POVEŞTI DE PE STRADA MEA

“VIITORUL PREŞEDINTE AL ROMÂNIEI VORBEŞTE PENTRU PRIMA DATĂ, ÎN ACEASTĂ CALITATE, POPORULUI ROMÂN”

Aseară, 28 iunie 2010, DDD – Dan DIACONESCU DIRECT – s-a dedicat poporului şi ne-a povestit ce-a făcut el în ultimul an.

În rezumat, ne-a povestit cum a vrut să canideze (în 2009) la alegerile prezidenţiale, dar a fost sfătuit de Ion (metaforic vorbind, ionii sînt cationi, cu + şi anioni, cu -), să mai  mai lase din avînt şi să mai aibă răbdare (“- Dane, te facem Preşedinte peste 5 ani!”), dar să-l ajute pe Mircea, să nu cîştige Traian, că-i vai de mama noastră. Copleşit de argumente, Dan a acceptat să-l ajute pe Mircea. Dar cînd a fost în campania electorală, bietul Dan se zbătea să-l ajute pe Mircea, dar trebuia să acorde timpi de antenă, conform legii, tuturor candidaţilor – corrrect! Ceilalţi “moguli” au simplificat problema: din CEI O SUTĂ au dat la o parte pe cei virtuali (fără semnături) şi alţi 2 din 12. “10 negri mititei… au rămas doar 5: Sorin, Crin, Mircea şi Traian, şi din trei, doi!” Poftim timpi de antenă! Noroc… că Dan a mai chemat cîţiva, să nu se certe cu Legea, de pildă pe Sorin, de-a moaca, fără taxă, la TELEVIZIUNEA POPORULUI, OTV, fostă televizie de apartament!

Mircea s-a codit să vie, sfătuit de “americani”, Traian s-a sfiit să vină, sfătuit de “sovietici”! (Metaforă: Prin “americani” şi “sovietici” eu îi denumesc, în glumă, pe consilierii celor doi, ca să-i deosebim din prima, şi nu mă refer la cei adevăraţi, americanii “care mint” şi “sovieticii care prostesc”!, - vorba mea, “minciuni americane şi prostiri sovietice”, şi viceversa). Scăzînd în procente, la sondaje, Traian nu se ia după cum îl învăţau de bine sovieticii lui şi se duce spăşit la Dan, cu tot stîngul, călcînd cu dreptul! Mircea, mai cucoş, nu! Traian îşi mută fundul şi a doua oară vine la Dan, Mircea nu! Ba mai mult, Dan îl invită, “telephonic”, la un scandemberg bărbătesc, la OTV, cu Traian. Mircea nu-şi mută fundul din fotoliu, de snob, de frică, de lene, de oboseală, de flacăra violet(ă)! Ba mai mult, Traian îşi anunţă Victoria de la microfonul OTV al lui Tudor, imediat după Viktoria lui Mircea! Dintre cele două Vicorii, la ciuruială, a lui Traian a ajuns în trecere, iar a lui Mircea în refuz! De unde şi: “- V-am ciuruit!”, celebra glumă (de-i place pînă şi lui), “a la radio Erevan”!

Supărat foc, Ion-ul negativ îi reproşează multe, în principal, că l-a cocoţat pe Traian Preşedinte şi că a trădat înţelegerea, a trădat pe Mircea şi Patria. Drept pentru care, "DAN ARE STAT", hotărăşte neînduplecat să se facă politician şi viitor Preşedinte, că asta ne mai lipsea, că le aveam pe toate, alăturîndu-mi-se, mie, candidatul virtual, de pe blog. Am scris Ion, dar puteam scrie, tot aşa de bine, Bimbirică sau Păcală, şi era mai bine! Dar a fost aşe de străveziu!...

Apoi, Dan a vorbit despre averea sa, OTV, şi casa din Primăverii (casă cu curte şi cu brad,  Mircea, alt Mircea!). În OTV a inclus tot: blocuri, hala-studiou, yahtul de pe Coasta de Azur, avionul – garat la Otopeni,  helicopterul, colecţia de super-maşini… plasmele, pînă şi celebrul telefon mobil! Dar a uitat de vila din Florida…

Povestea cu Yahtul a fost fantastică, pentru acele “creiere prăjite, tîmpite şi drogate”! (Eu aş fi zis “creier ars”, dar asta sună a inteligenţă!)

A mai zis că viitorul Preşedinte CARE E! va dona Palatul Cotroceni pionierilor (de mîine) şi el va domni în Casa din Primăverii, lîngă bradul Mircea cel bătrîn, devenită Reşedinţă Prezidenţială. Avionul şi helicopterul vor deveni Flotilă Prezidenţială, maşinile vor fi Alai Prezidenţial şi pentru alţi şefi de state. Seara şi toată noaptea, va face o conferinţă de presă cu Poporul la OTV (gînd la gînd cu bucurie – nota 10 – şi eu la fel voi face, dar nu cu somnambulii). Din Legea lui COJOCARU va face partid, cu ziar, Oglinda Poporului, PARTIDUL POPORULUI, PARTIDUL OTV, Partidul lui Dan DIACONESCU etc. Treaba lui! Nu mă bag.

De aici, furtuna ori cenzura, întîmplarea sau patronii, mi-au tăiat cablul şi nu s-a mai prins postul. Aşa, alt gărgăune, m-a pus insomnia să postez propunerea mea despre TVA şi IMPOZIT, să ajut ţara să iasă şi din criză de idei… Recunosc, stimulat şi mai mult, de povestea lui Dan.

                                                               

                                                                         ***

Ce a uitat să povestească viitorul Preşedinte al României, voi povesti EU, alt bolnav de boala asta, numită PREŞEDENŢIA ROMÂNIEI: înnodaţi-vă imaginaţia între Ion şi alegeri, din povestea de mai sus.

Fără să ştiu ce fumuri de mărire avea Dan şi ce fumuri de preamărire avea Ion, eu (citiţi, de aici încolo, Savin), Savin (adică eu) îi dă telefon lui Dan, într-o zi de vară:

-         Dragă Dan, vreau să mă primeşti şi pe mine la Televiziunea Poporului, OTV. Sînt oltean ca tine, din Craiova, şi vreau să candidez la Preşedenţia României…

-         Da, vă primesc.

-         Cînd să vin?

-         Oricînd, întrebaţi de mine la poartă la bodyguarzi şi veţi fi condus la mine în birou.

-         Mulţumesc, o să vă comunic cînd pot să vin. Dar v-aş mai spune ceva: nu vă încurcaţi cu jocurile de noroc, ca Ţociu şi Palade (prima schemă), că unde sunt bani mulţi se încurcă iţele…

-         Ei, ce să-i faci! Vorba aia, „mai cîştigăm, mai pierdem, negustori ne numim!”

-         Eu v-am avertizat… vă voi mai suna etc.

Savin repetă telefonul, 3 săptămîni mai tîrziu, – cam la fel discuţia – dar precizează cînd vine şi-l întreabă dacă îl taxează cu ceva, „că sunt păduche”.

-         Nu vă iau nici-un ban, fiţi fără grijă!

-         Tocmai de aceia am apelat la OTV şi la Dvs. , iar dacă vin abia acum, am aşteptat să iau pensia, să am bani de drum…

-         Veniţi fără grijă! Şi mi-a dat adresa, din Piaţa Romană, pe Magheru, „la apartament”.

Luni nu s-a putut, dar marţi, da.

Savin merge cu „ia-mă, nene!”, un automobil, şi nu cu IC, trenul. Le face capul calendar, şoferului şi unei  tovarăşe de drum, un fel de repetiţie pentru TV. Ajunge la Bucureşti, trage la naşii fetei, se spală şi la ora 18 este la OTV, în Piaţa Romană. Două ore de aşteptare. Mai comunică cu portarii, co o amărîtă, două, le află legendele, de ce au venit. Una, „mai nebună”, i se pare suspectă, „să-l tragă pe om de limbă”.

La 19 şi 45, Savin îl apelează din nou telefonic pe Dan.

-         Vă aştept. Mai veniţi?..

-         Sunt în drum spre OTV.

-         Mă primiţi?

-         Desigur, aşteptaţi-mă.

Între timp, o sună pe Mioara, mare fan OTV („îl iubesc pe Dan!”), o prietenă din Bucureşti, care se interesează de emisiune.

Şi apare Dan cu „tancul”, un Rolls Royce. Toate femeile amărîte, îl sărută, de-l albesc. Savin îl întîmpină, dau mîna, se recomandă, evident, unul dintre "Preşedinţi", cel virtual, Savin. Întîlnire de gradul 0 (zero)!

-         Vă rog să urcaţi în birou, să stăm de vorbă…

Dar se produce înghesuială la lift. Savin, politicos, rămîne cu un amărît pentru a doua şansă, la liftul următor. Dan urcă împreună cu liota de femei.

Se urcă „la apartament”, etajul 5. Stupoare! Bodyguarzii şi o reporteră cu gura mare îi opresc pe toţi, otova, Savin, amărîţi şi femei. Sunt goniţi cu oarecare „brutalitate” jos, la sol, în gang, şi de acolo, pe trotuar, pe bulevard. După alte deliberări , la etajul 5, se coboară ţiar în gang, unde „masculii” dau un scurt interviu:

-         Sunt… vorba aia, „gradu’ şi numele”… vreau să scot ţara asta din rahat!

Pleacă reportera şi cameramanul. Savin se trezeşte cu „a nebună” în stradă. Îl descoasă:

-         Poate o să încerc şi la…Radu Moraru…, zice Savin, a lehamite.

-         Nu vezi că-s răi, nu vezi ce tanc are! Numai benzina…

-         Hait! Asta mă provoacă! zice Savin, cu gîndul la pastila cu Radu Moraru. Din lac în puţ! „nebuna” fusese a mai pupăcioasă. Zău!

Savin se mai încumetă la o nouă încercare şi ajunge iar la bodyguerzi, la etajul 5, dar înăuntru, în holul mic. E pus să aştepte pe o bancă de lemn, lîngă WC-uri, - poate trece Dan să se uşureze!

Dar Dan s-a ţinut tare – n-avea nevoie de treaba mică – îl lua la întrebări pe un bărbos de la „Libertatea”…

În schimb, Savin a rezistat pînă la 23 şi 30, cu toate transpiraţiile caniculei, ajutat de un pepsi şi nitro. Apoi i-a convins pe cerberi să-i ia numerele de telefon şi să-l sune Dan sau OTV-ul,  dacă-l primeşte a doua zi. Zis, dar nefăcut.

La miezul nopţii, Savin ajunge în Rahova, la gazde, dezamăgit şi demolat de somn.

A doua zi, neprimind telefonul, pleacă la Craiova, cu un tren de ora 17…

Abia intrat în casă, pe Savin îl sună Mioara:

-         Unde eşti?, că te aşteaptă Dan.

-         Unde să fiu?, acasă. Şi-i face rezumatul

-         Vrea să te bage în emisiune.

-         Prea tîrziu. N-a fost să fie! Dar nu-l cred. De ce nu mi-a dat telefon? Pentru mine e greu să-l prind, pentru că e noctambul, ca şi mine.

La 2-3 zile, Savin  îl prinde pe Dan, din nou, la celebrul telefon mobil şi-i zice:

-         De ce, Domnul Dan? Cum îmi explicaţi ce-aţi făcut?

-         Veniţi iarăşi. Vă aştept.

-         Nu pot. Am cheltuit 200 de roni, n-am alţi bani, fie chiar şi pentru România. Aţi pierdut şansa să faceţi o faptă bună, şansa României, poate!...

Acelaşi reproş şi cu ocazia "legii COJOCARU". Dan tăcea.

De aceea doi "Preşedinţi" (sau 2 cu aere de preşedinţi) nu pot încăpea în aceiaşi teacă!

Ascultîndu-l, aseară, Savin i-a mai tăiat ceva din vină, din cauza lui Ion.

-         De ce te-ai dus la ameţitul acela, tată?

-         Să n-ajungă Preşedinte orice ameţit! De dragul unei idei: „o ţară bogată cu oameni bogaţi”. „VEŢI AVEA PREŞEDINTELE PE CARE ÎL MERITAŢI!” Aşa e! 
Noroc că veghează, cît de cît, "Preşedintele Virtual"! 
Şi DDD?! 
"Viitorii "Preşedinţi" ai României" - care pe care - sau amîndoi, precum cei 2 Căpitani Regenţi din San Marino!

Ing. Savin BADEA

DOI SE CEARTĂ ŞI AL TREILEA CÎŞTIGĂ! (vizionaţi şi “ce-i pe dedesubt”!)