participarea la vot a fost atunci de 44,45%, el fiind declarat valid de Curtea Constituţională. În fapt, primul ministru al Guvernului român a cedat în faţa presiunilor Comisiei Europene, acceptând toate recomandările făcute în partea finală a Raportului. Preşedintele interimar Crin Antonescu a procedat la fel, pentru a evita orice suspiciuni de încălcare a principiilor democraţiei. Îmi permit însă să vă atrag atenţia că în cazul în care referendumul care va avea loc peste câteva zile, în 29 iulie, nu se va realiza cu cvorumul impus dar o mare majoritate se va pronunţa pentru demiterea preşedintelui, se va crea o situaţie de criză politică extremă şi responsabilitatea Comsiei Europene nu va putea fi evitată.
În Raportul Comisiei Europene către Parlamentul European şi Consiliu privind progresele înregistrate de România în cadrul mecanismului de cooperare şi verificare există şi alte recomandări la limita respectării suveranităţii unui stat membru al UE, atunci când se sugerează în termeni ultimativi ce decizii să ia ori să nu ia Guvernul României sau preşedintele României.
În mod cu totul eronat, în Raport se face constatarea, preluată din discursul susţinătorilor preşedintelui suspendat, că au fost limitate competenţele Curţii Constituţionale şi Guvernul Ponta a fost somat să restabilească aceste competenţe prin retragerea Ordonanţei nr. 38/2012 şi să redea dreptul Curţii să controleze, printre altele, şi hotărârile parlamentului.
Premiza de la care s-a pleacat este greşită şi ea califică recomandarea ca aducând atingere suveranităţii naţionale. Competenţele Curţii Constituţionale sunt înscrise în art. 146 din Constituţie şi printre ele nu se numără şi cea supusă discuţiei. În consecinţă, ea nu are valoare constituţională, nu reprezintă voinţa supremă populară de la care legiuitorului nu-i este permis a deroga. Textul constituţional, în urma revizuirii din 2003, conferă legiuitorului dreptul de a adăuga la competenţele constituţionale ale Curţii. Aşa a apărut această competenţă dată Curţii prin legea nr. 177/28.09.2010. Ea este o competenţă de ordin legislativ, legiuitorul având aceeaşi legitimitate suverană de a o modifica sau abroga, precum aceea de a o edicta.
În aceeaşi logică se înscrie şi cerinţa imperativă de a nu se acorda graţieri pe perioada Preşedinţiei interimare.
Este vorba despre o competenţă de natură constituţională acordată Preşedintelui României (art. 94/d), recunoscută şi celui care asigură interimatul funcţiei (art. 98/2), exercitată fără o prealabilă autorizare internă sau externă. De altfel, propunerea limitării acestei competenţe, formulată în modul cel mai străveziu posibil cu dedicaţie specială pentru o singură persoană, ar putea avea consecinţe pe care Raportul ar fi trebuit să le prevadă. Ea ar face ca graţierea să nu poată fi acordată nimănui, chiar dacă raţiuni de ordin umanitar ar impune-o. Pentru a evita asemenea consecinţe, de nimeni dorite, dar şi pentru a-şi atinge totodată scopul, poate că ar fi fost mai potrivit ca această recomandare să se refere precis la persoana vizată, deşi era evident şi existau declaraţii clare ale preşedintelui interimar, anterioare Raportului, că nu va acorda o graţiere fostului prim ministru Adrian Năstase.
Domnule preşedinte Barroso,
Nu îmi este foarte clar care au fost raţiunile intervenţiei în favoarea preşedintelui suspendat, dar dacă acestea provin din dorinţa de a sprijini în noile state membre ale UE şefi de stat docili în faţa unor măsuri luate de Comisia Europenă, chiar dacă ei sunt şantajabili prin actele lor de corupţie sau prin derapajele de la democraţie, mi se pare un lucru grav. La fel de periculoase mi se par şi judecăţile partizane în funcţie de interesele diferitelor grupuri ideologice din Parlamentul European. Nu aceasta este Europa pe care familia şefilor de stat din ultimul deceniu al secolului XX am visat-o. Nu aceasta este Europa pentru care peste 1.000 de români şi-au dat viaţa în lupta cu trupele dictatorului Ceauşescu în decembrie 1989. Nu aceasta este Europa pentru care cetăţenii României au îndurat în timpul mandatului meu de preşedinte cumplite suferinţe pe lângă care privaţiunile actualei crize par minore.
Odată cu alegerea mea ca preşedinte al României, a încetat orice monitorizare de către Consiliul Europei a României pentru că noi ne-am asumat atunci toate reformele necesare, inclusiv costurile lor, respectând strict legislaţia Uniunii Europene, chiar dacă ea nu era încă în vigoare în România, după cum mi-am asumat toate obligaţiile ce reveneau statelor NATO, chiar dacă nu făceam parte din organizaţie. Acum, când suntem membri cu drepturi depline ai UE, dorim să fim trataţi ca atare, respectându-ni-se toate drepturile şi mai ales demnitatea, aşa cum şi noi respectăm drepturile şi demnitatea celorlalte state, precum şi eforturile remarcabile ale Comisiei Europene de a promova interesul comun şi prestigiul UE în lumea contemporană.
În ultimii 20 de ani cetăţenii României s-au plasat în toate sondajele la nivel european pe primul loc la gradul de încredere în Uniunea Europeană. Nici neocomuniştii, nici fosta Securitate, nici extremiştii naţionalişti n-au reuşit să creeze un cât de mic curent anti-european sau anti-NATO. Dacă în aceste zile de iulie acest curent anti-european, care a apărut deja, se va dezvolta datorită unei imixtiuni percepută ca arogantă împotriva voinţei populare, ca unul care mi-am dedicat întreaga activitate şi viaţă idealului european, voi fi primul care voi regreta.
27 iulie 2012

Cu sentimente alese,

Emil Constantinescu

VEZI ŞI: STATELE UNITE ALE LUMII - IMPOSIBILUL DEMITERII ES...

 

Posted: 29 Jul 2012 10:15 PM PDT
Situatia in PDL: Aripa bolsevica a capturat puterea, dupa cum am preconizat si anuntat ca se va intampla, inca in urma cu un an. Blaga e deja terminat. Cat despre Basescu, presedintele-captiv: Istoria il va judeca. Viitorul suna sumbru Victor Roncea

TUPEU! ŞI GREAŢĂ... DEMISIA DE ONOARE! - ÎN CAZ DE "VICTORIE" PRIN NEPREZENTARE. CORECT AR FI SĂ SE ADUNE ŞI "NU"-URILE CLICII LUI BĂSESCU, EXACT PÎNĂ LA JUMĂTATE PLUS UNUL, BĂSESCU!


C.T. Popescu: "Dacă era lovitură de stat, Băsescu nu trebuia să vină în Parlament, când a fost suspendat"
C.T. Popescu: "Dacă era lovitură de stat, Băsescu nu trebuia să vină în Parlament, când a fost suspendat" Preşedintele suspendat, încă, a făcut azi afirmaţia că urmează să fie traşi la răspundere cei ... Citește articolul 

ACESTA NU E UN PAMFLET - DIN PĂCATE ESTE PURUL ADEVĂR!

În 2009 am scris "VEŢI AVEA PREŞEDINTELE PE CARE IL MERITAŢI!"

MIRACOLUL IUBIRII: Savin BADEA: - "VEŢI AVEA PREŞEDINTELE ...

miracoluliubirii.blogspot.com/.../savin-badea-veti-avea-presedintele-...
31 Mai 2009 – CITIŢI: FENOMENUL TUNGUSKA - EU ZIC C-A FOST UN URIAŞ FULG... Savin BADEA - CĂLIN NEBUNUL - poemul meu (integral... MOARTE ...

- şi azi v-aţi prins că aşa e: "CUM E TURCUL ŞI PISTOLUL?!" Adică ANALFABET POLITIC!
Acum cîteva zile am scris: "AŢI AVUT UN PREŞEDINTE CARE NU V-A MERITAT!"

9.151.623 - "AŢI AVUT UN PREŞEDINTE CARE NU V-A MERITAT". FELICITĂRI Cristinei ŢOPESCU!

Şi iar v-aţi prins.
Tupeul inimaginabil al lui Traian BĂSESCU a caracterizat societatea românească ca împărţită de o falie, - da, aşa e! - o falie pe care eu o numesc "TRAIAN BĂSESCU", mai precis "TUPEUL LUI", care împarte poporul în două, analfabeţii politici (ai lui BĂSESCU) şi restul (ceva mai dezgheţaţi!) Şi "VEŢI AVEA... " şi "AŢI AVUT... " , din păcate, se adeveresc; una pentru jumătate şi alta pentru cealălaltă jumătate.

Basescu: Cedarea de suveranitate nu e o noutate in Uniunea Europeana - el o vrea.

La tupeu, tot cu tupeu! Iată tupeul meu:

STATELE UNITE ALE LUMII - IMPOSIBILUL DEMITERII ESTE IMPOSIBIL, DACĂ POPORUL VREA! - vezi 28 martie 2012 

STATELE UNITE ALE LUMII - IMPOSIBILUL DEMITERII ES...


LOVITURA DE STAT s-a dat în primăvară de către Preşedintele Traian BĂSESCU şi PDL, în ziua cînd în Parlamentul României s-a dat o "Lege a referendumului", la data 28 martie 2012, triplă lovitură de stat, - socoteam aici şi vînzarea cuprului de la Roşia Poieni şi problema gazului de şist. Ilustrez zisele mele cu articolul de la ziare.com (pe fond albastru, din 29 martie 2012).
Preşedintele suspendat nici nu văzu alb în căpistere şi ceru concilere naţională, ca mîţa blîndă, apoi, după mişculaţii nocturne (mă culc duminică noaptea cu pragul realizat la 52% şi mă scol luni dimineaţa cu 46% - nu cumva s-a umblat la SOFT, la BEC?), îşi scoase ghearele, şi zgîrie rău! Atacă "ANTENA 3" şi ameninţă cu dosare penale pe "puşcăriabili". În materie de scandal este DOTTORE! Ce vă spuneam?

ULTIMUL PONT! "STATUL DE DREPT ŞI DEMOCRATIC AL LUI BĂSESCU"; DACĂ SE ÎNTOARCE SUSPENDATUL, SE VA RĂZBUNA CUMPLIT - LA SÎNGE! - ESTE O ESENŢĂ DE RĂU. FII ATENT, POPOR ROMÂN! ŞI TU, J. M. BARROSO! SĂ NU TE MAI BAGI UNDE NU-ŢI FIERBE OALA...

Şi-i mai spuneam, în mare mila mea:

O ŞANSĂ PENTRU Traian BĂSESCU: DEMISIA DE ONOARE.

Pragul, impus de BĂSESCU, supra-impus de UNIUNEA EUROPEANĂ, este antidemocratic şi speculat prin: 

- boicotul BĂSESCU-PDL;

- liste de  18.293.277 votanţi din era preistorică;

- Jurnalul Naţional s-a interzis şi s-a distribuit, nu sîmbătă, ci luni, pentru că pleda contra Băsescu;

Cum şi-a furat Băsescu singur actele de casă

Dosarul Casei lui Băsescu din Mihăileanu A DISPĂRUT! Sesizare către Parchetul General

Maria Băsescu: "Exprimarea mea e greoaie, fiindcă mult timp am vorbit numai cu câinele...”

Etc.

Aseară BĂSESCU ne spunea că şi-a schimbat strategia prin boicot, după ce PONTA a acceptat cacealmaua şi ANTONESCU a promulgat legea cu pragul - legea încriminată mai sus. A fost un mişto la adresa celui interimar - dar şi acesta nu s-ar fi grăbit s-o promulge, dacă nu i-ar fi fost teamă de  Barroso...Cu ce i-o fi strîns de testicule?

FLACĂRA OLIMPICĂ A DEMOCRAŢIEI s-a stins azi noapte pentru Traian BĂSESCU: în faţa celui torpilat cu armele psihotronice şi flacără violet în mintea sa. Poporul - mult mai mult decît jumătate - nu-l mai înghite, nu-l mai vrea - eu unul sînt sătul de el, pentru că l-am votat de trei ori şi l-am "demis" o dată şi bine.

JOS BĂSESCU: ÎN GENUNCHI! – să-şi ceară iertare Poporului Român! Nu ungurii sunt de vină, ci aliaţii euro-atlantici ai lui BĂSESCU.

Etc. – ar fi multe de zis… Mi-e greaţă – de nu-l mai înghit – pentru tupeul lui incomensurabil! Îi cer DEMISIA DE ONOARE! Dacă o are! Căci cei care depind de o "gaşcă", nu o au!

ing. Savin BADEA

ZIARE.COM: 

O veste proasta pentru Basescu - nu mai poate fi demis
   
O veste proasta pentru Basescu - nu mai poate fi demisFoto: arhiva
FILTRE AUTO pt toate tipuriele de masini  AUDI BMW DACIA CITROEN CHEVROLET NISSAN VW SKODA - 10 RON


In sfarsit s-a implinit si ultima isprava a Partidului Democrat Liberal intru securizarea si asigurarea scaunului lui Traian Basescu. Dupa ce Parlamentul a modificat statutul CCR, astfel incat judecatorii Curtii sa se poata pronunta asupra constitutionalitatii hotararilor alesilor, a venit acum randul Camerei Deputatilor sa-l lege pe Traian Basescu de Cotroceni cu inca un rand de lanturi.

Camera a aprobat asadar cererea de reexaminare a lui Traian Basescu privind referendumul si a hotarat ca demiterea presedintelui Romaniei sa fie aprobata doar daca a fost intrunita majoritatea voturilor cetatenilor inscrisi pe listele electorale, exact opusul legii de pana acum. Pana acum, demiterea presedintelui era aprobata daca aduna jumatate plus unu dintre voturile valabil exprimate la urne. Modificarea a fost adoptata cu 165 de voturi pentru.

In traducere libera, asta inseamna ca si in situatia inimaginabila in care procesul de suspendare are succes in Parlament si trece si de ochiul vigilent al Curtii Constitutionale, pentru a-l demite pe Traian Basescu, trebuie sa voteze "pentru" cel putin
9.146.639 de persoane. In conditiile in care pe listele de alegatori ar fi inscrisi 18.293.277 de romani, cum s-a intamplat la prezidentialele din 2009.

O misiune mai mult decat imposibila! Nu se va intampla niciodata, asa cum nici viitoarea majoritate USL si ce-o mai fi, daca va exista, nu va reusi si nu va avea timpul necesar astfel incat sa schimbe toate legile care il protejeaza in acest moment pe
presedinte. Sunt prea multe, procedurile de modificare sunt prea complicate, timpul este prea scurt, presedintele care va trebui sa le promulge se va numi tot Traian Basescu si, pe scurt, nu exista nicio sansa de a-l mai trimite la popor pe omul care s-a jucat cel mai mult pana acum cu lacrimile in fata alegatorilor.

E cea mai proasta veste pe care Traian Basescu ar fi putut sa o primeasca. Si la departare de casa, ar putea sa creada ca e o conspiratie a greilor din
PDL, impotriva destinului sau istoric amputat astfel de un final grandios. Pentru ca, altfel, ce-i mai ramane de facut presedintelui, mai ales daca USL va castiga alegerile? Nu-l va numi pe Ponta, pentru ca stie ca nimeni nu il mai poate demite? Posibil.

Insa jocul cu nervii poporului nu va face decat sa arunce in aer rabdarea romanilor. Ar fi un drum fara iesire, o fundatura care il va arunca pe Basescu, daca il va urma, definitiv la lada de non-valori ale istoriei. Ar calca prea mult pe urmele conducatorilor care si-au sfidat popoarele. Nu cred ca Traian Basescu isi mai doreste altceva decat sa ramana in istorie mentionat ca un mare conducator, un reformator neinduplecat.

Drama incepe cand totul se credea a fi deja castigat. Nu o data Traian Basescu a spus ca e gata sa renunte la doi ani din mandat, daca USL e de
acord sa voteze modificarile la Constitutie. Apropriindu-se de finalul celui de-al doilea mandat si constientizand ca printre singurele sale realizari raman, concret si extrem de palpabil, doar taierile si reducerile veniturilor bugetarilor, Traian Basescu si-ar fi dat, poate, ani de mandat pentru o noua Constitutie. Pana la urma, decat o coabitare mortala si otravita cu un USL majoritar, mai bine sa paseasca corabia direct in galeria marilor conducatori.

Fara frica de a mai fi suspendat, fara teama ca reluarea razboiului din 2007 - 2008 dintre
presedinte si premier l-ar putea costa functia, Traian Basescu se afla in fata unei noi provocari - pentru prima oara va fi pus sa aleaga intre istorie si putere. Nu exista alta cale, nu va avea alte optiuni, indiferent ce se va alege la urne in toamna.

Istoria nu-i va da presedintelui decat o singura posibilitate: a ramane pana la capat cu riscul de a isi compromite total cele doua mandate. Sau a iesi din joc cat de cat onorabil, recunoscandu-se invins de toti si toate fara sa o spuna, dar oferind prin retragere un puternic impuls Romaniei - o noua Constitutie si o lectie politica. Apoi se poate apuca de Academie.

Cealalta varianta este cea mai proasta dintre toate posibile, pentru fiecare dintre noi.
Ramanem in aceeasi formula si nu continuam decat sa ne adancim in aceeasi lupta oarba pentru putere. 



vineri, 27 iulie 2012

OLIMPIADA DE LA LONDRA - STATELE UNITE ALE LUMII


"OAMENI DIN TOATĂ LUMEA, UNIŢI-VĂ!"
 (Parafrază după celebra lozincă a lui Karl MARX)
(15 februarie 1990)
Savin BADEA

Citeste mai mult: APEL
SUCCES TUTUROR SPORTIVILOR! ing. Savin BADEA

ÎNVAŢĂ DE LA TOATE
Invaţă de la apă să ai statornic drum,
Invaţă de la flăcări că toate-s numai scrum,
Invaţă de la umbră să taci şi să veghezi.
Invaţă de la stîncă tu neclintit să crezi,
  
Invaţă de la soare cum trebuie s-apui,
Invaţă de la piatră cît trebuie să spui,
  
Invaţă de la vîntul ce-adie pe poteci
Cum trebuie prin lume de liniştit să treci,
  
Invaţă de la toate că toate sunt surori,
Cum treci frumos prin viaţă, cum trebuie să mori,
  
Invaţă de la vierme că nimeni nu-i uitat,
Invaţă de la nufăr să fii mereu curat,
  
Invaţă de la flăcări ce-avem de ars în noi,
Invaţă de la ape să nu dai înapoi,
  
Invaţă de la umbră să fii smerit ca ea,
Invaţă de la stîncă
-nduri furtuna grea
  
Învaţăde la soare ca vremea să-ţi cunoşti,
Învaţă de la stele că-n cer sînt multe oşti,
  
Învaţă de la greier cînd singur eşti să cînţi,
Învaţă de la lună să nu te înspăimînţi,
  
Învaţă de la vulturi cînd umerii ţi-s grei,
Şi du-te la furnică să vezi povara ei.
  
Învaţă de la floare să fii gingaş ca ea,
Iar mielul să te-nveţe să ai blîndeţea sa ;
  
Învaţă de la păsări să fii mereu în zbor,
Învaţă de la toate că totu-i trecător. –
  
Ia seama fiu al jertfei prin lumea-n care treci
Să-nveţi din tot ce piere cum să trăieşti în veci ! –
Invaţă de la toate şi fă ca Dumnezeu
O lume, dar mai bună – divin de bun, mereu!
  
(Din folclorul norvegian; ultimile două versuri, adăugate de mine, Savin BADEA)

ULTIMUL PONT! "STATUL DE DREPT ŞI DEMOCRATIC AL LUI BĂSESCU"; DACĂ SE ÎNTOARCE SUSPENDATUL, SE VA RĂZBUNA CUMPLIT - LA SÎNGE! - ESTE O ESENŢĂ DE RĂU. FII ATENT, POPOR ROMÂN! ŞI TU, J. M. BARROSO! SĂ NU TE MAI BAGI UNDE NU-ŢI FIERBE OALA...


Jandarmeria Bate Romania … sau o Coduce ?

Fara Violenta … se tot aude in media, dar se pare ca golanii astia din jandarmerie care au pus mana pe tara asta, pentru asa poti spune, fac legea in numele pulanului. De ce sustin ca Jandarmeria a pus mana abuziv pe Romania ? Pentru ca de cateva zile, nu am mai auzit de nicio autoritate a statului care sa vorbeasca in public despre evenimente, pesemne ca Romania a devenit stat militarizat, la mana Jandarmeriei.
Cu poti sa fii calm cand vezi ca matahala aia’ti ia si nevasta la bataie ?

joi, 26 iulie 2012

9.151.623 - "AŢI AVUT UN PREŞEDINTE CARE NU V-A MERITAT". FELICITĂRI Cristinei ŢOPESCU!


18.303.244:2 + 1=9.151.622+1= 9.151.623
9.151.623 
PUŞCA ŞI CUREAUA LATĂ - ARDE-L !
Roberta Anastase, fosta şefă a Camerei deputaţilor, apare într-o înregistrare audio, prezentată de postul de televiziune RTV, în care face o declaraţie-şoc. Ea le spune unor oameni, care par a fi membri de partid ce primesc instructajul pentru referendum, că mesajul care trebuie transmis alegătorilor este următorul: cine votează de două ori, merge la puşcărie sau se împuşcă. "Dacă nu se împuşcă, merge în seara aia la puşcărie", se aude pe înregistrare Roberta Anastase.
Contactată de gândul, Roberta Anastase a declarat că "a fost o glumă făcută de un coleg" la care a răspuns ea.
"A fost un instructaj şi oamenii tot întrebau ce facem, ce li se întâmplă oamenilor care votează de două ori. Am spus-o de nenumărate ori că este infracţiune, chemaţi Poliţia, sunaţi la 112, sesizaţi partidul să anunţe presa. Gândiţi-vă că este o infracţiune. Este şi o reclamă la televizor cu cătuşele pe mâna oamenilor care votează de două ori. Cel care votează de două ori se duce la puşcărie. La un moment dat un coleg a spus << la PSD ei se împuşcă să nu ajungă la puşcărie>>. Asta a fost gluma făcută de un coleg de-al meu. Şi eu am spus bine sau se împuşcă. Aia a fost o chestiune tăiată şi scoasă din context, era un răspuns la o întrebare", a afirmat Roberta Anastase.
PREMIAŢI-L PE "DOMNUL +1", FARISEUL TUTUROR ROMÂNILOR
Preşedintele suspendat Traian Băsescu a declarat, miercuri, că îndemnul său către alegători este să nu se prezinte la vot la referendum, dar să înţeleagă de ce el, din postura de preşedinte ales al României, nu poate refuza o instituţie fundamentală a statului cum este referendumul.
"Îndemnul meu este să nu se prezinte la vot, dar să înţeleagă de ce eu, ca şef al statului, nu pot refuza o instituţie fundamentală a statului român", a spus Băsescu, la RRA.
Traian Băsescu a adăugat că, din postura de preşedinte ales al României, nu poate refuza prezenţa într-o instituţie fundamentală a statului român ca referendumul, Parlamentul.
"Dacă n-aş fi preşedintele României, nici eu nu m-aş duce să validez o lovitură de stat", a spus Băsescu, adăugând că el a respectat Parlamentul şi la votarea suspendării sale, mergând în şedinţa de plen, deşi ştia că i s-a pregătit "o execuţie sumară".
"Voi considera că cei care au votat «Nu» şi cei care au refuzat să fie parte a loviturii de stat nu au fost de acord cu soluţia propusă de cei 256 de parlamentari conduşi de domnul Ponta, de Crin Antonescu şi din umbră de Dan Voiculescu", a mai spus Băsescu.
El a susţinut că acei români "care nu se prezintă la vot sunt cei care nu susţin soluţia suspendării".
Preşedintele suspendat Traian Băsescu a declarat, marţi, la TVR1, că va merge la vot la referendumul din 29 iulie.
"Sigur că voi merge. Eu voi merge, voi fi printre cei care merg la vot. (...) Fiind un singur votant, atâta timp cât nu se mobilizează PDL, nu am cum să schimb", a spus Băsescu, la TVR 1, întrebat dacă el va merge sau nu la vot.
Preşedintele suspendat a mai spus, răspunzând unei întrebări, că nu face românilor niciun îndemn legat de referendum, iar "fiecare să procedeze conform conştiinţei".
"Eu nu fac românilor niciun îndemn, fiecare să procedeze conform conştiinţei lui. Nu mă pot opune deciziei care a fost luată cu 89 de voturi contra o abţinere în structura de conducere a PDL. Din punctul meu de vedere, cine vrea să meargă la vot să meragă, cine nu, nu, dar am constatat că PDL are motive întemeiate să spună: nu putem controla securitartea referendumului", a mai declarat marţi Traian Băsescu.
Colegiul Director al PDL a decis, marţi, să îndemne alegătorii să nu participe la vot la referendumul din 29 iulie pentru demiterea preşedintelui Traian Băsescu.

DA sau NU la referendum? Votează AICI în REFERENDUMUL VIRTUAL Gândul şi câştigi un iPad2!
Uite-i şi pe-ăştia cum bagă omul în gura lupului cu un iPad2 - am păţit-o şi eu cu un test al prostiei !...
SURSA: GÎNDUL
IA ŞI D-ICI! TOCANĂ CU CIOLAN... (folclor)
Ingrediente:
- un popor mare, necopt, fara miez
- mult ciolan
- 3-4 partide mari si cateva mai mici de diverse culori
- o blonda de Plescoi
- un varf de boc
- o legatura mare de servicii secrete cu urechi fine
- o curte constitutionala moale si bine fragezita
- cateva cozi de procurori
- 2-3 sindicate stafidite

Condimente:

- apa de ploaie
- praf in ochi
- gargara macinata
- zeama de baliverne
- TUPEU varsat


Mod  de  preparare:
Se taie poporul in 2 parti, una buna si una rea.
Apoi fiecare bucata se taie in 2, una buna, una rea, si tot asa pana se formeaza bucatele mici ce pot fi mancate dintr-o inghititura.
Se separa apoi bugetarii de nebugetari, medicii de pacienti, profesorii de studenti, copii de parinti, grasii de slabi, si se lasa la decantat pana se ridica la suprafata uscaturile.
Acestea se culeg cu atentie si se pun deoparte intr-un recipient caldut.
Din restul se taie 25%, se scoate vlaga si se pune la foc mic, cu zeama de baliverne si cu praf in ochi, sa nu se prinda.
Se acopera cu un capac mare ca sa nu rasufle si din cand in cand se stinge cu putina apa de ploaie.
Separat se ia un partid portocaliu si se intoarce de pe stanga pe dreapta.
Apoi se impaneaza pe toate partile cu bucatele taiate din celelalte partide.
Se presara deasupra uscaturi, iar peste se pune varful de boc si blonda de Plescoi cu ciolanul in gura si se lasa la dospit.
Celelalte partide se toaca marunt impreuna cu sindicatele si se invelesc cu servicii secrete.
Apoi se freaca bine cu cozile de procurori, se trag in teapa si se pastreaza la  racoare.
Din cand in cand se gusta si se reevalueaza.
Se aseaza partidele intr-un parlament din teflon cu manere.
Cel portocaliu se pune cu grija in mijloc.
Pe langa el se mai presara 2-3partide mici si bine fragezite.
Restul de partide se presara dupa gust.
Se da totul prin curtea constitutionala si se inveleste cu gargara macinata.
Se aseaza totul peste poporul deja bine distuit si se da la copt.
Din cand in cand se strange caimacul de deasupra, cu care se unge bine blonda si uscaturile de deasupra, iar peste restul se toarna zeama de baliverne cu tupeul varsat.
Se serveste rece, pe stomacul gol, in piata.
In caz de probleme digestive sunati la 112.
 

O ŞANSĂ PENTRU Traian BĂSESCU: DEMISIA DE ONOARE.

EBA, cheamă-ţi tatăl la un consiliu de familie...

 

DACĂ Traian BĂSESCU DEMISIONEAZĂ JOI, VINERI SAU SÎMBĂTĂ, 26, 27 sau 28 iulie 2012, DE BUNĂ VOIE ŞI NESILIT DE NIMENI, va beneficia de legea de mai jos?  DA!

 

În cazul demisiei, s-ar înscrie în prevederile articolului 1, alineatele (1) şi (2) şi ar evita prevederile alineatului (3), demiterea prin referendum. Ar mai avea de sărit şi hopul de a fi acuzat de vreo infracţiune: articolul 1, alineatul (3) nu se discută, că nu este cazul, în caz de demisie; articolul 3, alineatul (1) - depinde de cît de curat este şi cum se va apăra...

   

Oricum, şi-ar încheia mandatul în beneficiu, printr-o DEMISIE DE ONOARE. 

 

Un caz "similar" - forţată comparaţia! - este abdicarea unui Rege: Regele Mihai, deşi abdicat (cu pistolul, ni s-a spus), beneficiază în prezent de prevederile Legii româneşti, de bunăvoinţa Poporului Român!

 

Căci Legea nu specifică condiţiile încheierii mandatului, decît "ca urmare a savarsirii unei infracţiuni pentru care a fost condamnata definitiv sau ca urmare a demiterii din funcţie prin referendum."

 

Alba-Neagra: ALEGE! 

 

Noi, POPORUL, am rămîne cu ochii-n soare: ne-am pierde decît obiectul muncii, de duminică, VOTUL. Tot vrea PDL...

 

P.S. CURTEA CONSTITUŢIONALĂ A ROMÂNIEI este o instituţie fără productivitate, "un încurcă lume", deasupra celor 3-4 puteri în stat, "o putere fără putere". Dacă nu ne-ar fi impus "pragul"de la referendum, lucrurile ar fi fost mult mai simple. În mod normal, CCR ar fi trebuit să strîngă o COLECŢIE de probleme, motive şi soluţii prin care să se propună îmbunătăţirea CONSTITUŢIEI ROMÂNIEI. Eu aş înlocui Curtea Constituţională cu un CONSILIU DE STAT, cu rol de echilibru, de conciliere şi de consiliere între "cele trei-patru puteri - Preşedinte-Parlament-Guvern-Justiţie" şi de purificare, perfecţionare, a Constituţiei. Aş scoate, în primul rînd, capitolul EURO-ATLANTIC, care "ne legitimează" statutul de COLONIE franco-germano-americană. Nici acum nu ştiu dacă Traian BĂSESCU i-a învins "pe bune" pe Adrian NĂSTASE şi pe Mircea GEONĂ, la număr de voturi, sau el a fost impus din afară, în două rînduri, după celebrele cele două "50%-50%"... Acum, Justiţia este la mîna Preşedinţilor, prezenţi sau viitori. Şi ţara este plină de hoţi, pescuiţi uneori chiar din rîndurile "celor 3-4 mari puteri în stat". Starea Preşedintelui depinde de "jocul majorităţii", un joc labil, ca la ospiciu, în loc ca prioritare să fie starea Ţării şi a Poporului Român. O majoritate solidă, serioasă, se construieşte numai pe rezolvarea  problemelor Poporului, pentru o viaţă mai bună. 

Un Preşedinte abil poate face şi desface alianţe într-un Parlament labil. 

S-au mai văzut cazurile lui Boc-BĂSESCU şi Ponta-ANTONESCU, doi şefi de guverne diametrali opuşi, care au dictat Parlamentului tăcere, prin ordonanţe de urgenţă sau prin "majoritate", luîndu-le parlamentarilor o parte din obiectul muncii. Iar "cele 3-4 puteri" sunt mai multe, într-un păienjeniş "de pîrghii şi butoane de stat", de stat poliţienesc şi nu de drept. Statul de drept este o aiureală inventată de cei din Justiţie - avocaţi, procurori, judecători, magistraţi şi mai ales NOTARI - de parcă numai breasla lor este mai brează (şi mai oarbă). Politicienii le dau apă la moară şi dreptatea suferă de scălîmbă ce-i. Faceţi un recensămînt printre justiţiari şi veţi vedea că este breasla care o duce cel mai bine dintre toţi breslaşii. 

Meseria mea este "prepararea minereurilor şi a cărbunilor". De ce nu faceţi şi "un stat de preparare", "un stat minier"? - să prosperăm şi noi, preparatorii (minerii - cei înfieraţi din cauza  mineriadelor). Apoi alţii la rînd:  ziariştii şi medicii, profesorii şi turnătorii din metalurgie... Să prospere toţi! Există probleme la Roşia Montană, la Roşia Poieni, cu gazele de şist etc. Vreţi să le rezolvaţi politic, şi nu tehnic. V-aţi gîndit că ni s-a distrus economia naţională, tocmai distrugînd mai întîi mineritul (infrastructura) şi institutele de cercetare-proiectare? V-aţi gîndit că tot răul din lume îl fac finanţiştii, cu concursul ascuns al microprocesorului şi, la vedere, al audiovizualului? Daţi jos cu CNA-ul, care monitorizează scandaluri, în loc să lupte pentru o mai bună informare, competentă, a Poporului. "Cu televizorul aţi minţit poporul!" Cu televizorul m-a minţit şi pe mine Dan Dia...

 ing. Savin BADEA

Parlamentul Romaniei

Legea 406 din 10 iulie 2001 (Legea 406/2001)
privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de sef al statului roman


   Parlamentul Romaniei adopta prezenta lege.
   Art. 1. -
(1) Prevederile prezentei legi se aplica persoanelor care au avut calitatea de sef al statului roman.
   (2) Persoana care exercita functia de sef al statului roman beneficiaza de prevederile prezentei legi de la data incetarii mandatului.
   (3) Nu beneficiaza de prevederile prezentei legi persoana careia i-a incetat calitatea de sef al statului roman ca urmare a savarsirii unei infractiuni pentru care a fost condamnata definitiv sau ca urmare a demiterii din functie prin referendum.
   Art. 2. - Persoanele care au avut calitatea de sef al statului roman beneficiaza pe durata vietii de urmatoarele drepturi:
   a) folosinta gratuita a unei locuinte de protocol, cu destinatia de resedinta, care cuprinde si un spatiu cu destinatia de cabinet de lucru, incadrat cu un post de consilier si un post de secretar;
   b) o indemnizatie lunara in cuantum egal cu 75% din indemnizatia acordata Presedintelui Romaniei in exercitiu;
   c) paza si protectie, precum si folosinta gratuita a unui autoturism, asigurate permanent de Serviciul de Protectie si Paza, potrivit reglementarilor in vigoare.
   Art. 3. -
(1) Drepturile prevazute la art. 2 lit. b) se acorda si in cazul in care persoana indreptatita beneficiaza si de alte drepturi salariale ori venituri realizate din activitati profesionale, in conditiile legii, sau cu titlu de pensie.
   (2) Modalitatile concrete privind exercitarea drepturilor prevazute la art. 2 lit. a) si c) se stabilesc prin hotarare a Guvernului.
   Art. 4. -
(1) Persoanele beneficiare de prevederile prezentei legi isi pierd drepturile acordate in cazul savarsirii unei infractiuni, de la data ramanerii definitive a hotararii de condamnare la o pedeapsa privativa de libertate.
   (2) Locuinta de protocol acordata potrivit art. 2 lit. a) nu poate fi resedinta pe care titularul a avut-o ca Presedinte al Romaniei in functie.
   (3) Membrii de familie ai titularului beneficiaza de dreptul de folosinta gratuita, potrivit art. 2 lit. a), numai pe durata vietii titularului si vor elibera locuinta in termen de 60 de zile.
   Art. 5. - Cheltuielile necesare in vederea aplicarii prevederilor prezentei legi se suporta de ordonatorii principali de credite, dupa caz, iar sumele cu aceasta destinatie sunt alocate anual prin legea bugetului de stat, potrivit instructiunilor emise in acest scop de Ministerul Finantelor Publice.
Aceasta lege a fost adoptata de Camera Deputatilor in sedinta din 21 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
PRESEDINTELE CAMEREI DEPUTATILOR
VALER DORNEANU
Aceasta lege a fost adoptata de Senat in sedinta din 25 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constitutia Romaniei.
PRESEDINTELE SENATULUI
NICOLAE VACAROIU
Bucuresti, 10 iulie 2001.
Nr. 406.

miercuri, 25 iulie 2012

SODOMA CĂMĂŞILOR ALBE

Sodoma cămăşilor albe


Nu voi ezita să-i numesc pe liderii băsişti „intelighenţi” ai românilor: Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu (scriitorul preferat al preşedintelui, autorul celor mai scârboase panegirice ale secolului XXI), Toader (devenit Theodor) Paleologu (Doamne!, să porţi nume de dinastie bizantină şi să fii susţinătorul unui derbedeu analfabet e peste putinţa mea de a pricepe), Vladimir Tismăneanu (uzurpatorul fără scrupule al institutului clădit de Marius Oprea, un dizident anticomunist autentic), Teodor Baconschi (cel ce cu greu se abţinea să nu cadă sub farmecele „blondei” cu frunza), Mihai Răzvan Ungureanu (tânăra speranţă a partidului portocaliu pentru prezidenţiale), Mihail Neamţu (teologul cu usturoi la brâu).
Scriu acest articol în aşteptarea tensionată a suspendării lui Băsescu din funcţia de preşedinte al României. Preşedinte a ceea ce ne-a mai lăsat el din România, de fapt. Nu ştiu dacă vom scăpa sau nu de acest demon politic cu mii de capete, capabile să se regenereze şi să se multiplice la orice încercare de anihilare. Nu ştiu. E nevoie de un Sfânt Gheorghe care să stârpească definitiv balaurul. Va apărea un Purtător de biruinţă, oare?
Dar pentru că ieri s-au întâmplat multe pe scena politică şi pentru că m-am lăsat antrenată în cursul evenimentelor din pieţele bucureştene, constituite într-un fel de barometru al stării de spirit, m-am hotărât să aştern pe hârtie ceva ce demult aşteaptă să fie articulat.
Dacă vom mai scăpa vreodată de acest preşedinte cu nume flatulent, emblemă a decăderii morale absolute şi a abjecţiei generalizate, va trebui, este, zic, imperios necesar să aibă loc un proces nu serios, ci grav, de reconsiderare a ceea ce numim „intelighenţia românească”. E foarte posibil să fie nevoie de o refacere de la zero a păturii cu adevărat instruite şi responsabile din România.
Cămăşile albe, şi nu mă refer numai la activiştii pdl-işti aduşi cu autocare ultraluxoase din diverse localităţi ale ţării, care au scandat ca la mitingurile organizate de dinainte de 1989 numele conducătorului iubit, au fost puse peste nişte oameni a căror mizerie morală nu poate fi nici măsurată, nici cântărită. Inacceptabil de mulţi dintre inventatorii noului „concept”, de BĂSISM, se revendică din „intelighenţia românească” pre şi postdecembristă. Şi nu doar că se revendică. Aceştia au reuşit ca în cei 22 de ani trecuţi de la sângeroasa răsturnare de regim politic din România să se impună astfel, să genereze „modele” şi să producă numeroase clone.
Pentru că, în ce mă priveşte, moda ipocriziilor de tipul „nu dăm nume” a trecut, nu voi ezita să-i numesc pe liderii băsişti „intelighenţi” ai românilor: Andrei Pleşu, Gabriel Liiceanu, Horia-Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu (scriitorul preferat al preşedintelui, autorul celor mai scârboase panegirice ale secolului XXI), Toader (devenit Theodor) Paleologu (Doamne!, să porţi nume de dinastie bizantină şi să fii susţinătorul unui derbedeu analfabet e peste putinţa mea de a pricepe), Vladimir Tismăneanu (uzurpatorul fără scrupule al institutului clădit de Marius Oprea, un dizident anticomunist autentic), Teodor Baconschi (cel ce cu greu se abţinea să nu cadă sub farmecele „blondei” cu frunza), Mihai Răzvan Ungureanu (tânăra speranţă a partidului portocaliu pentru prezidenţiale), Mihail Neamţu (teologul cu usturoi la brâu). Acesta ar fi „rangul I”. Din ”rangul II” fac parte, spre ruşinea mea, şi mulţi dintre oamenii pe care i-am preţuit cândva, pe care i-am avut invitaţi în emisiuni, a căror opinie conta pentru mine în chip major, în anii formării mele intelectuale. În ordinea inversă rangurilor intelectuale din România se aşază, din nefericire, rangurile morale ale aceloraşi persoane. Căci cele mai întinate conştiinţe sunt cele ale ştiutorilor de carte (nu-i pot numi cărturari, ca să nu-i necinstesc pe adevăraţii cărturari) care l-au promovat, l-au susţinut, l-au perpetuat şi l-au clonat pe monstrul politic cu nume flatulent.
La mitingul pro Băsescu de joi, 5 iulie 2012, s-a văzut prea bine peste ce au fost puse cămăşile albe. Erau prin piaţa aceea a Constituţiei mulţi dintre cei pe care cândva, înaintea erei flatulente, societatea românească îi numea „lumea bună”. Băieţi şi fete finuţe, „cu dichis”, scriitori şi cititori de dileme, caţavenci şi douăjdoi, membri ai „societăţii civile”. Erau ei sau clonele lor mai tinere, fie pe scena special amenajată în serviciul exprimării unei indignări spontane, fie jos, în piaţă, scandând împotriva „dictaturii”.
N-am pierdut vremea în aceste peste două decenii scurse de la Revoluţie. Am trecut de la vârsta neliniştilor şi a incertitudinilor la anii convingerilor şi principiilor bune pentru păstrarea unei coloane vertebrale necocârjate. I-am citit şi i-am răscitit pe aceşti finuţi „dilematici”. Cu toţii au deprins de la părintele lor, Andrei Pleşu, arta înveşmântării nimicului în haina cuvintelor frumos răsucite în frază. Cultura românească contemporană, la ora când scriu aceste disperate rânduri, cu prea puţine excepţii, e alcătuită din flatulenţe zgomotoase a căror „mireasmă” e voluptuos inhalată apoi de chiar autorii acestor flatulenţe. Personajele culturale care s-au impus prea uşor ca unice formatoare de opinie, ca instanţe supreme, s-au susţinut reciproc şi au proliferat, ajungând astăzi să fie ideologii unui sinistru dictator de tipul celor din ţările bananiere. La atât să se rezume exotismul „dilematicilor”?
Pe domnii Gabriel Liiceanu şi Horia-Roman Patapievici am avut prilejul să-i cunosc personal, exact în ordinea de mai sus, în două împrejurări ce merită a fi evocate. Cu primul am fost prezentă la o lansare de carte-album editată de Humanitas, la Librăria Cărtureşti. Filozoful trebuia să cuvânteze despre carte („Povestea poveştilor” de Ion Creangă), subsemnata despre desenele realizate de pictorul Ioan Iacob. Cu o „eleganţă” într-adevăr demnă de un om de calibrul său intelectual, dl. Liiceanu şi-a început alocuţiunea întrebând ce caută un critic de artă la respectiva lansare. Nu-i vedea rostul şi nu-i înţelegea competenţele. Niciodată n-am fost primită cu o urare de bun venit aşa „gingaşă”. I-am răspuns că priceperea unui critic de artă în cazul unei lansări de carte e echivalentă cu cea a unui filozof în cazul comentării unor lucrări de artă plastică.
Pe intelectualul cu papion l-am cunoscut chiar la ICR, în primii ani ai domniei. La parterul instituţiei era o expoziţie a elevilor profesorului Zaica şi eu doream să o prezint în cazul defunctei mele emisiuni de arte vizuale de pe TVR Cultural. Curatorul expoziţiei mi-a spus că e absolut necesar să-i cer un interviu despre expoziţie lui Patapievici. M-am supus. Personajul a apărut în hol, fără papion, a făcut câteva fiţe, după care a zis că-mi va acorda interviul. Să-l aştept câteva minte. L-am aşteptat. A revenit din biroul de director. Cu papion. L-am rugat să-mi vorbească despre „Experimentul Zaica”. A zis că nu ştie despre ce e vorba. Se întâmpla totul, repet, în cadrul instituţiei conduse de el. I-am explicat în detaliu ce face profesorul cu elevii lui, în cadrul acelui încă de pe atunci celebru experiment de creativitate. S-a hotărât să începem interviul. I-am pus o întrebare preliminară şi a început să-mi recite, cu maximă competenţă, cu aerul unui om de cultură care şi-a dedicat întreaga viaţă „Experimentului Zaica”, tot ce-i furnizasem eu ca informaţie cu zece minute mai devreme.
Ei care clamează impostura şi incompetenţa altora au ajuns ca hoţii care strigă: „Hoţii!!!”. Dar, vai!, câţi „pui” au făcut în aceşti ani!
M-am întrebat, legitim cred, cum tocmai cei la care muritorii de rând se uită ca la nişte repere pot fi atât de ticăloşi şi cum este posibil să-i smintească întru ticăloşie pe mulţi oameni potenţial cumsecade din această ţară? Cred că am o explicaţie. În vremea regimului comunist, oamenii de cultură care ştiau cum să se strecoare printre gratiile ideologice, care se dădeau apolitici sau care pactizau cu regimul aveau numeroase privilegii. Li se publicau cărţile, li se expuneau lucrările, li se jucau piesele, primeau burse de studii în Occident, ca să nu se mai ia cu meditaţiile transcendentale. Primeau consistente subvenţii şi drepturi de autor. Singurul lucru care le lipsea era puterea. Şi cu cât mediocritatea e mai mare, cu atât creşte şi nevoia de putere. Trişti Pleşi şi Liiceni, adânc frustraţi în nevoia de putere, înainte de 1989, au găsit în bălţile de sânge de pe caldarâmul Pieţei Universităţii şi al Pieţei Romane elixirul miraculos ce le-a inoculat mult râvnita putere. Le-a revenit voioşia şi au luat în stăpânire tot ce ar mai fi putut însemna cultură românească postdecembristă. Au anihilat orice formă de exprimare neavizată de ei. Au monopolizat, odată cu imensele resurse financiare, şi orice formă de prestigiu cultural. Şi pentru că au avut nevoie de un lider politic bun să le servească prin analfabetismul lui interesele materiale, prestigiul construit pe impostură şi nevoia de a deţine puterea, măcar culturală, acest sinistru Băsescu, delirul maneliştilor, al interlopilor şi al dansatoarelor din buric le-a venit mănuşă.
Personal nu cred că România mai poate fi salvată. Şi nu fiindcă se află în criză economică, ci într-o criză infinit mai gravă: o criză morală, o criză a conştiinţelor, o criză de oameni învăţaţi şi integri, unicele repere valabile pentru o lume cât de cât normală. Alţii speră că România va fi salvată. Îi aud pe unii dintre politicieni, şi-i cred, că ar vrea să-şi crească copiii în această ţară. Pentru aceasta vor fi nevoiţi să schimbe din temelie ţara, câtă mai e ea. Iar temelia unei naţii o reprezintă conştiinţele ei. Generaţia mea, însă, nu va mai prinde o asemenea miraculoasă însănătoşire.
Adevăratul lider intelectual e cel care-şi pune darul minţii în folosul luminării şi zidirii morale a generaţiilor în formare, al celor care vor să-şi şlefuiască personalitatea, al celor mulţi şi derutaţi cărora le trebuie repere autentice pentru a deveni o naţiune. Adevăratul intelectual e dator să amendeze public, explicit, orice derapaj de la normalitate al oricărei puteri, nu să sprijine, în schimbul privilegiilor, o putere discreţionară.
În România de astăzi, brutele nearticulate vorbesc despre cultură şi sunt susţinute de liderii culturali sus-amintiţi, hoţii vorbesc despre cinste, criminalii despre blândeţe şi pace, securiştii de ieri - mascaţi în intelectualii finuţi de astăzi - şi autoritarii despre democraţie, hâzii despre frumuseţe, devastaţii moral despre conştiinţă. Intelighenţia României poartă cămăşi albe peste conştiinţe întunecate. Cămăşile albe acoperă nu numai impostură şi abuzuri, acoperă o imensă crimă morală şi fizică. Căci multe dintre cămăşile albe, dacă nu sunt autoare, sunt măcar complice la această crimă.
În Sodoma biblică, se pare, înainte de focul trimis pe negândite din cer, sodomiţii erau intelectuali rafinaţi ce înveşmântau cu măiestrie nimicul în dichis. Practicau toate inversiunile, şi pe cele morale, desigur. Trăncăneau subţire şi, fiind cald pe acolo, purtau cu siguranţă cămăşi albe.

Luiza Barcan
SURSA: COTIDIANOL.RO 

SUPLIMENT: IMNUL REFERENDUMULUI:

marți, 2 februarie 2010

Experimentul Zaica

Nu ştiu câţi dintre voi aţi auzit de profesorul Dorel Zaica. Postarea de astăzi porneşte de la acest articol. După ce îl veţi citi o să vă daţi seama cine este profesorul Zaica şi de ce pentru luna febriarie l-am ales pentru a fi personalitatea lunii.

În continuare am să vă prezint o serie de răspunsuri date de copii, pe principiul experimentului Zaica. Predau legătura copiilor:

Ce este economia?
Economie inseamna sa nu mai cheltuim din salariu, ca sa-l punem la C.E.C. Cheltuim numai din ciubucul, care ni-l da seful. (7 ani)
 

Ce este libertatea?
Libertatea este cand se invoieste duminica de la servici. (6 ani)
 

Ce este zambetul?
A zambi inseamna sa razi parca in gandul tau. (8 ani)
 

Cati ani tine copilaria?
Copiii traiesc 35 de ani, oamenii tineri 25 si batranii in 5 ani mor. (8 ani)
 

Ce este luxul?
Daca vezi o femeie luxoasa, inseamna ca era lustruita. (7 ani)
Lux inseamna cand cumperi un scaun si cumperi si un fotoliu, si poate vrei sa cumperi si un studio. (7 ani)
 

Ce este acela un serviciu?
Servici e un om care sta si semneaza condica, sau sta ca sa bea o cafea. (7 ani)
 

De ce au casa unii melci si altii nu?
Melcii care au casa au facut economie, nu au mancat cartofi, au mancat numai flori si cu timpul si-au facut casa. (7 ani)
 

De ce au cruce pe spate unii paianjeni?
Unii paianjeni au cruce, ca ei sunt popa la paianjeni. (7 ani)
 

De ce visam noi?
Visele sunt, ca atunci cand iti moare tataia sa il mai vezi. (7 ani)
 

De ce exista ceasuri cu cuc si nu cu cocos, din moment ce cocosul e cunoscut ca ne trezeste dimineata?
Ceasurile sunt cu cuc si nu cu cocos, deoarece cucul a fost prima pasare sculatoare. (11 ani)
 

De ce picatura este bombata si nu intinsa?
Picatura este bombata, mai ales lacrima si sudoarea, pentru ca ele sunt pline de sentimente. (14 ani)
 

Ce limba se foloseste in Iad si in Rai?
In Rai vorbim limba muta, in Iad vorbim romaneste. (8 ani)

THINK BIG!

Spor la analizat!
 SURSA: STRICT PROFESONAL, blog.


Daniela Arnăutu 01.06.2009
Inedit. Un artist plastic cu drum in pedagogie a studiat, ani la rand, imaginatia si inventivitatea elevilor sai
„Experimentul Zaica”, o calatorie in lumea inocentei

A început în 1965 şi a dus la explorarea unei lumi ascunse, speciale şi fără pată. Proaspăt ieşit de pe băncile facultăţii, profesorul de desen Dorel Zaica şi-a propus să cunoască sufletelor elevilor săi nu doar prin pictură, ci şi prin cuvinte. Aşa s-a născut fenomenul care, peste ani, avea să poarte numele „Experimentul Zaica”.
O incursiune în atelierul de pe strada Doamnei, al profesorului Zaica, este ca o călătorie în timp. Trecutul e peste tot. De la politeţea din alte vremuri a maestrului până la sutele de desene, vechi de zeci de ani, ale discipolilor săi, totul te face să te simţi în altă epocă şi într-un fel de altă dimensiune: una a sufletului. Asta pentru că profesorul Zaica a lucrat o viaţă doar cu sufletul, pentru suflet.
Artă veche de 100 de ani
„În facultate am studiat caracteristicile artei copiilor, o artă omologată de aproximativ 100 de ani. Când am ajuns la catedră, am constatat că toate calităţile copiilor trebuie preţuite şi recunoscute de către adulţi, că ele există în ei, indiferent de forma de manifestare”, ne-a declarat maestrul.
Umorul lor, demn de luat în seamă
Din primele clipe petrecute la catedră, Dorel Zaica a înţeles că elevii săi nu se exprimă doar prin desen şi pictură. „Când grăiesc, copiii sunt absolut fermecători. Puritatea şi inventivitatea nu există doar în faţa planşei. Când am adresat copiilor primele întrebări, am avut o viziune specială: îşi exprimau inocenţa cu grai colorat. Umorul şi spiritul de observaţie ale celor mici sunt demne de luat în seamă. De când am înţeles asta, lor mi-am dedicat viaţa”, spune profesorul.
„Le-am iscodit minţile!”
Şi-a propus să capete încrederea şi prietenia elevilor săi, şi nu numai, pentru a-i face astfel, pe cei mici, să se exprime liber. „Le-am iscodit minţile pe subiecte legate de traiul de zi cu zi, de fenomenele naturii, de lume în general. Le-am dat copiilor libertatea de a se exprima şi altfel decât pe tiparul şcolii, unde ei învaţă ceva şi apoi returnează informaţia. Voiam să aflu părerea lor despre tot şi toate, într-o exprimare liberă şi sinceră”, ne-a explicat creatorul „Experimentului Zaica”.
„Până în 1989, 1 iunie a fost o maimuţăreală”
Toată viaţa, în preajma Zilei Copilului, mass-media îşi amintea să omagieze copilului. „Până în 1989, 1 iunie a fost o maimuţăreală. Această cinstire a copilului, la comandă, era jalnică. Apăreau în preajma acelei date zeci de volume de poezii, aşa-zis scrise de copii. Erau ediţii elegante, care acum zac, probabil, prăfuite, prin biblioteci. Era sluţirea unui popor, începând cu copiii. Cei mici erau puşi să scrie poezii, rime la comandă, pentru a elogia Partidul Comunist şi conducătorul suprem. Acele false poezii erau monstruozităţi”, şi-a amintit artistul cu indignare.
„Copilul este de o gingăşie rară”
În opinia profesorului Zaica, prima caracteristică a unui copil este de a fi poet. „Orice copil poate construi o poezie, dar una specială, din suflet. Fără să vrea. Aşa e natura umană. Cei mici pictează, desenează şi vorbesc, deseori cu rime. Acel abuz poetic de dinainte de 1989 a fost vulgar. Nu e drept să faci dintr-un copil un instrument pentru gâdilat urechile adulţilor. E o mitocănie. Copilul este de o gingăşie rară. E nedrept să-l folosim pentru amuzament, ca la o dresură de animăluţe”, explică profesorul.
Revoluţia nu i-a schimbat
Dorel Zaica a explorat minţile copiilor încă din anii `70 şi a ajuns la o concluzie clară: revoluţia din 1989 nu a schimat foarte mult sufletele celor mici. „Răspunsurile pe care le-am primit de la copii înainte de 1989 nu diferă mult de cele de după revoluţie. Copiii nu au fost niciodată înregimentaţi politic. Oricum, ei vorbeau sincer. Doar conjunctura diferă. Gândurile copiilor din anii `70 constituie o radiografie a acelor vremuri. Cei mici sunt cei mai obiectivi cronicari, pentru că ei spun tot ce le trece prin cap”, susţine Zaica.
Îndoctrinarea nu avea limită
Copiii vremurilor trecute, adulţi acum, care au răspuns întrebărilor profesorului Zaica, l-au determinat să tragă o concluzie clară: cei mici lăudau perioada comunistă, dar se vedea falsitatea. „Copilul nu ştie, nu poate să mintă. Se simţea îndoctrinarea abuzivă. Am întrebat odată care este diferenţa între comunism şi capitalism, iar răspunsul a fost: în capitalism, oamenii se împrumută de la o leafă la alta, la un salariu iau pantofi unui copil, iar celuilalt copil abia la salariul următor, iar capitaliştii stau în case urâte, nu în blocuri frumoase ca ale noastre. Răspunsul mi-a arătat clar modul în care copilul transpusese toate problemele casnice din viaţa şi familia lui pe seama capitaliştilor”, ne-a explicat profesorul Zaica.
Gânduri, ca frânturi de stea

„Copiii mici n-au umbră, pentru că la început umblă umbra mamei după ei” - Larisa Aposteanu, clasa a VII-a, 13 ani

„Floarea-soarelui e normal să semene cu soarele că e autoportretul lui” - Florentina Ciucă, clasa a VIII-a, 14 ani

„Târziu este timpul batjocorit” - Matei Zaica, clasa a VII-a, 13 ani

„Dacă mă năşteam curcubeu, mi-ar fi plăcut să stau pe cer şi noaptea” - Maria Pop, clasa a VII-a, 13 ani

„Păcatul este autograful diavolului” - Iulia Ghiţă, 15 ani

„Dumnezeu face mamelor un fel de schiţă, iar noi, copiii, terminăm aceste icoane” - Alexandra Tănase, clasa a VIII-a, 14 ani

„Când afară e soare, noi ne dezbrăcăm umbra şi o punem pe jos” - Florin Gheorghiu, clasa a I-a, 7 ani

„Hai-hui prin grădina întrebărilor”, la start
Păstrează legătura cu mare parte a foştilor lui elevi. Adulţi acum, aceştia vin cu mare plăcere la expoziţiile maestrului şi la lansările sale de carte. El le-a deschis sufletele, le-a călăuzit mintea prin labirintul vieţii şi aşa ceva nu se uită niciodată. „Mâine (n.r. - astăzi), la Muzeul Literaturii Române, lansez cartea „Hai-Hui prin grădina întrebărilor”. Va fi un moment special. Pereţii vor fi plini de desenele foştilor mei elevi pentru că ei, prin mine, au scris cartea. Copiii sunt cei mai obiectivi cronicari. Păcat doar că cea mai minunată calitate a omului, creativitatea, nu e obiect de studiu la şcoală”, spune profesorul cu nostalgie.
Cum s-a născut Ziua Copilului
Ziua Copilului este o sărbătoare a cărei poveste a început pe... 23 aprilie 1920, în Turcia. Cum s-a ajuns însă la data de 1 iunie nu se ştie exact. Varianta cea mai răspândită este cea conform căreia, în 1925, unul dintre consulii Chinei la San Francisco a strâns copiii orfani de origine chineză pentru a sărbători Festivalul Dragonului. Întâmplarea face că acest lucru s-a întâmplat pe 1 iunie, zi în care avea loc şi Conferinţa Mondială pentru Protejarea şi Bunăstarea Copiilor de la Geneva. Ulterior, această dată a fost preluată de multe state, în special cele comuniste, ca Zi a Copilului. În 1954, Organizaţia Naţiunilor Unite a recomandat tuturor ţărilor să adopte o zi universală a copilului, ca simbol al bunei înţelegeri dintre copii şi al activităţilor de promovare a bunăstării mondiale a acestora.
Guvernul fiecărui stat în parte a avut libertatea de a desemna o dată anume, aşa s-a ajuns ca aceasta să difere de la o ţară la alta. 25 de state, în general foste sau actuale comuniste, sărbătoresc pe 1 iunie Ziua Copilului, iar printre alte zile alese menţionăm: 6 ianuarie - Uruguay, 30 aprilie - Mexic, 5 mai - Japonia, 12 octombrie - Brazilia, 14 noiembrie - India şi 25 decembrie - ţările din Africa Centrală.
În plus, există ţări în care data nu este fixă, astfel: ultima duminică din mai - Ucraina, a treia duminică din iulie - Cuba, a doua duminică din august - Argentina şi a patra miercuri din octombrie - Australia. Mai mult, în Cehia, deşi se sărbătoreşte pe 1 iunie, Ziua Copilului nu este recunoscută oficial, iar în Italia şi Israel nu se sărbătoreşte deloc.
SURSA: RING