Poetul:
Ce e iubirea ? Iată un semn de întrebare
ce-a frământat prin vreme seniorale frunţi
dar şi sărmanul, sluga, şi pusnicul din munţi.
Ei s-au pierdut ca fumul. Iubirea nu dispare !
Este mister, magie! E fugă şi chemare !
Un joc. Îl ştiu cei tineri, îl ştiu şi cei cărunţi.
Provoacă intrigi, lupte, depresii, dor şi... nunţi
iar celor ce n-o caută, singurătăţi amare.
Tata (despre subiect):
-Mai fată, -mi spune tata, chestiunea
nu-i simplă mai deloc: ca-n centrifugă
te stoarce fenomenul. Când minunea
se-întâmplă eşti năuc da'€™ spui o rugă:
să şadă binişor... şi-o iei cu buna
că-i lunecoasă rău, că o zvârlugă!
Mama (tot despre):
-Ba să asculţi de mine, spune mama.
Să uiţi de tanga, piercing, minijupă
O cauți cu lumânarea, bag de samă!
Ei, o să vezi cum timpul ţi-l ocupă:
gătit, spălat, călcat... iar el, ca-n ramă!”
spune privind spre taică-meu. Şi-l pupă!
Eu:
Dar eu citesc în marile romane:
iubirea mişcă munţii şi,-n urgie,
imperiile dărâma! Câte Ane
înfruntă ploi, visând la zidărie?
De vine, o aştept cu mentosane
și, precum Scarlet, stric o draperie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu