duminică, 22 decembrie 2013

COCKTAIL (3)

Ce fac europarlamentarii romani la Bruxelles - topul celor mai harnici si celor mai lenesi alesi

   
Ce fac europarlamentarii romani la Bruxelles - topul celor mai harnici si celor mai lenesi alesiFoto: Facebook/Elena Basescu
Europarlamentarii romani se afla pe locul cinci in topul luarilor de cuvant in parlamentul European (PE), iar Elena Basescu, fiica cea mica a presedintelui Traian Basescu, a avut cea mai multa activitate in Parlamentul European dintre conationali.
Reprezentantii Romaniei in PE au tinut 8.116 discursuri din vara lui 2009 si pana in prezent, cifra ce reprezinta 6,77% din totalul cuvantarilor din PE.

Astfel, tara noastra este devansata doar de Portugalia, Slovacia, Lituania si Austria.

Mai mult, politicienii romanii au adresat 1.905 intrebari si interpelari, au intocmit 93 de rapoarte si au o prezenta medie de 86,67% la sedintele de plen, conform statisticilor prezentate de site-ul MEPranking.eu.

Elena Basescu este cel mai bun europarlamentar roman, cu 1.406 activitati in cadrul institutiei, adica 1.103 de discursuri si 234 de motiuni.

Per total, fiica cea mica a presedintelui Romaniei se afla pe locul 21 dintre cei 763 membrii ai PE.

Elena Basescu a rostit trei discursuri intr-o zi, in Parlamentul European

Al doilea cel mai activ europarlamentar roman este social-democrata Adriana Ticau, cu 1.204 actiuni, din care 1.004 sunt discursuri in plen. Ea se afla pe locul 27 in ierarhia eurodeputatilor.

Monica Macovei (PDL) se afla pe pozitia a treia, cu 924 de actiuni si o prezenta de 88%, ceea ce o plaseaza pe locul 39 in clasamentul general.

Mai mult, Cristian Preda si Iosif Matula, dar si PSD-istul Sabin Cutas se afla printre romanii care au o prezenta de peste 99% la sedintele la nivel european.

Care sunt cei mai lenesi europarlamentari romani

La polul opus se afla Eduard Hellvig de la PNL, care are doar 15 activitati in Parlamentul European. Mai prost sta Ovidiu Silaghi, cu doar 5 activitati in plenul european.

Totusi, Dan Dumitru Zamfirescu (PRM), cel care i-a luat locul lui Gigi Becali dupa ce acesta a fost validat ca deputat in Parlamentul Romaniei, a fost prezent la aproape toate sedintele de plen, dar nu a luat nici macar o data cuvantul in PE.

sâmbătă, 21 decembrie 2013

COCKTAIL (2)

  COMPARAŢIE (unul dintre detalii): 

EPOCA DE AUR - EPOCA DE KAKAO

(epoca URSS - epoca SUA-UE)

Ce legatură are Mugur Isarescu cu Roşia Montana?


Ce legatură are Mugur Isarescu cu Roşia Montana?
La sfârşitul anului 1982, România atingea vârful datoriei externe de 11 miliarde USD, fiind dependentă Fondul Monetar Internaţional, care, în înţelegere cu miliardarul George Soros, despre a cărui implicare în evenimentele din decembrie 1989 voi vorbi ulterior, a planificat, o serie de operaţiuni speculative dezastruoase pentru România.

După aceste operaţiuni speculative, ţara noastră ar fi urmat să intre în blocaj financiar şi încetare de plăţi. Numai că Nicolae Ceauşescu a luat FMI-ul prin surprindere, hotărând după 1985 să facă plata tuturor datoriilor externe înainte de termen, România nemaintrând în capcana tranzacţiilor bursiere întinsă de FMI. Soros reuşind ulterior să dea un „tun” de 1,1 miliarde de lire sterline prin intermediul bursei din Londra. Chiar şi aşa FMI-ul a impus României penalizări pentru plăţi anticipate. Din cauza FMI-ului dirijat de SUA, care cerea achitarea datoriei României cu o dobândă triplată, mare parte din producţia agricolă şi industrială a ţării a trebuit să ia calea exportului, creând deja cunoscutele cozi la produsele alimentare. Agentul termic a fost raţionalizat şi benzina a fost distribuită pe cartelă. Aşa se face că, începând din 1987, SUA au dezlănţuit o campanie intensă de diabolizare a lui Ceauşescu prin intermediul presei occidentale. Posturile de radio Europa Liberă şi Vocea Americii au lansat în premieră zvonul fals că Gorbaciov stabilise un înlocuitor al lui Ceauşescu. În martie 1989, când Ceauşescu reuşise să ramburseze integral datoriile, România mai avea în plus 3,7 miliarde USD depuşi în bănci şi creanţe de 7-8 miliarde USD. La această sumă s-ar fi adăugat şi exporturile României din 1989 care au fost de 6 miliarde USD. Arhivele oficiale, coafate în cei 24 de ani scurşi de la revoluţie, nu mai pot justifica azi decât existenţa a 2 miliarde USD. De ce s-au „volatilizat” aceşti bani? N-are rost să mai explic. Cine a făcut-o? Dacă România avea şi după 1989 în serviciile de informaţii şi în Parchete vreun român patriot, am fi aflat până acum.
Există indicii că în noaptea de 14/15 decembrie 1989, de la flotila prezidenţială de la Otopeni ar fi decolat un avion Il-18, care a executat un transport special, cu destinaţia Teheran. Şi că avionul ar fi avut la bord lingouri de aur cântărind 24 t. Într-adevăr, avionul figurează în fişele de evidenţă aeriană că s-a întors gol din Iran, pe 4 ianuarie 1990. Dacă lucrurile sunt reale şi explicaţia poate fi una extrem de simplă. Ceauşescu descoperise încă din 1987 că România avea în propria ogradă toate „comorile” care-i permiteau să nu mai depindă vreodată de FMI şi mai mult decât atât i-ar fi făcut concurenţă acestui organism. Un prim pas fiind acela de a se asocia cu China, Iranul şi Libia, într-o bancă care să acorde împrumuturi cu dobânzi mici, destinate ţărilor în curs de dezvoltare. Banca în cauză se numea BRCE (Banca Română de Comerț Exterior) prin intermediul căreia, întreprinderile de comerț exterior ale României derulaseră operaţiunile de aport valutar special, de pe urma cărora a fost rambursată datoria externă a ţării noastre.
FMI îşi permitea să acorde de câteva decenii împrumuturi, condiţionate de ingerinţele brutale în economia ţărilor creditate, datorită rezervei de 2.996 tone de aur, de care dispunea. Hărţile cu zăcămintele minerale începuseră să fie introduse pe calculator în România, la sediul Întreprinderii de Prospecţiuni şi Foraje „Geofizica” din anul 1971 şi erau permanent actualizate, aşa că Ceauşescu a aflat că din munţii României se extrăseseră până în 1987 circa 2.070 de tone de aur şi că România mai avea 6.000 tone aur, adică de trei ori cât se exploatase până atunci şi care în 2013 a ajuns să valoreze 250 miliarde euro. Numai că pe lângă aur, Ceauşescu ştia că în aceleaşi zăcăminte se află argint şi metalele rare, extrem de valoroase precum arseniu, galiu, germaniu, molibden, titan, vanadium, wolfram etc. Şi conta mult pe acestea întrucât ele sunt evaluate azi la 100 de miliarde de euro. În acei ani, aplicaţiile de larg consum ale tehnologiei utilizate de americani şi sovietici la programele lor cosmice Apollo şi Soiuz abia începeau să apară pe piaţă.
Videoplayerele/recorderele, camerele de filmare video, calculatoarele şi telefonia mobilă, au la bază microprocesoarele la fabricaţia cărora materia primă sunt metalele rare aflate din abundenţă, alături de aur în zăcămintele din Munţii Apuseni (minele Roşia Montană, Almaş, Baia de Arieş, Bucium, Brad şi Săcărâmb).
După 1990 au apărut o mulţime de producători europeni de telefonie mobilă precum Nokia care au fost nevoiţi să importe aceste metale rare din Africa Centrală şi Australia, deşi România era mai aproape. Boom-ul producţiei la nivel mondial de calculatoare şi telefoane mobile s-a produs după 1990, când în România avusese deja loc scurt-circuitul din decembrie 1989. Chiar şi aşa, Ceauşescu prevăzuse această dezvoltare şi construise împreună cu concernul american Texas Instruments, o întreagă platformă industrială dedicată electronicii, numită IPRS Băneasa, lăsând-o moştenire românilor. Care cu o minimă investiţie, ar fi permis României să producă şi să deţină calculatore, telefoane mobile, reţele proprii de internet şi de telefonie. Numai că imediat după 1990, IPRS a fost dezmembrată cu bună ştiinţă pentru a fi transformată în investiţie imobiliară. Să nu fi ştiut aceste lucruri cel care conduce „de facto” SIE, generalul Silviu Predoiu, absolvent al facultăţii de Geologie care a lucrat ca inginer geolog la ICE Geomin (1984-1985) și la Întreprinderea de Metale Rare din București –IMRB (1985-1990), îndeplinind din 1987 funcţia de CI-st al IMRB? Să nu fi ştiut aceste lucruri preşedintele-geolog Emil Constantinescu, cel care a avut revelaţia nerentabilităţii mineritului în România, închizând jumătate din exploatările miniere? Să nu-i fi spus măcar şeful cancelariei sale prezidenţiale, Dorin Marian şi el geolog de meserie? Să nu fi ştiut nici măcar premierii Teodor Stolojan şi Nicolae Văcăroiu, proveniţi din Consiliul Planificării economice de dinainte de 1989? Şi nici Ion Iliescu fost membru CPEx al PCR?

Pe baza estimărilor specialiştilor săi, Ceauşescu şi-a făcut un plan de extracţie masivă până în anul 2040, astfel încât banca pentru investiţii în ţările în curs de dezvoltare, să beneficieze de un flux neîntrerupt de finanţare, acoperit în aur. Aşadar, Ceauşescu intenţiona ca în decurs de o jumătate de secol să extragă la greu aur şi metale rare româneşti, care să-i asigure un fond anual de cel puţin 8 miliarde USD pe care România să-l ruleze prin intermediul BRCE (care avea ea însăşi un capital de peste 10 miliarde USD), investindu-l în construcţia de obiective economice şi de infrastructură în afara graniţelor, cu proiecte concepute de arhitecţii români, cu mână de lucru constituită din muncitori şi ingineri români şi cu utilaje şi maşini proiectate şi produse în România. Unde? În primul rând în China şi în statele prietene acesteia din Asia de Sud-Est, în Iran şi în statele musulmane aliate acestuia din Africa şi Orientul Apropiat şi pe cont propriu în America de Sud. Adică exact ceea ce face China acum cu Victor Ponta şi Traian Băsescu care stau cu mâna întinsă la cerşit pentru posibile investiţii de 8 miliarde de euro.
Trebuie să recunosc că acest plan, conceput de mintea nu prea şcolită a lui Ceauşescu, un om neobişnuit de patriot pentru poporul lipsit de recunoştinţă, din mijlocul căruia s-a ridicat, era genial. Şi poate fi numit Testamentul lui Ceauşescu. Interesant ar fi să urmărim ce s-a întâmplat cu „comoara” respectivă, după asasinarea lui Ceauşescu. BRCE, care după revoluţie şi-a schimbat numele devenind Bancorex, a ajuns în faliment în 1999, după ce prin ea, Ion Iliescu a miluit cu credite nerambursate sau ilegale zeci de mii de membri ai nomenclaturi postdecembriste, provenită din falşi dizidenţi şi chiar suspecţi de terorismul practicat după Lovitura de Palat din 22 decembrie 1989. Sub privirea guvernatorului BNR. Bancorex a fuzionat prin absorbţie în Banca Comerciala Romana (BCR) şi la privatizarea din 2006 a BCR, guvernatorul BNR împreună cu premierul Tăriceanu a obligat poporul român să plătească suma de 3,75 miliarde euro către Erstebank, din Austria, pentru găurile negre avute de Bancorex. Cum din privatizarea BCR românii au încasat de la austrieci numai 2,25 miliarde euro, ei mai au de plătit acestora încă 1,5 miliarde euro. Dacă prin absurd la conducerea României ar fi nimerit din greşeală vreun om cât de cât patriot ca Ceauşescu şi i-ar fi trăsnit prin cap să aplice Testamentul lui Ceauşescu, i-ar fi fost imposibil, căci îi lipsea una din rotiţele mecanismului conceput de el, banca românească.
Din septembrie 1990 şi până azi, numele celui care a ocupat postul de guvernator al Băncii Naționale a României a fost Mugur Isărescu. Cel care a fost până în decembrie 1989 cercetător la Institutul de Economie Mondială, obținând titlul de doctor în economie, ca urmare a participării la cursuri organizate în SUA. În perioada ianuarie–septembrie 1990, Isărescu a funcţionat ca reprezentant comercial al ambasadei României la Washington. În anul 2002, bursa din Londra, cea mai mare bursă a aurului din lume, a decretat că producţia combinatului Phoenix din Baia Mare (recunoscut pe plan mondial din 1970 ca producător garantat) nu se mai încadrează în standardele internaţionale. Prin aceasta, România pierdea dreptul la utilizarea poansonului internaţional al BNR, aplicat pe lingourile de aur. Poansonul imprima numărul de ordine, greutatea, concentraţia, denumirea producătorului şi sigla Băncii Naţionale. România a fost astfel interzisă pe lista producătorilor şi exportatorilor de aur, iar BNR avea cel mai potrivit pretext pentru a nu mai face niciodată depozite de lingouri din aurul românesc. Doar o întâmplare a făcut ca într-o conferinţă de presă a PRM să fie prezentat un document secret, datat 25 martie 2002, care demonstra că printr-o stranie coincidenţă, din ordinul guvernatorului BNR, prin aeroportul Otopeni, s-au scos din ţară 20 de tone de lingouri de aur, cu destinaţia Germania. În perioada 2002-2013, din dispoziţia aceluiaşi Mugur Isărescu, două treimi din rezerva de aur lăsată de Ceauşescu României, adică 61,2 tone, au ajuns să fie depozitate în bănci din afara graniţelor, lipsind astfel România de a doua rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu.
Pentru a desăvârşi opera de blocare a accesului românilor la propriul aur şi metale rare, la propunerea ministrului Industriilor, Radu Berceanu licenţa de exploatare a aurului şi metalelor rare nr. 47/1999, este acordată prin HG 458/1999 (ale cărei prevederi sunt şi azi secrete) companiei private străine Roşia Montană Gold Corporation, avându-l ca paravan pe Vasile Frank Timiş. De atunci, statul român nu a mai scos nici un gram de aur din propriile mine, în timp ce Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM) a acordat la încă opt firme străine licenţe de explorare şi exploatare pentru aurul şi metalele rare româneşti din Apuseni. Fix pe zăcămintele din hărţile geologice realizate pe vremea lui Ceauşescu. Legea minelor, a fost modificată astfel, încât România să primească din partea companiilor străine care exploatează resursele sale subterane, o redevenţă de doar 4% din tot ce se extrage, în timp ce în Africa de Sud redevenţa pentru aur este de 20%. Aşadar şi ultima rotiţă a mecanismului conceput de Ceauşescu pentru supravieţuirea României a fost deja vândută.
Valentin Vasilescu – Vocea Rusiei

Articole asemanatoare

joi, 12 decembrie 2013

COCKTAIL (1)

Ce-mi doresc eu mie...

Să pice TOT Executivul - conform Constituţiei - nu clădirea...

Crăciun fericit tuturor.!..

Sănătate tuturor, fericire şi noroc!...

Ciocoii vechi şi noi...
Tunele secrete leagă toată România Pitorească, prin grija Naturii şi a străbunilor - Ceahlăul cu Munţii Retezat, Bucegi şi Satu Mare...

Declaraţia HALUCINANTĂ a unui profesor: "Există o reţea de tunele fizice, reale, sub toată România"

Profesorul Constantin Bursuc afirmă că a pătruns într-o vastă reţea de galerii subterane artificiale. "Există o reţea de tunele fizice, reale, sub toată România. Eu am cartat, prin măsurători la faţa locului, doar unele dintre aceste căi de comunicaţie subterane, care se află la 4-5 km adâncime sub pământ", afirmă profesorul.

Profesorul Constantin Bursuc nu poate spune cu precizie cine şi cu ce scop a făcut aceste construcţii misterioase, dar continuă cercetările, urmând a face publice rezultatele obţinute, scrie worldwideromania.com.
"Am început cercetările din Suceava, unde se află o poartă de intrare spre aceste construcţii. Trebuie să vă spun că există, la 5 km sub pământ, un «Centru spiritual», în care am avut acces numai în urma unei comenzi speciale, transmisă de entităţile care m-au însoţit", a precizat dl Bursuc.

Profesorul susţine că a intrat efectiv într-un tunel din Ceahlău, însoţit fiind până la intrare de prof. Traian Stănciulescu, director tehnic la Institutul de Inventică, filiala Iaşi.
Conform hărţilor profesorului, un asemenea tunel misterios, aflat la o adâncime de 1.500 m sub pământ, leagă Munţii Retezat (Sargesia) de Bucegi (Buşteni), Ceahlău (Sucidava) şi Satu Mare, iar toate aceste tuneluri ar avea forma unui cap de lup, simbolul dacilor. În vara anului 2007, Bursuc a efectuat cercetări în Masivul Godeanu, la vest de Mânăstirea Tismana, unde a găsit alte construcţii subpământene.

Există mai multe afirmaţii privitoare la existenţa unor enigmatice construcţii în adâncurile pământului României, unele dintre ele fiind cunoscute şi păzite cu străşnicie chiar de autorităţi.

Citeste mai mult pe REALITATEA.NET: http://www.realitatea.net/declaratia-halucinanta-a-unui-profesor-exista-o-retea-de-tunele-fizice-reale-sub-toata-romania_1336904.html#ixzz2n94u3BZA
Follow us: @realitatea on Twitter
SURSA: Internet

miercuri, 4 decembrie 2013

ALT PREŞEDINTE, ALTĂ VIZIUNE

September 24, 2013 13:23

Președintele ecuadorian a lansat campania ”Mâna murdară a companiei Chevron”

Între 1964 și 1990, compania Texaco a extras petrol din pădurile amazoniene din Ecuador, timp în care a deversat în zonă circa 18,5 miliarde de galoane de deșeuri toxice. În 2011, o curte de justiție ecuadoriană, a decis că Chevron, care a cumpărase Texaco în 2001, trebuie să plătească despăgubiri de 19 miliarde de dolari. În timp ce compania Chevron încearcă de doi ani să conteste decizia judecătorească, iar Statele Unite ar fi refuzat de curând să acorde vize unei delegații ecuadoriene care să prezinte cazul la o adunare a Națiunilor Unite din New York, președintele Rafael Correa a lansat campania ”Mâna murdară a companiei Chevron.”


rafael-correa

Correa a mers într-una din zonele grav afectate de poluare în urma deversărilor toxice și și-a scufundat mâna într-o baltă de petrol rămasă deschisă, invitând apoi presa să-l fotografieze. ”Ceea ce a făcut Chevron este de neiertat,” a declarat președintele ecuadorian, precizând că această deversare ”este cel mai mare dezastru ecologic din istoria planetei. Respectiv, de 85 de ori mai grav decât deversarea din Golful Mexic, cauzată de British Petroleum, și de 18 ori mai gravă decât deversarea din Alaska, provocată de Exxon Valdez.”
Cu toate acestea, potrivit ultimelor demersuri juridice, compania Chevron pare să fie pe punctul de a câștiga bătălia cu ecuadorienii, printre care și 30.000 de indigeni direct afectați de acest dezastru ecologic. Conform ABC News, Chevron a apelat la numeroase curți judecătorești de pe trei continente, în încercarea de a căpăta un verdict favorabil în procesul care durează de două decenii. În cele din urmă, o comisie internațională de arbitrare formată din trei judecători, a decis la Haga că un anume acord semnat în 1995 de Texaco Corp., cumpărat ulterior de Chevron, scutește compania petrolieră de orice responsabilitate financiară. Totodată, consilierul general al Chevron susține că acuzațiile aduse de guvernul ecuadorian sunt frauduloase și ”că, înainte de toate, nu ar fi trebuit înaintate”.
În același timp, Ricardo Patino, ministrul de externe al Ecuadorului, a postat pe Twitter un mesaj de nemulțumire, susținând că ”Chevron își continuă campania mincinoasă,” afirmând că tribunalul din Haga ar fi absolvit compania de responsabilitate. Potrivit acestuia, singurul aspect rămas deschis în urma procesului de la Haga ar viza decizia judecătorească din 2011 și încadrarea acesteia la faptele cauzatoare de vătămare la nivel individual. Totodată, președintele Rafael Correa speră ca prin campania sa, ”Mâna murdară a lui Chevron,” să atragă atenția la nivel internațional asupra a ceea ce el numește o uriașă nedreptate.
Sursa: ABC News, RT.com
Foto: Reuters/Guillermo Granja
 SURSA: http://totb.ro/presedintele-ecuadorian-a-lansat-campania-mana-murdara-a-companiei-chevron/