luni, 24 mai 2010

PEŞTIŞORUL DE AUR


PEŞTIŞORUL DE AUR

Prelucrare după un basm rusesc.
L-a versificat şi A. S. PUŞKIN.

1(strofa) 1(secvenţa)
1   1
Într-o mică izbă veche   1
De pe insula Buian,
Trăiau greu un Moş şi-o Babă,
Trai amar de om sărman.
2
Ca să-şi ducă traiul zilnic,  5
Moşul a-mpletit năvod,
Pescuind la malul mării
Şi cîntînd ca un rapsod.
3      2
Într-o zi, a tras din mare,
Amărît, năvodul gol,    10
Greu ca pietrele de moară,
Plin de alge şi nămol.
4
Şi abia l-a scos din apă:
Se prinsese-un peştişor,
Pe de-a-ntregul numai aur,   15
Aur pur, strălucitor.
5
Peştişorul însă-l roagă,
Cu grai simplu, omenesc:
„ – Nu mă omorî, Bătrîne,
Ştiu şi eu să răsplătesc:    20
6
De m-arunci în marea-albastră,
Ţi-oi îndeplini frumos
Cea mai mare din dorinţe
Şi-o să ai mai mult folos.”
7
S-a gîndit adînc Bătrînul    25
O clipită, necăjit:
„ – Nu mai vrau nimic, străine!
Du-te-n mare fericit!”
8     3
Şi l-a aruncat în valuri
Şi s-a-ntors la Babă-acas’.    30
“ – Mult ai zăbovit, Moşnege!
Ce-ai prins azi, răstimp de-un ceas?”
9
“ – Doar un Peştişor de Aur,
Unul mic… şi l-am lăsat,
Că prea s-a rugat de mine    35
Să-l slobod, să n-am păcat…
10
<< - Drumul dă-mi în marea-albastră,
Că-ţi voi fi de ajutor,
Că-ţi îndeplinesc dorinţa
Cea mai mare – zău - să mor!>> -    40
11
Mi-a fost milă de-aşa Peşte
Vorbitor, din aur pur,
Şi l-am slobozit în mare...
N-am mai vrut nimic, îţi jur!”
12   4
„ – Drac bătrîn şi fără minte!    45
Ai pus mîna pe noroc
Şi, de bleg, n-ai fost în stare
Să te pricopseşti pe loc!”
13
Şi s-a mîniat Băboaia
Şi l-a ocărît, de rea,    50
Încît Moşul, toată ziua,
N-a avut răgaz să stea.
14
„ – Să-ţi fi dat măcar de-o pîine,
Doar atît să-i fi cerut!
N-avem nici măcar o coajă,    55
Să mîncăm! Nici de cernut...”
15       5
Moşul, nerăbdînd ocara,
Către mare s-a-ndreptat
Şi, ajuns la malul mării,
Pe-acel Peşte l-a strigat:     60
16
„ – Peştişorule de Aur,
Ieşi din mare, bre, isteţ,
Şi întoarce-ţi către mine
Capul tău cel vorbăreţ!”
17
Peştişorul Solzi de Aur      65
A sărit pe mal: „ – Ce vrei?”
„ – Baba vrea un colţ de pîine...”
„ – Du-te-acas’! Fac voia ei!”
18       6
Moşul s-a întors acasă:
„ – Babo, pîine-avem de-acum?”     70
„ – Pîine e cu-ndestulare.
Altul e necazul...” „ – Cum?”
19
„ – S-a crăpat covata veche
Şi n-am cum să-ţi spăl cămeşi.
Cere-i Peştelui de Aur      75
Alta nouă. Şi-acum, ieşi!”
2o     7
A plecat la ţărm Moşneagul,
Supărat şi îmbufnat,
Şi, ajuns pe plaja mării,
Către Peşte a strigat:   80
21
„ – Peştişorule de Aur,
Ieşi din mare, măi fecior,
Şi întoarce-ţi către mine
Capul tău cel vorbitor!”
22
Vine Peştele din mare,    85
Din adînc, şi-ntreabă: „ – Ce-i?”
„ – Baba vrea covată nouă.”
„ – Bine. După voia ei!”
23
Moşul face calea-ntoarsă
Şi nici bine nu-i ajuns,    90
Că-i întîmpinat de Babă
Cu ocări şi cu împuns.
24
„ – Cere-i Peştelui de Aur
Izbă nouă, de ciocoi,
Că în asta nu e viaţă    95
Şi-o să cadă peste noi!”
25    9
Pleacă iar Moşul la mare
Şi îl cheamă pe Peştiuţ:
„ – Peştişorule de Aur,
Fă-te-ncoa’ şi fii drăguţ!”   100
26
Peştele din mare iese
Şi şi-a-ntors capul spre Moş:
„ – Ce-i mai trebuie, Moşnege?”
„ – Izbă nouă, cu cucoş!
27
Baba vrea şi nu-mi dă pace    105
Izbă nouă, de ciocoi,
Că cea veche e-ntr-o rînă
Şi-o să cadă peste noi.”
28
„ – Nu te năcăji, Tataie!
Mergi acas’, cu Dumnezeu!    110
Se-mplineşte voia Babei -
Fac şi izba – nu e greu!”
29     10
Cînd s-a-ntors acas’ Bătrînul
A văzut izba de lemn,
Bîrne din stejar puternic,   115
Şi pictată c-un desemn.
30
Baba i-a ieşit ‘nainte,
Cătrănită, jar pe foc:
„ – Moş tîmpit şi porc de cîine,
Care fuge de noroc!      120

31
Mare brînză! Ia, o izbă!
Chibzuind c-ai mîntuit
Treaba ta – nici pomeneală! –
Să te-ntorci cum ai venit!
32
Du-te l-al tău prost de Peşte    125
Şi îi spune răspicat:
Nu mai vreau să fiu ţărancă –
Mă vreau boieroaică-n sat!
33
Să-mi dea Lumea ascultare
Şi să poruncesc aş vrea -    130
Oamenii, de-mi ies în cale,
Să se-nchine-n faţa mea!”
34      11
Moşul iar plecă la mare
Şi-l chemă pe Peştişor:
„ – Peşte bun, cu Solzi de Aur,    135
Vin’ la mine, mai cu zor!”
35
Iese Peştele din mare:
„ – Care ţi-i dorinţa? Ce-i?”
„ – Nu-mi dă pace, iarăşi, Baba –
Alt-ar fi menirea ei!    140
36
Nu mai vrea să stea ţărancă.
Boieroaică s-ar visa.”
„ – Nu te necăji, Moşnege!
Facă-se pre voia sa!”
37      12
Cînd s-a-ntors acas’ Pescarul   145
Văzu-n curte alt căsoi,
Zid de piatră, cu trei caturi,
Forfotind de slugi, şi-apoi
38
Sta Băboaia îmbrăcată-n
Rochie de catifea,     150
Cocoţată-n jilţ de piatră,
Şi porunci cum mai dădea!
39
„ – Ziua bună, Jupîneasă! –
Salută înmărmurit –
Nu cumva mi-aţi fi nevastă?    155
Şi de-acum m-am pricopsit?”
40
„ – Bă, ţărane, bădărane,
Tu nevastă îndrăzneşti
Să numeşti o boieroaică,
Viţe mari, împărăteşti?    160
41
Ei, slugi! Ia veniţi încoace
Şi duceţi pe-acest ţăran
În grajd, ca să ţină minte –
Cu harapnicul, baban!”
42     13
Slugile îl înhăţară     165
Pe moşneagul mucalit:
Îl tîrîră-n grajd, la vite,
Cu harapnicul cîrpit –
43
Fu bătut ca la fasole,
Cînd ba viu, cînd ba moroi –     170
Pus îngrijitor de curte,
I s-a dat un măturoi,
44
Ca să ţină bătătura
Tot curată, ca la Han –
Mînca în bucătărie,     175
Cu tovarăş un motan.
45
Şi grea viaţă-a fost să aibă
Bietul Moş, sărmanul ins,
Ziua măturînd, iar seara
Cu harapnicul atins.   180
46
Dacă undeva vrea urmă
De gunoi i-ar fi rămas,
Era răsplătit, prin grajduri,
Cu nădejde, cam vreun ceas.
47
„ – E a dracu’ Vrăjitoarea!”   185
Gîndea Moşul: „ – Drac, ehei!,
Am dat cu norocu-ntr-însa,
Dînsa dă-n bărbatul ei!”
48      14
Dup-un timp, de boierie,
Baba sta-n plictis mocnit...   190
A cerut să-i vie Moşul
Şi pe loc i-a poruncit:
49
„ – Du-te, Drac bălţat, la baltă,
Cheamă-ţi Peştele netot,
Că mi-e-n scîrbă boieria,    195
Cu căsoi, cu slugi, cu tot!
50
Să mă faci Împărăteasă!
Asta vreau! Îţi jur! Să mor!”
S-a dus iar la mal Bătrînul
Şi-l chemă pe Peştişor:    200
51      15
” – Peştişoare, Peştişoare!
Din afund să vii grăbit!”
„ – Ce ţi-e păsul, iar, Moşnege?”
„ – Iaca, n-am înnebunit!
52
Dar e iar nebună Baba – 205
Mai ceva decît a fost:
Azi se vrea Împărăteasă
Şi m-a luat din nou de prost.”
53
„ – Du-te vînt cu veşti acasă!...
Să te-nchini lui Dumnezeu!   210
Ţi-am îndeplinit dorinţa,
Dar acuş a fost mai greu.”
54      16
S-a întors acasă Moşul:
Locul casei boiereşti
Era tot ticsit cu aur,    215
Cu palate-mpărăteşti.
55
Peste tot patrule mîndre,
Santinele, arme, oşti,
Parcuri – faţă, flanc şi spate –
Gură-cască, tonţi şi proşti.   220
56
Pajişti moi, cu iarbă verde,
Flori şi  pomi, parfumuri tari... –
Baba sta înconjurată
De boieri şi ghinărari,
57
În veşmînt de-mpărăteasă,   225
Într-un jilţ din aur pur.
Tobe răpăiau şi muzici
Se-auzeau jur-împrejur.
58
Toţi soldaţii strigau „Ura!”,
Toată forfota-i vacarm.    230
Flamuri fîlfăiau pe turnuri –
Numai Baba fără şarm!
59        17
Şi-aminti din nou de Moşul
Şi de Peştele-i Vrăjit:
N-ar mai vrea Împărăteasă;   235
De-aşa rang s-a plictisit!
60
Porunci să vie Moşul
Cel tîmpit în faţa ei.
Luat din forfotul mulţimii,
Iaca Moşul: „ – Babă, ce-i?”    240
61
„ – Drac bătrîn!” – îi zice Baba,
Ia aleargă pe cărări -
Nu mai vreau Împărăteasă,
Ci Crăiasă peste Mări:

62
Toate Mările şi Peştii   245
S-asculte de Voia mea!” –
Moşul a-ncercat s-abată
Acea Voie, cea mai rea!
63
“ – Dacă nu te duci îndată,
Capul, Moşule, ţi-l tai,    250
Şi-ţi va zace la picioare! –
Du-te, Drace, ce mai stai?”
64
Şi plecă din nou la mare,
Cu a inimă catran:
“ – Peştişorule de Aur,   255
Vin’ din valuri la liman!
65
Peştişorul nu se-arată,
Dar Bătrînul l-a strigat,
Înc-o dată şi-nc-o dată –
Marea-i val învolburat.   260
66
Şi pe cît era de clară
Şi-n lumină-n alte dăţi,
Azi era întunecată,
Valuri – cît nişte cetăţi.
67
Totuşi, Peştele de Aur   265
Apăru din val, sub zări:
“ – Baba mea, Împărăteasa,
Vrea Crăiasă peste Mări!
68
Toate Mările şi Peştii
S-asculte de Voia ei,   270
Ca Stăpînă peste Ape,
Peste Peşti şi peste Zei!”
69
Peştişorul Solzi de Aur
Nu i-a dat nici-un răspuns,
Dar s-a-ntors în largul mării   275
Şi-n afund de nepătruns.
70    19
Face Moşul calea-ntoarsă,
Supărat, îngîndurat…
Dar ajuns la locul faptei,
Nici-o urmă de palat:   280
71
Doar o mică izbă veche –
Cea din insula Buian –
Cu o Babă ştirbă, slabă,
Odihnind pe un buştean.
72    20
Au trăit, şi Moş şi Babă,   285
Trai amar, plin de nevoi,
Pescuind la malul mării,
Prea arar, ceva de soi.
73
Amărît, scotea din mare
Alge, mîl, cu firu-ntins -    290
Peştişorul cel de Aur
N-a mai fost vreodată prins…
                        
                     *

74      21
Se-ntreaba, vezi, Lumea toată
De poveste, leat de leat:
“ – A visat cumva Moşneagul   295
Sau Poetul era beat?”
75
De la Puşkin, prima oară,
M-am ales cu-acest buchet,
Îndrăgind un Moş şi-o Babă,
Ca şi marele Poet.   300

23 decembrie 2009 (într-o singură noapte).
(După traducerea Iozefinei şi a lui Ilie DANILOV.)

Savin BADEA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu