DRAMA ROŞIEI MONTANE: AUR, SILICOZĂ ŞI SĂRĂCIE

MOTTO:

"Munţii noştri aur poartă...",
Insă, fir-ar ea de soartă,
Că îl poartă, vrei-nu vrei,
Când spre ruşi, când spre yankei!
Sorin Olariu (Epigramist)

MUNŢII NOŞTRI
 
Munţii noştrii, poartă aur,
Dar ca neam de tolomaci,
Aur verde, aur …aur,
E totuna, la săraci.
Pe la munte, sunt gunoaie
Şi cabane de prost gust,
Şerpuieşte încă apă
Să mai spele din dezgust.
Mergi pe drumuri zdruncinate,
Potecuţe cu noroi -
Ah,de le-ar avea străinii
Ne-ar da auru-napoi.
Margine de drum, cu scânduri,
Utilaje cu ulei,
Cauciucuri şi betoane
Şi priviri de derbedei,
Care-şi spun ,,copii de munte”
Dar se poartă ca străini,
Defrişează şi fac pradă,
Ca să-şi cumpere maşini.
Aur, munţi, păduri şi mare
E frumoasă, ţara mea!
Dar păcat că-i locuită
Şi produce, cherestea.

dupa Muntii nostri aur poarta, de Octavian Goga
http://poeziisiversuri.com/
http://singurafelina.blogspot.com/






 La Roşia Montană nici-un român localnic nu s-a îmbogăţit din aur. Din contră, sărăcia şi silicoza au fost rele constante, făcînd ravagii printre muncitorii mineri, bieţi muritori. Aurul este fin diseminat în cuarţite, de unde şi silicoza (SiO2). Cam 70% dintre mineri erau de pe alte meleaguri, învecinate – Abrud, Cîmpeni, Horia, Avram Iancu, Albac, Zlatna, Brad, Vidra, Sohodol, Bucium, Alba Iulia, Vadul Moţilor... - sau îndepărtate, din toată ţara. Dar personalul tehnic s-a recrutat, în majoritate, tot dintre localnici, din Roşia Montană. Generaţiile care ne-au premers au făcut efortul să-şi trimită la cartea şcolii copiii şi asta este singura parte bună cu care s-au ales din crunta sărăcie. Fie capitalism, fie socialism, care – totuşi! - le-a permis ridicarea la carte, fie iarăşi capitalism, pentru cei din Roşia Montană, tot un drac!

Acelaşi viitor îi aşteaptă, indiferent dacă se pronunţă „gold” sau „aur”. Partea nasoală e că n-am avut conducători (ai ţării) care să le fi uşurat vreo îmbogăţire, cît de cît, cît să le sufle praful de pe tobă. Orice reclamă e zadarnică. Pînă nu vine în fruntea ţării un cap mai destupat la minte, care să îmbogăţească  pe toţi românii, cei din Roşia Montană nu vor scăpa de sărăcie. Şi nici de silicoză. Nici ei şi nici minerii sosiţi de pe alte meleaguri româneşti.

Drama Roşiei Montane este drama istorică a României, sintetizată de poet prin versurile:

„Munţii noştri aur poartă,

Noi cerşim din poartă-n poartă...”

Cea mai bogată ţară de pe pămînt – ROMÂNIA – stă pe mulţi munţi de aur şi se zbate în necazuri şi nevoi. Nu-s de vină numai marile imperii, marile puteri, care ne-au furat, ci şi cei care ne-au condus, fie nepricepuţi, fie nevolnici, fie hapsîni.

Reclama cu locuri de muncă este îmbietoare, aşa cum îmbietoare este şi politica „pentru” investiţii străine, dar tot silicoza, otrava şi sărăcia îi aşteaptă pe bieţii mineri, din subteran sau de la preparare. Pînă nu vine la putere în România un om cu o voinţă politică de fier, care să repare tot neajunsul cauzat de toate revoluţiile de după 1989 şi care să creioneze o Românie bogată, cu oameni bogaţi, orice „miraj ce cheamă la robie” e amăgire curată.

De ce m-am exprimat mereu că România este cea mai bogată ţară din lume? E pentru că România are un subsol extreme de bogat, stăm pe un purcoi cît un munte de aur, este cea mai frumoasă ţară de pe Pămînt, pe care nici Elveţia şi nici Canada nu o întrec, şi are oameni foarte deştepţi, cum nici altă ţară nu-i are, dar care au fost mereu îndemnaţi să… cerşească, ori să fure. Ca ţiganii. Ah, de ce n-aş fi fost un mic bulibaşă, ce savanţi şi ce boieri aş mai fi făcut  din toţi ţiganii. La fel şi din toţi românii…

Adăugaţi deci, la cianură, la înstrăinarea aurului, la fleşcăirea monedei naţionale, la tot Tabelul lui MENDELEEV, şi silicoza, şi sărăcia – şi vom avea un tablou mai complet al mineritului de la Roşia Montană. Aşa ceva doar în ţările bogate ale Africii care obţin numai sărăcie din cupru, aur şi diamant.

Ce e de făcut?

Alegeţi un Voievod viteaz, drept şi deştept, fie el Rege sau Preşedinte, şi puneţi-l să facă, cu poporul şi pentru popor, o ţară bogată cu oameni bogaţi, capabili să fie demni de darurile cu care Dumnezeu a potopit această gură de rai, România, şi aceşti oameni, românii... Dar şi luptaţi să nu ajungem nici ca Libia lui GADDAFI – toţi pentru unul şi unul pentru toţi - dar nu ca în 1989, atunci cînd v-aţi lepădat de „Satana”, cel care v-a fost baci un sfert de secol. Măcar lecţia asta învăţaţi-o bine din istorie! Aveţi grijă de ţara asta şi de poporul ei!

Sărăcia, silicoza, cianura... - triste amintiri...

Inginer de Preparare minereuri şi cărbuni, 
Savin BADEA