joi, 30 decembrie 2010

LA MULŢI ANI! - 20 m x 60 ani = 1200 melodii = 120 ore de muzică

.... un tonomat care iti permite să urmăresti 60 ani de muzică şi să asculţi muzica din anul în care te-ai născut.
Da click pe anul respectiv şi asculta, la o calitate excelentă, peste două ore de muzică din acel an!


Radio Whisper | RadioWhisper.com

Majestatea Sa, Regele MIHAI I

SURSA FOTO: http://www.familiaregala.ro/ro/ms-regele-mihai-i/

Regele Mihai povesteste despre viata sa in exil

Vezi mai multe video din politica

HRONICUL CÎRCOTAŞELOR


Vezi mai multe din Vedete pe 220.ro

LA MULŢI ANI, NĂZDRĂVANE! LUI Şerban HUIDU, MULTĂ SĂNĂTATE!
Medicii autrieci care se ocupă de îngrijirea prezentatorului român Şerban Huidu au anunţat, joi, într-o conferinţă de presă, că pacientul nu va suferi o intervenţie chirurgicală, ci va fi trezit din coma artificială indusă miercuri după accidentul suferit la schi. Acest lucru urmează să se desfăşoare treptat până vineri dimineaţă.

Serban Huidu a iesit din coma

   



Serban Huidu a fost detubat, a iesit din coma indusa si da semne ca incepe sa-si revina incet si incet, a anuntat, joi seara, colegul sau de platou, Mihai Gainusa.
"Si-a recunoscut sotia si m-a recunoscut pe mine. Serban are capul tare, se va face bine. Nu cred ca recuperarea va dura mai mult de cateva saptamani. Ce e cel mai important e ca Serban si-a revenit", a declarat Gainusa, care a plecat in Austria pentru a fi alaturi de prietenul si colegul sau.

O noua conferita de presa a medicilor din Austria, vizavi de starea de sanatate a Carcotasului, va avea loc vineri, la ora 14.00.

Medicii au declarat anterior ca, in urma tomografiilor facute a reiesit ca prezentatorul TV are o sangerare usoara si o fractura craniana exterioara, insa starea sa nu este foarte grava.

Prezentatorului Cronicii Carcotasilor urmeaza sa i se faca o analiza speciala, care nu se poate face in timp ce se afla in coma artificiala.

"Primul si cel mai important pas care a fost facut a fost intubarea, pentru a reusi sa i se supravegheze starea si a nu i se inrautati situatia. In urmatoarele ore, situatia nu se va schimba, va ramane in continuare stabila. Trezirea din coma artificiala va dura o perioada de timp. Abia maine dimineata (n.red-vineri) se va putea spune ceva exact in ceea ce priveste starea sa. Dupa ce il vom trezi, nu va fi necesara, mai mult ca sigur, o operatie", a declarat prof. univ. dr. Erich Schiumtzhard.

Accident din cauza partiei

Desi la inceput se vehicula ideea ca Huidu ar fi ocolit niste copii cand s-a produs accidentul, politia austriaca arata ca de fapt cauza a reprezentat-o starea partiei, lui Huidu blocandu-i-se schiul intr-un sant ud.

Serban Huidu, in coma in Austria: Schiul i s-a blocat intr-un sant

"La data de 29-12-2010, orele 13.45 un tanar roman in varsta de 34 de ani, schia, impreuna cu familia sa, in masivul Patscherkofel, zona Patsch. Purta casca. In zona neteda a partiei, a intalnit un sant ud, in care i s-a blocat un schi si s-a prabusit in partea stanga a partiei, aproximativ 10 metri, printre copacii din padure. A suferit leziuni grave la cap. Romanul a fost ransportat pe o distanta de 40 de metri pana la elicopterul medical de urgenta, care l-a transportat la spitalul din Innsbruck", anunta un comunicat al politiei austriece.

In coma indusa pentru investigatii

Potrivit datelor oferite de reprezentantii Prima Tv, dar si de familie, miercuri seara medicii austrieci i-au indus o coma artificiala pentru a putea face toate investigatiile necesare.

Vedetele se roaga pentru insanatosirea lui Huidu

Diagnosticul pus de medici, potrivit presei din Romania, este de hemoragie craniana, primele 24 de ore fiind decisive.

Miercuri seara, ziarul Libertatea, care il cita pe socrul "carcotasului", arata ca Huidu a fost constient la momentul internarii. "Serban nu este in coma. Isi misca mainile si picioarele. Sotia lui este cu el in rezerva. Serban a recunoscut-o si a strans-o de mana cand a vazut-o", a spus Matei Vintila.

Cum s-a produs accidentul

Prezentatorul de la Prima TV se afla pe partie cand, coborand cu viteza, a pierdut controlul schiurilor si s-a lovit de un pom. Surse citate de Antena 3 sustineau la inceput ca Huidu a incercat sa evite niste copii.

Tatal lui Huidu: Serban al meu va rezista

Dupa producerea accidentului, familia "carcotasului" a cerut ajutorul Ambasadei Romaniei in Austria. Ambasada a luat legatura cu familia si cu spitalul si li se ofera asistenta necesara in astfel de situatii, a declarat reprezentata MAE, Doris Mircea, pentru Realitatea TV.

Accidentul lui Huidu, in presa din Austria

Si presa locala din Austria vorbeste despre accidentul in care a fost implicat Serban Huidu. Ziarul Tiroler Tageszeitung scrie ca un roman de 34 de ani s-a izbit de un copac, dupa ce a alunecat cu schiurile cu mare viteza cativa metri prin padure.

Desi purta casca, s-a ranit grav la cap, se mentioneaza in articol. El a primit rapid ingrijiri de la salvamontisti si a fost dus cu un elicopter la spitalul din Innsbruck.

Fanii, alaturi de Huidu pe Facebook

La scurt timp de la aflarea vestii accidentului pe care l-a suferit Serban Huidu, pe internet au inceput sa apara mesaje din partea fanilor.

Utilizatorii grupului posteaza mesaje de sustinere pentru carcotas si pentru familia acestuia.

Un grup de sustinere numit "Alaturi de Huidu", care numara peste 150 de membri, a aparut pe reteaua de socializare Facebook.

Utilizatorii posteaza mesaje de sustinere pentru carcotas si pentru familia acestuia, dar si fisiere video din emisiunea lui Serban Huidu.

Serban Huidu are 34 de ani si este realizator de radio si de televiziune. El prezinta, impreuna cu Mihai Gainusa, show-ul matinal de la postul de radio Kiss FM, precum si emisiunea saptamanala de la Prima TV "Cronica Carcotasilor".

Fratele sau, Vlad, a fost si el la un pas de moarte in vara acestui an, dupa un accident de motocicleta.
Sursa: http://www.ziare.com/serban-huidu/mihai-gainusa/serban-huidu-a-iesit-din-coma-1065590

UN TEZAUR AL ROMÂNIEI: ICITPML CRAIOVA

Iată o mostră: POEZIA ŞTIINŢEI
 Viteza stelelor faţă de Terra.
Stelele sînt fixe în spaţiu, dar văzute de pe Terra, care are o viteza de rotaţie în jurul axei sale, todeauna sensul către Est, ele se văd deplasîndu-se către Vest. Ţinînd seama
că Terra şi Luna se rotesc în jurul centrului de masă, conform Legii lui Kepler,
axa de rotaţie se deplaseză în acest centru. Cum distanţa de la Terra la Lună
este de 60 de raze terestre, iar masa Terrei este de 80 mase lunare, va rezulta că
centrul de masă se găseşte în interiorul Terrei la ¼ Rt de la suprafaţă şi la ¾
Rt de la centrul Terrei, întodeauna îndreptat in direcţia Lunii, rezultă că
Terra are o rotaţie desechilibrată, iar viteza ei la suprafaţă, care are - în medie
- viteza calculată în jurul axei centrale, are o viteză variabilă, cu maxime între
punctul Luna-Zenit şi Luna-Nadir. Dacă perioada de creştere şi descreştere
ar fi numai de o zi, Acceleratia ar fi aşa de mare că s-ar fi evidenţiat, iar
dacă prioada ar fi de o lună, nu mai corespunde cu legile cosmice.  Aceasta întrebare am pus-o eu în lucrarea ,” Mesaje din cer şi de pe Pamînt.” Eu nu sunt astronom de acea trec întrebarea către specialişti.
Volorile exacte ale locului geometric al centrului de masă depind de multe alte condiţii interne sau extrerne, cum ar fi:
-         Dacă nucleul feros al Terei, care concentrează cîmpul magnetic, avem o configuratie a centrului de masă. Dacă nucleul solid se găseşte intr-o magmă lichidă, el ar putea să stabilească un echilibru deplasat faţă de centru, ducînd la o variaţie temporară a cîmpului magnetic, la acceleraţii şi unde de presiune, variabila asupra scoarţei, care ar duce la o
maree terestră variabilă şi ar influenţa momentul iniţierii seismelor şi erupţiilor vulcanice;
-         Dacă structura internă a Terrei conţine goluri mari cu pungi de gaze, excentricitatea ar fi influenţată invers;
-         Dacă se dovedeşte valabilă ipoteza Pămîntului Gol, putem considera că şi Luna poate fi un corp gol. Şi atunci diferenţa maselor ar da o altă structură a centrului de masă.
Ne ramane o singură soluţie: măsurarea vitezei locale a stelelor, care ne va spune despre viteza locală a suprafeţei Terrei. Aceasta se poate realiza în mai multe feluri:
- Se lasă telescopul Observatorului Astronomic fixat pe o Stea şi, rotindu-se cu viteză constantă
dată de timpul Greenwich, se urmareşte, la momentele locale Luna-Zenit şi Luna-Nadir, dacş Steaua are tendinţa de a ramane în urmă sau de a trece inainte.
- Se stabilesc nişte puncte de observaţie, in care lumina Lunii ajunge prin doua fante intr-un punct situat catre Nord. Pornim un Cronometru, cand lumina unei stele este fix pe Nord, în
timpul Luna-Zenit sau Luna-Nadir. Cînd în aceleaşi condiţii lumina Stelei ajunge la
punctul de observaţie 2, oprim cronometrul. În timpul zilei, punctele de
observaţie se vor amplasa în nişte Puîuri adînci, unde stelele se văd şi ziua.
După stabilirea vitezei şi a coordonatelor spaîio–temporale ale punteloe Luna-Zenit şi Luna-Nadir, vom putea trece la cercetarea statistică a unor evenimente consemnate în
calendare cu timpul şi locul evenimentului. Calculatoarele vor întocmi nişte harţi în care fenomenele s-au întamplat la timpul Luna-Zenit sau Luna-Nadir.
Se vor verifica Seismele, Eruptiile vulcanice, Valurile tsunami, iniţierea Taifunurilor, luminiscenta Cerului... O atentie deosebita se va da la urmărirea fenomenelor de tip Gura-de-Rai şi Poarta-Iadului, locuri unde automobilele urcă fără motor.
Se va urmari statistic, crizele care duc la moarte: cardiace, neurologice, diabetice, canceroase, prin urmarirea accidentelor de muncă, a catastrofelor aviatice şi navale etc.
Cei care vor reuşi primii să atesteze viteza diferită a stelelor vor primi de la mine toate observaţiile consemnate, iar la cerere voi participa la experienţe.
Ing. Dumitru VOCHESCU

miercuri, 29 decembrie 2010

"FLACĂRA"... - SĂ "ARDĂ"!

SĂ LIMPEZIM APELE: ÎNTRE NECESITATE ŞI BALIVERNE!
MOTO:  
“Tebuie să redăm istoria aşa cum este ea – şi din aceasta nu avem decît de cîştigat! Să facem ca oamenii să cunoască şi să înţeleagă cum trebuie istoria”.
Nicolae CEAUŞESCU
"…am fost nevoit (dar şi din patriotism) să-mi plătesc liniştea cu… idei – "idei catalitice", cum mi s-a sugerat să le numesc – între care:
imnul de stat, canalul, podul nou de la Cernavodă, metroul, preşedentia
republicii, epoca de aur, muzeul Ceauşeştilor, Cîntarea României,
tramvaiul din Craiova, programul PCR, codul eticii si echitaţii,
fabrica de automobile, cel mai frumos palat, DACIADA, reducerea armamentelor cu 1% – şi multe altele,

idei – ale mele – de-atunci, risipite de Nicolae CEAUSESCU pe intraga
perioada 1971-1989 (epoca de aur), idei materializate exact aşa cum
le-am propus sau metamorfozate de dictator, uneori intr-un mod
strălucit, alteori foarte prost, încît am ramas mut de uimire, decenii
intregi, şi din varii motive, ca şi in filmul ABSENŢĂ ÎNDELUNGATĂ, de
voie şi de nevoie."  Savin BADEA

Citiţi şi:

VIDEO-BLOG – EPOCA DE AUR – MUZEUL CEAUŞESCU

EPOCA DE AUR – DACIADA / Getto Daci – Daciada

 Avînd un PREAMBUL ca şi cel de sus, trebuie să vă reamintesc faptul că în anul 1970 am lucrat ca inginer "şef de schimb" la secţia de TRATARE APĂ DE RÎU a Combinatului Chimic Craiova, unitate care alimenta cu apă industrială tot combinatul - o luam din Jiu, o tratam de majoritatea depunerilor şi o pompam în Combinat. La 14 ani am avut primul "şoc" cu SECURITATEA ROMÂNĂ şi de atunci încă altele; îndreptăţit să cred că "dracul nu era chiar aşa de negru", de vreme ce ajunsesem inginer, dar cel de pe decantoarele staţiei de tratare m-a pus pe gînduri. Atunci mă înfuriasem pe Nicolae CEAUŞESCU (pe care îl simpatizam, totuşi, şi mai mult după evenimentele din august 1968) pe motiv că ajunsese campion mondial la vînătoare de urşi, iar eu nu puteam pune în aplicare o inovaţie la locul de muncă: nici mai mult, nici mai puţin ceream atunci o staţie de emisie-recepţie pentru comunicarea dintre tabloul de bord tehnologic (din interiorul staţiei) şi decantoare sau pompe de apă (din exterior). Şi altele. Şi fiindcă eram prea sărac şi el se ţinea să vîneze URŞI! PÎNĂ AICI I-A FOST! Aşa că ştiu cum se limpezesc apele, mai ales acum, cînd întîmplările de atunci au ajuns să fie file de istorie şi de roman.
De la CCCraiova m-am transferat, în 1971, vara, la ICITPML Craiova, institut pentru proiectare şi cercetare în lignit, unde securistul institutului m-a cercetat, specific muncii lui, să n-ajungă orice terchea-berchea să lucreze cu "ceva secrete", pe tarlaua lui, dar şocul de atunci a fost cel mai putenic ŞOC trăit de mine în legătură cu cei îmbrăcaţi în uniformă militară sau civilă, dar care aparţin unei organizări militare!
Trăgînd linie, în iulie 1971, am ajuns să povestesc cum am fost pus sub urmărirea "A TREI ARMATE": miliţia, armata şi securitatea! Şi m-am pus pe povestit "cazurile cu necazurile", "neştiind" sau făcîndu-mă că n-aş şti că sînt ascultat de la microfoane-spion. Şi, NU FĂRĂ TÎLC, vă repovestesc şi Dvs. esenţialul: 


1) MILIŢIA: 
Ca proaspăt student, am fost rugat să las dracului facultatea (Institutul de Mine din PETROŞANI) şi să intru în rîndurile Miliţiei. Am refuzat, ca şi colegii mei din dormitor. Apoi... la două-trei săptămîni... 
Era în 1960 (aveam 18 ani), cam pe vremea asta, în decembrie, student sărac, m-am dus la film, într-un cinema din Petroşani. Studenţii mai cu bani, colegii mei de cameră (9, şi cu mine 10), s-au dus la cîrciumă, la "Minerul". Venind în camera-dormitor, de la film, am găsit acasă pe unul singur, un moţ, întors mai devreme. Am discutat cu el despre Hitler şi despre olteni pînă am adormit. Am fost treziţi de un vacarm mare: se întorseseră "beţivii", dintre care unul tăiat la cap, însîngerat. Ce se întîmplase? La "Minerul" avusese loc o bătălie între mai mulţi inşi, constructori şi actori se pare, cu studenţii la mijloc. "Babacul", unul dintre colegii de dormitor şi an, s-a ales cu tăieturi la cap şi la ceafă. Am fost rugat să chem salvarea şi să-l duc la spital, eu fiind neimplicat. Am luat două pături, am învelit cu ele rănitul şi l-am însoţit în Salvare pînă la Spital. Pentru că avea dureri, i-am ţinut capul pe umărul meu stîng, să atenuez şocurile la transport; din această cauză mi s-a  mînjit cămaşa cu sînge. La spital a ajuns şi un alt coleg, aşa cum convenisem, să nu mă întorc singur la cămin, căci trecuse cu mult de miezul nopţii. L-am rugat pe colegul însoţitor să ne abatem pe Corso, să văd ce ravagii sînt la "Minerul". Acolo, în stradă, sînt zărit de un miliţian şi sînt reţinut (pentru că aveam sînge pe cămaşă) împreună cu colegul însoţitor (pentru că era cu mine); duşi la sediul Miliţiei şi anchetaţi, scurt şi repede, dar nu şi dur. S-a încercat să mi se deruteze sinceritatea ( "- Şi zici că l-ai învelit într-o pătură?..." "- Pardon, în două!"), dar ancheta a dovedit nevinovăţia noastră şi am fost eliberaţi. La eliberare, anchetatorul m-a ameninţat că o să înfund puşcăria, dar pînă atunci, voi fi pus sub urmărire, timp nelimitat. 
Cele întîmplate au avut o singură urmare: o anumită colegă, uimită de gestul meu, mi-a acordat şansa s-o cuceresc, dar eram aşa de îndrăgostit de ea, încît îmi pierea piuitul... nu puteam scoate un singur cuvînt, parcă eram himnotizat; aşa încît toate eforturile ei au fost zadarnice! Am fost luat şi pe nepregătite. Eu am rămas, pentru totdeauna, cu regretul de a nu-mi fi fructificat "eroismul". 



2)ARMATA: 
Am fost recrutat de pe timpul cînd eram elev de liceu (primăvara, 1960), deşi eram inapt ca militar (miopie forte) - "cadoul" educaţiei militare cred că l-am primit de la colegii militari şi securişti de la Cenaclul Literar "Traian DEMETRESCU" de la Casa de Cultură a Sindicatelor din Craiova. Scrisesem o schiţă, "Vinul de Tokay", din care reieşea că trebuia să fac armata ca să scriu mai bine despre ea!
Armata am făcut-o ca TTR-ist (tînăr cu termen redus), la Şcoala de ofiţeri - de rezervă, zic eu - aceia care aveam la chipiu o bandă roşie cu zig-zag alb. Şi a ţinut cîţiva ani prin facultate, pe la Arad, şi, în fine, la Rîmnicu Vîlcea, la GENIU!...
Veneam la această cazarmă ca proaspăt inginer, dar şi după un eşec în dragoste: cea care trebuia să-mi fie soţie se măritase cu altul, exact acolo, în Rîmnicu Vîlcea, pe aceiaşi stradă cu cazarma mea, Ştirbey Vodă!
Într-o zi, la programul de după amiază, pînă la stingere, ne vizitează un maior simpatic, dar beat, mai bine-zis bine-dispus. Era de-al nostru, de la Petroşani. Mai făceam armată şi cu geologi bucureşteni şi cu silvicultori braşoveni. După ora stingerii mă apucă o treabă-mare, de era musai!, şi-i cer permisiunea maiorului. Sînt refuzat categoric. Abia, în sfîrşit!, după ce plecă maiorul, şi eu, ţuşti, la WC-eu! Am luat şi FLACĂRA, să fiu Napoleon, să fac două lucruiri deodată! Pe atunci, revista FLACĂRA (octombrie 1965) era o revistă oarecare, dar revistă, ceva mai subţire decît cea de acum, la fel de oarecare. A doua zi, brusc, într-o pauză de la instrucţie, pe cîmp, sînt luat la întrebări, aşa, direct în cîmp, de un "politruc", un locotenent colonel simpatic foc, "- Ce-ai făcut mata aseară după stingere?" "- Păi, ce să fac?, am luat o FLACĂRĂ şi m-am dus la WC, că aveam musai nevoie!" "- Cum, să dai foc la cazarmă!?" Pe mine, care "gîndesc repede şi cuget încet" m-a umflat rîsul în hohote, pe cînd politrucul da să plesnească! Am lămurit lucrurile că era vorba despre... revista FLACĂRA!, o biată "flacără de cultură" rece! Am fost ameninţat că ancheta continuă! În consecinţă, am purces şi eu la ancheta mea. Colegii mei, preparatorii, m-au informat că, pe cînd eu eram în chinurile facerii, de lîngă patul meu... la somaţia santinelei către maiorul care pleca acasă, "STAI CĂ TRAG!", un coleg silvestru, minte de animal, a replicat: "TRAGE-I, BĂ,-N CUR!". Maiorul cel înveselit, s-a trezit brusc, s-a uitat de la a cîta fereastră s-a strigat şi ancheta s-a pornit de lîngă patul meu, cu mine. Pe timp ce ne apropiam de "liberare", gluma se îngroşa mai tare şi primeam ameninţări de la toţi ofiţerii, mai ales că eu eram taxat şi ca "antitalent de militar". Cireaşa de pe tort a venit (după ce eu am trecut cu brio toate examenele militare, în care nici "Napoleon" nu excelase - cu cretă colorată la tactică de geniu şi mareşal la lada cu nisip - de frică să n-ajung trupete), cînd "colonelul de rezervă" - cel care "ajuta" pe "colonelul nostru" -  m-a selectat cu sfatul părintesc să intru definitiv în armată, "pentru că eşti un geniu militar înnăscut şi poţi ajunge chiar MINISTRUL FORŢELOR ARMATE!" Dar am refuzat categoric, n-a fost să fie! La plecare, cînd mi-am luat actul final, maiorul "distrat", cel în cauză, m-a rugat să mă "denunţ". Le-am spus clar că: 1) beleaua a căzut pe mine că n-au fost ei în stare să caute vinovatul adevărat; 2) că e bine că n-au fost victime şi iar e bine cînd totul se termină cu bine; 3) că n-am fost eu, dar ştiu numele vinovatului şi nu-l spun! Am fost foarte serios prevenit că cei de la CONTRAINFORMAŢII mă vor urmări în continuare. În gară aflu cu stupoare că pădurarul care a strigat l-a bătut pe Tele şi i-a luat ceasul de la mînă. Halal inginer silvic! O precizare: Tele contribuise din plin la aflarea adevărului, în ancheta întreprinsă de mine. 
De armată m-a scăpat o altă iubită de-a mea, la o concentrare, care m-a trimis la un oftalmolog, cea mai frumoasă femeie-medic pe care am întîlnit-o în viaţă.


3) SECURITATE: 
Securitatea mă ştia de la 13-14 ani sau chiar mai devreme, cînd citeam foiletoanele ziarelor vechi, şi anume RĂZBOAIELE POPOARELOR şi CRIMELE INCHIZIŢIEI. De mic uram războiul şi crima, bomba atomică, îndeosbi. Ca pionier am ţinut o prelegere împotriva războiului şi a morţii şi a ieşit ca dracu: dintr-un catren de încheiere m-am ales cu băgatul pe foc a primelor poezii, ca subversive, şi m-am simţit efectiv urmărit, dar cu delicateţe, la cenaclu, la şcoală, la liceu, la facultate, la armată, la seviciu. Dar ştiam că SECURITATEA ROMÂNĂ ERA CEA MAI BUNĂ DIN LUME şi eram CINSTIT, cine ce să-mi facă. 
"Delicateţea" a mers mînă-n mînă cu... iubirea! O colegă de serviciu grecoaică a fost angajată la Institut şi mi s-a dat ca desenatoare, în grupa mea de proiectare. Nu era alta decît eroina unei schiţe de-ale mele -  o poveste de dragoste, pe care Securitatea o ştia - întitulată SĂPTĂMÎNA PATIMILOR -  în care povesteam cum un prieten dorea să-l împac cu fosta iubită, chiar în Săptămîna Mare, de Luni pînă Duminică, dar, insistînd pe lîngă ea, grecoaica, am sfîrşit să-i declar că mi-a devenit dragă, ea refuzîndu-mă categoric, făcîndu-mă trădător. Avea dreptatea ei. Treaba de la servici s-a terminat prost, pentru că l-am rugat pe soţul ei să mă ajute s-o determinăm să nu-şi mai bată joc de desenele în tuş pe care mi le făcea. Soţul s-o fi plîns mai departe şi au plecat subit din Institut. Directorul meu mi s-a plîns că era să fie sancţionat că a angajat greci şi că n-avea voie. Sanchi! Doar eu scrisesem "Săptămîna patimilor" şi am făcut pe prostul că nu mi-aş recunoaşte fosta muză. Altă dată, cu o altă grecoaică, mi s-a testat loialitatea faţă de soţie, tot de către Securitate. Gurile rele spun astăzi că soţia mi-a fost un real folos, ca real ofiţer de securitate, mai ales după 1989, lucru de care m-aş mîndri dacă ar fie chiar aşa.


Ştiind astfel de poveşti, m-a pus la colţ, EFECTIV, un ofiţer de securitate, căpitan sau maior, pe vremea aia, 1971, rugîndu-mă să colaborez cu Securitatea, să-l ajutăm pe tovarăşul Nicolae CEAUŞESCU, pe atunci "numai" secretar general PCR şi proaspăt preşedinte la Consiliul de Stat. Volens-nolens, am acceptat să joc rolul Aprodului Purice, doar ca inginer, pentru ce eram şcolit. "Punînd piciorul pe spinarea mea", s-a urcat din ce în ce mai sus. Material AUDIO avea căcălău Securitatea! Cel mai important era mănunchiul de idei pe care s-a bizuit întreaga EPOCĂ DE AUR, dar mai cu seamă că l-am catalizat pe Nicolae CEAUŞESCU pentru: 
- să facă în aşa fel încît să merite lejer IUBIREA POPORULUI, fără impuneri artificiale, încurajîndu-i CULTUL PERSONALITĂŢII, ca necesar într-o anume epocă istorică şi a fost necesar - altfel Occidentul nici nu l-ar fi băgat în seamă - nu vedeţi ce pate uneori Traian BĂSESCU de la unii lideri occidentali neduşi la biserică - cult care se face oricărui lider politic, indiferent de "culoarea politică", dar ţapi ispăşitori au fost şi-au rămas numai Stalin şi Ceauşescu, pentru că L-AU IMPUS!; ce mai!, poporul să-l iubească pe meritul lui, ceea ce, în parte, firesc sau prin lingăi, s-a şi întîmplat, a şi meritat, de ce să nu recunoaştem; a făcut şi prostii;
- să facă astfel, încît epoca lui să fie efectiv EPOCA DE AUR din istoria poporului român, comparabilă cu cea a lui Decebal, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul, Cuza Vodă, a Regilor României etc.;
- să facă - printre altele - ca revista FLACĂRA să fie "realmente" o FLACĂRĂ care să "ARDĂ!", mai cu seamă cazărmile şi tot ce înseamnă BELIGERANŢĂ, războaie şi MOARTEA VECHIULUI, partea retrogradă, uscăturile... O idee avansată a fost şi CONVERSIA MILITARĂ, metamorfoza "să facem pluguri din săbii!", în ideea unei dezarmări generale şi totale, pînă la un punct, adică pînă la desfiinţarea celor două pacte militare, NATO şi TRATATUL, sau pînă la fuziunea lor; 
-etc. 


Nicolae CEAUŞESCU a rumegat bine totul şi a împrăştiat toate idele mele, metamorfozate sau nu, pe tot traseul 1971-1989. La FLACĂRA l-a numit pe Adrian PĂUNESCU, cu indicaţia majoră ca FLACĂRA să ardă vechiul, războiul etc.,etc. Nicolae CEAUŞESCU l-o fi asigurat de tot sprijinul său şi de aceea Adrian PĂUNESCU, servindu-i interesele, avea şi tupeul legitim şi iscusinţa inteligentă să-i pună problemele greu de rezolvat, spre rezolvare.  Pentru mine, ca persoană şi ca român, Nicolae Ceauşescu şi Adrian PĂUNESCU au fost şi INGERI şi DEMONI, mai mult sau mai puţin. Cu + şi -. Ce rău mi-a părut de toţi 3 - de Nea NIcu, de Adrian şi de mine - cînd am fost informat subtil că Cenaclul FLACĂRA urmează să se desfiinţeze, cu două-trei săptămîni înainte de dezastrul de la Ploieşti. După intrarea în dizgraţie a poetului i-am luat apărarea, de cîte ori s-a putut, atenţionînd să nu se distrugă un mare poet. Ceream, cînd se va putea, reînfiinţarea Cenaclului FLACĂRA. Le-am urmărit destinul, amîndoi bucurîndu-se de simpatia mea, fiindcă îmi puseseră în operă ideile. Ca inginer am avut un culoar greu, mi-am cîştigat greu pîinea, dar am avut şi satisfacţii efemere: dacă nu făceam infarct, de atîta muncă, puteam ajunge chiar ACADEMICIAN! N-am văzut - pe viu - nici-un cenaclu FLACĂRA, dar eram nedezlipit de radio şi TV, cînd se transmitea. Deşi am fost coleg de liceu cu Adrian PĂUNESCU, dar cred că nu l-am cunoscut, pe viu, niciodată. Aşa cred... Doar pe blogul lui şi prin e-mail am avut ceva schimburi de păreri... Cu Nicolae CEAUŞESCU n-am avut decît un singur contact, în primăvara lui 1968, cînd De Gaulle a vizitat Craiova: eram pe traseu; Ceauşescu mi-a zis: " - Hai, copii, ura!" Eram ca... măgarul... într-un cîrd de pionieri. Mă şi ne îndemna să-i salutăm oaspetele, mai cu inimă. Atît.


Ce mi-a fost ciudă pe Adrian PĂUNESCU că n-a publicat în nici-o carte, separat sau nu, odele către Nicolae CEAUŞESCU. Acum cunoaşteţi CONTEXTUL, fiecare odă avea însemnătatea ei, delicateţea momentului istoric. Era menghina prin care Adrian obţinea ce dorea de la Nicolae. Nu numai la o partidă de şah! Şi eu eram îndemnat să scriu o poezie sau să pictez un portret de-al lui Nicolae CEAUŞESCU - de către provocatori subtili - dar pe toţi îi refuzam, justificînd că sînt, în primul rînd, inginer! Poate ar fi fost o împăcare, o iertare. Singura care m-a convins şi m-a învins a fost soţia mea, care mi-a cerut, pentru ora ei de dirigenţie, să-i scriu un material cu întrebări şi răspunsuri despre "TINEREŢEA REVOLUŢIONARĂ A TOVARĂŞULUI..." Nu puteam să-mi refuz soţia, prima mea apărătoare, cea care m-a salvat de la moarte! Între mine şi Ceauşescu (dar nu şi invers?) a existat un război subtil, al orgoliilor: îl jignisem groaznic şi mi s-a predat cea mai groaznică lecţie. Învăţătură de minte! L-am rugat să nu tragă niciodată în popor! ETC...
Dar DESTINELE OAMENILOR numai Dumnezeu (şi Securitatea!) le împleteşte!


Aşa că nu-l mai beşteliţi pe Adrian. FLACĂRA a fost nu numai invenţia poetului, dar şi a lui Ceauşescu, fără voia căruia nu s-ar fi făcut nimic. Mai ales, mai tîrziu, în contextul CÎNTĂRII ROMÂNIEI, altă invenţie de-a mea şi de-a lui Nicolae CEAUŞESCU...

FLACĂRA A FOST O NECESITATE ISTORICĂ, AŞA CUM RĂMÎNE ŞI ACUM!
Ca şi CÎNTAREA ROMÂNIEI, ca şi DACIADA! Despre acestea am mai scris...


V-aţi lămurit de ce v-am povestit amănuntele vieţii mele în raport cu MILIŢIA, ARMATA şi SECURITATEA? Dacă n-ar fi fost acestea 3, nu m-aş fi înfuriat. Eram proaspăt căsătoriz, fetiţa mea avea  doi ani! MAI FAC ŞI REGII CÎTE-O NEBUNIE! Aşa l-am înmuiat... Fără să fi povestit toate acestea, în 1971, Cenaclul FLACĂRA n-ar fi existat. Lui Andrei PĂUNESCU i-am povestit ceva în legătură şi cu FLACĂRA LUI Adrian PĂUNESCU, dar asta-i o altă poveste, mai puţin importantă.
ing. Savin BADEA


PS. Nicu COVACI, dacă Adrian PĂUNESCU ar fi fost securist, îl mai primeau americanii? Numai dacă l-ar fi făcut agent dublu! Poate după ce a venit din SUA, poate atunci... după... 
ing. Savin BADEA


ANEXĂ:

marți, 28 decembrie 2010

Modern Times


MODERN TIMES from BC2010 on Vimeo. 
MEMORATOR: Raluca BLEZNIUC, Claudiu Komartin, Andrei Doboș, V. Leac, Mugur Grosu, Cosmin Perța, Dan Sociu, Radu Vancu, Dan Coman, Vlad Moldovan, Marius Ianuș, Adrian Șchiop, Ionuț Chiva, Răzvan Țupa, Ioana Bradea, frații Vakulovski, Paul Blaj, Sorin Despot, Elena Vlădăreanu,Virgil Titarenco, Gelu Vlasin

[PMS]サーカスギャロップ

Aram Khachaturian - "Dansul Săbiilor" din baletul "Gayaneh"


18. Aram Khachaturian - "Dansul Săbiilor" din baletul "Gayaneh".avi

DANZA DE LOS SABLES. Sabre Dance. Aram Khachaturian. Arreglo: Marcos Valcárcel Gregorio


Sabre Dance(剣の舞)


剣の舞


剣の舞

Клип-пародия на песню Арсена Петросова

INNA - Sun Is Up (Artel Eretti Remix) (Official Video)

2NE1_0926_SBS Popular Music_CAN'T NOBODY [HD]

2NE1 - Don't Stop The Music (Yamaha 'Fiore' CF Theme Song)

duminică, 26 decembrie 2010

SCRISOARE CĂTRE UN PRIETEN

Dragă Gheorghe,

Tu la şcoală n-ai învăţat ce înseamnă poezia, rima, ritmul?

Fă-mă meschin, dar intră în discuţie cu mine despre PROIECT DE POEZIE. De ce, geniule, nu te înhami la muncă, pe drumul mare, şi te rătăceşti pe cărărui?

De ce îngroşi rîndurile celor care scriu fraze enigmatice, le fac tăieţei şi le onorează cu titlul de poezie?

Cine crezi tu, că azi, omul modern, îşi mai bate capul cu şarade în vers alb, liber de orice..., cînd nici marii clasici nu mai sînt citiţi? De-aia s-au scîrbit toţi de poezie, de tonele de alb imaculat!

De ce nu vrei tu să faci treaba bună pînă la capăt? Tu n-ai citit că nici pe Marin SORESCU nu l-am iertat!



TEMĂ PENTRU ACASĂ: Exerciţiu:
Versificaţi următoarea poezie (proiect de poezie) scrisă de viitorul poet de geniu Gheorghe GEORGESCU:



ÎN TIMP



Eu tu am coborât prin acelaşi timp

am avut aceeaşi soartă

pe
care am purtat-o pe umerii goi

am văzut aceeaşi mare

plină
de soare

şi de ferestre deschise de zei



Am purtat
acelaşi coif

şi aceiaşi rană

străpunsă de falanga
macedoneană

şi am simţit împreună

stropii de ceară

gustul
de teamă

când ne aplecam

sub carul persan



Eu
tu am fost veşnici sclavi

iar atunci când visam eram faraoni

am
murit fericiţi când am văzut Babilonul

privind  cu ochii închişi
la coama de leu

departe în mijlocul câmpiei

unde viata
era hărăzită

să-şi asculte trecutul prin ropot de cai


Am
fost soldaţi înainte de toate

si am călărit timpul

prin
imperiu roman

ne-am strâns în brate clipa

străpunsă cu
arcul

si am văzut-o pierind,

sub ruini de cetaţi căzute în
aval



Şi eu şi tu am fost arşi

pe rug împreună

acoperiţi
cu aripi de lemn

desprinse de-o mână de grec

din calul
troian



George GEORGESCU (nu GEORGESCU Gheorghe)



Mă adresez tuturor poeţilor care scriu vers liber sau alb, să facă acest exerciţiu de onoare şi de inteligenţă - şi îi rog cu insistenţă, dar mai ales pe autor - să transforme PROIECTUL DE POEZIE
de mai sus, să-l prelucreze - aşa cum bijutierii prelucrează aurul -
într-o POEZIE CU RITM ŞI RIMĂ.


Nu se pune nici-o piedică stilului, creativităţii!

Veţi vedea diferenţa.

Cu drag, Savin BADEA

PS. De, dacă m-ai "bombardat cu PROIECTE DE POEZIE!

Na, ce să-ţi fac, dacă te-a pus dracul să mă alegi de prieten?! Prietenul la nevoie se cunoaşte şi îţi vrea numai binele!
Ai înţeles?

Tot eu, Savin BADEA

Iată "REPLICA" mea pentru "concurs":


ÎN TIMP

Prelucrare după poezia lui George GEORGESCU

Cu tine-alături coborîi ÎN TIMP,
Pe umeri goi purtînd aceiaşi soartă:
Văzurăm marea însorită fiartă,
Zeieşti ferestre vraişte prin Olimp.

Purtarăm coif - tu, sabie - eu, scut:
Şi eu şi tu acelaşi trup şi-o rană,
Cînd sub urgia grea, macedoneană,
Luptarăm vitejeşte şi-am căzut;

Şi am simţit, aproape inuman,
Cu stropi de ceară şi cu gust de teamă,
Cum moartea nemiloasă ne tot cheamă,
Striviţi sub carul regelui persan.

Eu, tu - noi doi - de-o veşnicie sclavi,
Murirăm faraoni de fericire,
Cînd Babilonul l-am văzut sclipire
În ochi, în coama unor lei schilavi.

Acolo-hăt, ca pe-un picior de plai,
Departe, viaţa-n mijlocul cîmpiei,
Îşi tot ascultă,-n focul bătăliei,
Mai tot trecutul - ropote de cai.

Am fost iubiţi - tu, armă - eu, oştean,
Tot călărind PE TIMP, doar împreună,
Pe mări şi pe pămînt - DOI: armă, mînă -
Prin tot imperiul - triumfal - roman.

Şi-am strîns în braţe CLIPA DE CRISTAL,
Străpunsă cu cruzime de-o săgeată,
Ca o cetate-nvinsă şi ruinată,
Precum cascada prăvălită-n val.

Tot împreună arşi pe rug... eu plec...
Cu-aripi de lemne coperiţi, cu teamă,
Desprinse (tîlc adînc) din coamă
De cal troian, de mîna unui grec.

Savin BADEA


Material pentru discuţia PROIECT DE POEZIE de pe reţeaua literară:
Sunt curioasa sa citesc versiunea dvs.
Cu stima, Liliana A.
Liliana Anton Comentariu publicat de Liliana Anton cu 3 ore în urmă
Domnule Savin Badea, textul pe care il propuneti pentru "prelucare" este interesant, altfel probabil ca nu  as fi dat atentie acestei provocari. Mentionez insa, textul domnului George Georgescu este, din punctul meu de vedere, poezie, poezie buna, chiar daca nu respecta canoanele versului clasic. 
Iata incercarea mea (destul de chinuita) de a-l transforma intr-o poezie in forma fixa:
Eu, tu,  ieri, azi si o unica soarta
pe care-am purtat-o pe umeri goi;
si gemene valuri, si-o unica Poarta
prin care Divinii priveau inspre noi.
Eu, tu… doar un coif si o unica rana
de pe campul de lupta; pe-un ban,
eu, tu, mercenari aruncandu-ne teama
in parful stranit de imperiul persan.
Eu, tu, vesnici sclavi,  ne visam faraonul
suprem : stapaneam, stapaneai !
Am murit, fericiti c-am vazut Babilonul,
pe-un camp unde-i moarte ‘ntr-un ropot de cai.
Soldati, soldati inainte de toate,
calaream prin istorie-n imperiul roman.
Ne-au iubit pe-amandoi clipe scurt sagetate
din cetati in ruina. Mercenari pe un ban
 ne-au vandut….  Eu, tu... si o singura soarta:
ne-naltam de pe-un rug, in tacere si demn,
eu, tu, printre gemene flacari, spre Poarta.
Un grec arde aripi din calul de lemn.
Lilianei ANTON,
FELICITĂRI!
Eu sînt "TURC"!: Chiar dacă "îmi aprind paie-n cap" cu... GĂRZILE ALBE!...
O fi ea, poezia, bună, dar este PROIECT DE POEZIE, "la tonă", furaj. La aşa ceva nu-s tolerant. Şi eu am "comis" una-două, şi am să-mi tai amendă, cît de curînd. Aveţi răbdare. Aşa ceva s-a născut o dată cu ideea de îmbogăţire: versul alb aduce mai multe volume, mai multe "active", mai mulţi bani. Versul COLOR, cu rimă şi ritm, mai multă muncă, se trece la "PASIVE", nu prea aduce mălai: POEZIE-SĂRĂCIE! Dar aduce un loc în literatură, pe VECI!
Ei, şi dacă peste cîteva zile o mai cizelezi, peste un an, poate iasă şi mai bună!
Nu uita să scrii:
Prelucrare după poezia lui George GEORGESCU.
Altfel, lumea te va blama de furt, de pastişă.
Faza asta de prelucrare e ca şi cînd te-ai traduce din româneşte în româneşte, "lucru bun la 9 luni!".
Deci, aşa ar trebui să lucreze fiecare poet care se respectă:ÎN 3 PAŞI MARI (ca să ţineţi minte - "triplu-salt-mortal"):
- întîi, ideile principale, firul ROŞU al Ariadnei; INSPIRAŢIA!;AURUL;
- doi, PROIECTUL DE POEZIE; aşa ceva nici la Şcoala de literatură nu s-a predat!; DESENUL, PLANŞA;
- trei, poezia cu rimă şi ritm, cîte variante poţi! Alegi spuma! TRANSPIRAŢIA, MUNCA, ARTA, FRUMUSEŢREA FINALĂ - BIJUTERIA FINALĂ! - SUPERB!
Aduceţi-vă aminte de munca cianeastului, a tîmplarului etc. Cît se aruncă la montaj, ce talaş şi rumeguş rămîne...
Prelucrarea este o creaţie de nivel superior. În aşa ceva au excelat cel mai bine William SHAKESPEARE (cel mai mare dramaturg al lumii, doar sonetele erau pe idei originale) şi, la noi, Ion CREANGĂ (cel mai mare povestitor român)!
Am să încerc şi eu, dar mînuşa aruncată este şi rămîne, în principal, la autorul de drept, GEORGESCU Gheorghe, pe care l-am rugat să semneze "George GEORGESCU", ca şi celebrul dirijor.
Observ că s-a şters ca "prieten" şi i-a dispărut poza de peste tot. Păcat!
Savin BADEA


Am o teorie: proza lirică, versul alb sau liber, haiku românizat - şi în general poezia fără rimă şi ritm - nu-s decît PROIECTE DE POEZIE - indiferent cît de geniale sînt, chiar dacă au fost scrise de poeţi de geniu! E drept, au farmecul lor, aceste poezii, dar le lipseşte "TRUDA LUI EMINESCU", seriozitatea muncii...
Vă exemplific cu Marin SORESCU. L-am prelucrat. Citiţi originalul şi comparaţi.(În Marin SORESCU - "LA LILIECI" (I-VI) cu zece texte recent recuperate - Editura ART, 2009 - pag. 771.)
Savin BADEA (am fost proiectant şi cercetător şi ştiu ce vorbesc! Pînă la "punerea în operă" proiectul nu-i decît idee pe hîrtie! COMPARAŢI!)