UN TEZAUR AL ROMÂNIEI: ICITPML CRAIOVA

Iată o mostră: POEZIA ŞTIINŢEI
 Viteza stelelor faţă de Terra.

Stelele sînt fixe în spaţiu, dar văzute de pe Terra, care are o viteza de rotaţie în jurul axei sale, todeauna sensul către Est, ele se văd deplasîndu-se către Vest. Ţinînd seama
că Terra şi Luna se rotesc în jurul centrului de masă, conform Legii lui Kepler,
axa de rotaţie se deplaseză în acest centru. Cum distanţa de la Terra la Lună
este de 60 de raze terestre, iar masa Terrei este de 80 mase lunare, va rezulta că
centrul de masă se găseşte în interiorul Terrei la ¼ Rt de la suprafaţă şi la ¾
Rt de la centrul Terrei, întodeauna îndreptat in direcţia Lunii, rezultă că
Terra are o rotaţie desechilibrată, iar viteza ei la suprafaţă, care are - în medie
- viteza calculată în jurul axei centrale, are o viteză variabilă, cu maxime între
punctul Luna-Zenit şi Luna-Nadir. Dacă perioada de creştere şi descreştere
ar fi numai de o zi, Acceleratia ar fi aşa de mare că s-ar fi evidenţiat, iar
dacă prioada ar fi de o lună, nu mai corespunde cu legile cosmice.  Aceasta întrebare am pus-o eu în lucrarea ,” Mesaje din cer şi de pe Pamînt.” Eu nu sunt astronom de acea trec întrebarea către specialişti.

Volorile exacte ale locului geometric al centrului de masă depind de multe alte condiţii interne sau extrerne, cum ar fi:

-         Dacă nucleul feros al Terei, care concentrează cîmpul magnetic, avem o configuratie a centrului de masă. Dacă nucleul solid se găseşte intr-o magmă lichidă, el ar putea să stabilească un echilibru deplasat faţă de centru, ducînd la o variaţie temporară a cîmpului magnetic, la acceleraţii şi unde de presiune, variabila asupra scoarţei, care ar duce la o
maree terestră variabilă şi ar influenţa momentul iniţierii seismelor şi erupţiilor vulcanice;

-         Dacă structura internă a Terrei conţine goluri mari cu pungi de gaze, excentricitatea ar fi influenţată invers;

-         Dacă se dovedeşte valabilă ipoteza Pămîntului Gol, putem considera că şi Luna poate fi un corp gol. Şi atunci diferenţa maselor ar da o altă structură a centrului de masă.

Ne ramane o singură soluţie: măsurarea vitezei locale a stelelor, care ne va spune despre viteza locală a suprafeţei Terrei. Aceasta se poate realiza în mai multe feluri:

- Se lasă telescopul Observatorului Astronomic fixat pe o Stea şi, rotindu-se cu viteză constantă
dată de timpul Greenwich, se urmareşte, la momentele locale Luna-Zenit şi Luna-Nadir, dacş Steaua are tendinţa de a ramane în urmă sau de a trece inainte.

- Se stabilesc nişte puncte de observaţie, in care lumina Lunii ajunge prin doua fante intr-un punct situat catre Nord. Pornim un Cronometru, cand lumina unei stele este fix pe Nord, în
timpul Luna-Zenit sau Luna-Nadir. Cînd în aceleaşi condiţii lumina Stelei ajunge la
punctul de observaţie 2, oprim cronometrul. În timpul zilei, punctele de
observaţie se vor amplasa în nişte Puîuri adînci, unde stelele se văd şi ziua.

După stabilirea vitezei şi a coordonatelor spaîio–temporale ale punteloe Luna-Zenit şi Luna-Nadir, vom putea trece la cercetarea statistică a unor evenimente consemnate în
calendare cu timpul şi locul evenimentului. Calculatoarele vor întocmi nişte harţi în care fenomenele s-au întamplat la timpul Luna-Zenit sau Luna-Nadir.

Se vor verifica Seismele, Eruptiile vulcanice, Valurile tsunami, iniţierea Taifunurilor, luminiscenta Cerului... O atentie deosebita se va da la urmărirea fenomenelor de tip Gura-de-Rai şi Poarta-Iadului, locuri unde automobilele urcă fără motor.

Se va urmari statistic, crizele care duc la moarte: cardiace, neurologice, diabetice, canceroase, prin urmarirea accidentelor de muncă, a catastrofelor aviatice şi navale etc.

Cei care vor reuşi primii să atesteze viteza diferită a stelelor vor primi de la mine toate observaţiile consemnate, iar la cerere voi participa la experienţe.

Ing. Dumitru VOCHESCU