BIOTEHNOLOGII

SURSA: FOAIA NATIONALA.RO

Atentie la Rosia Montana! Priviti exploatarea miniera de la Rosia Poieni [VIDEO]

Published By Cezar Machidon On Thursday, September 5th 2013. Under Social  Tags: exploatare miniera, rosia montana, rosia poieni  

Share on Facebook 

 

Presupun că APELE ROŞII-SÎNGERII filmate la ROŞIA MONTANĂ (secvenţa de la minutul 1:09, din videoclipul cu Moise GURAN) sunt de fapt... CONCENTRATE DE CUPRU şi de alte metale tentante, elemente extrase de minusculii mineri - MICROBACTERIILE. "Mîncătoarele de cupru" acţionează şi natural şi la voia specialiştilor. O veche variantă abandonată dintr-o mare  prostie! 
P.S. Biotehnologiile pot fi o parte a fluxului tehnologic global al unei instalaţii de preparare care va trebui să valorifice, împreună cu alte metode, şi alte metale, altele decît aurul şi argintul: Cu, Te, Ge, Se, Ta, Tl, Sb, Zr etc (adică: Cupru, Telur, Germaniu, Seleniu, Tantal, Taliu, Stibiu, Zirconiu etc. - mai tot tabelul lui MENDELEEV, aşa cum am mai scris.) ÎNSĂ!!!!... Nu-i nevoie numai de entuziasm şi poezie, ci şi de reînfiinţarea tuturor "institutelor de cercetări şi inginerie tehnologică miniere", ci şi de continuarea cercetărilor şi fundamentarea lor. La facultate, profesorii mei m-au învăţat să exploatăm şi să preparăm pînă şi sterilele din iazurile de decantare, dacă tehnologiile ne permit sau să lăsăm urmaşilor această sarcină deloc uşoară. Regele MIHAI spunea că "AM LUAT ŢARA CU ÎMPRUMUT DE LA COPIII NOŞTRI ŞI TREBUIE SĂ LE-O DĂM ÎNAPOI", mai bogată.
ing. Savin BADEA, inginer prepartare minereuri şi cărbuni.






ANEXĂ:

Institutul Geologic DESFIINŢEAZĂ proiectul RMGC: Cianurarea integrala, EXCLUSĂ din start

PUBLICAT

Marţi, 1 Octombrie 2013 13:19

ACTUALIZAT

Marţi, 1 Octombrie 2013 13:19

SURSA

REALITATEA.NET

COMENTEAZĂ

Institutul Geologic al Romaniei (IGR) a remis, luni, un punct de vedere comisiei parlamentare Rosia Montana in care subliniaza faptul ca solutia propusa de RMGC, de cianurare integrala a minereului, este din start exclusa ca solutie tehnica.

Institutul Geologic DESFIINŢEAZĂ proiectul RMGC: Cianurarea integrala, EXCLUSĂ din start

Specialistii invoca mai multe argumente. Printre altele, ei spun ca, din punct de vedere economic, daca s-ar aplica aceasta metoda, s-ar pierde cantitati importante de stibiu, germaniu, tantal, care sunt considerate materii prime "critice" conform definitiei europene. Totodata, din punct de vedere ecologic se arata ca biodegradabilitatea slamului de cianurare este estimata la 120 de ani, in conditiile climei din zona, in timp ce slamurile de flotatie se distrug in doar sase luni, se arata in documentul obtinut si publicat de Centrul de Investigatii Media.

Totodata, geologii spun ca iazul de decantare proiectat pentru a fi amplasat in bazinul Vaii Corna este urias, iar zona nu il poate asimila, pentru ca studiile pe care se bazeaza RMGC nu arata contextul geologic real.

In plus, acelasi bazin de decantare ar putea genera "imense probleme de control post-mining", din cauza permeabilitatii mari a versantului stang, dar si din cauza gradului intens de fisurare.

Pe de alta parte, acestia constata ca metoda propusa de RMGC permite exclusiv obtinerea aurului si argintului, nu si valorificarea celorlalte multe metale pretioase. "Conform calculelor noastre, bazate pe analizele comunicate de RMGC, au fost ignorate ca rezerve potentiale 161 de tone de Te, 49 de tone de Ge, 127 de tone de Se, 116 tone de Ta, 777 de tone de Tl, 1.220 de tone de Sb, 29.763 de tone de Zn si pana la 129 de milioane de tone de feldspat potasic", afirma specialistii IGR, care sustin ca daca investitia RMGC va fi aprobata cu procedeul tehnic propus, acest lucru "ar priva tara noastra de avantajul de a fi primul producator potential de Sb, Te si Ge din Europa".

In aceste conditii, geologii spun ca din punct de vedere economic proiectul "pare neavantajos pentru statul roman", pentru faptul ca nu poate asigura valorificarea complexa a zacamantului mixt de la Rosia Montana.

Contactat de sursa citata, directorul general al IGR, Stefan Marincea, a declarat ca solutia RMGC este una pentru lumea a treia, adica una cu o investitie minima, care aduce profit desi sacrifica resurse importante.
SURSA:

REALITATEA.NET

Cercetătorii români dezvoltă o soluție ecologică pentru Roșia Montană!

1 / 1 imagini

Articole similare

• 
  Cum a ratat un român premiul Nobel? Gheorghe Benga, Peter Agre şi aquaporinele CHIP 28 citește articolul
• 
  Cel mai mare proiect planetar: DESERTEC – viitorul energetic al lumii? citește articolul
• 
  Roșia Montană – o alternativă nepoluantă la cianuri citește articolul

Cercetătorii români dezvoltă o soluție pentru extragerea aurului de la Roșia Montană printr-o tehnologie ecologică, prietenoasă cu mediul, care nu implică în niciun fel utilizarea cianurilor. Știință&Tehnică a primit pe adresa redacției următorul comunicat de presă, dat de Insitutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică (ICPE-CA – site oficial) prin care suntem anunțați că extragerea aurului din minereuri se poate face și printr-o tehnologie alternativă cianurilor, o tehnologie inovatoare la care cercetătorii români lucrează de mai multă vreme. Publicăm comunicatul de presă ca atare și revenim cu informații noi, în curând.
„În cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică ICPE-CA se studiază și se experimentează de mai mult timp o tehnologie relativ nouă pe plan mondial pentru extragerea componentelor din minereuri, tehnologie care nu implică „cianurarea”. Această tehnologie alternativă, cu elemente de noutate aparținând cercetătorilor români, poate fi aplicată cu succes și în cazul extracțiilor de aur de la Roșia Montană.
Tehnologia permite extragerea tuturor componentelor din minereuri / conglomerate prin procesul de fragmentare selectivă a rocilor cu impulsuri de înaltă tensiune și mare putere. Metodele studiate și propuse de ICPE-CA sunt absolut ecologice, bazându-se pe electrotehnologii și lichide magnetice ce acționează pe principiul diferenței de densitate a componentelor, respectiv separarea electrodinamică prin diferența de conductibilitate electrică a metalelor sau a altor componente.
Față de aceste aspecte semnalate, ICPE-CA poate să se implice în vederea soluționării acestei probleme atât de delicate, prin oferirea unor soluții viabile și, cel mai important, perfect ecologice.”

Citește și articolul Roșia Montană – o alternativă nepoluantă la cianuri, în care cunoscutul scriitor și jurnalist Știință&Tehnică Alexandru Mironov dezvăluie o altă tehnologie nepoluantă românească, dezvoltată la Baia Mare.

  CITEȘTE PE LARG DESPRE TEHNOLOGIA ECOLOGICĂ DEZVOLTATĂ DE CERCETĂTORII ROMÂNI ÎN EDIȚIA DE OCTOMBRIE A REVISTEI ȘTIINȚĂ&TEHNICĂ

 

ROȘIA MONTANĂ. Soluție alternativă pentru cianuri?

Cercetătorii români dezvoltă o soluție ingenioasă pentru extragerea aurului de la Roșia Montană printr-o tehnologie ecologică, prietenoasă cu mediul, care nu implică în niciun fel utilizarea cianurilor. La începutul lunii octombrie, pe adresa redacției am primit un comunicat de presă, dat de Insitutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică (ICPE-CA) din București prin care eram anunțați că extragerea aurului din minereuri se poate face și printr-o tehnologie alternativă cianurilor, o tehnologie inovatoare la care cercetătorii români lucrează de mai multă vreme. Am investigat subiectul și iată ce am aflat.
Comunicatul ICPE-CA este următorul: „În cadrul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică ICPE-CA se studiază și se experimentează de mai mult timp o tehnologie relativ nouă pe plan mondial pentru extragerea componentelor din minereuri, tehnologie care nu implică „cianurarea”. Această tehnologie alternativă, cu elemente de noutate aparținând cercetătorilor români, poate fi aplicată cu succes și în cazul extracțiilor de aur de la Roșia Montană. Tehnologia permite extragerea tuturor componentelor din minereuri / conglomerate prin procesul de fragmentare selectivă a rocilor cu impulsuri de înaltă tensiune și mare putere. Metodele studiate și propuse de ICPE-CA sunt absolut ecologice, bazându-se pe electrotehnologii și lichide magnetice ce acționează pe principiul diferenței de densitate a componentelor, respectiv separarea electrodinamică prin diferența de conductibilitate electrică a metalelor sau a altor componente. Față de aceste aspecte semnalate, ICPE-CA poate să se implice în vederea soluționării acestei probleme atât de delicate, prin oferirea unor soluții viabile și, cel mai important, perfect ecologice.” Curioși fiind în privința acestei tehnologii, am luat legătura cu cercetătorii de la ICPE-CA și am stat de vorbă cu cercetătorul științific Mihai Bădic, șeful echipei care a dezvoltat această soluție alternativă cianurării.

Ce înseamnă fragmentarea selectivă a rocilor?
Cercetarea privind fragmentare selectivă a rocilor cu impulsuri de înaltă tensiune și mare putere a început la Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Inginerie Electrică în urmă cu trei ani, după ce patru oamenii de știință români entuziaști, specialiști în laboratorul de înaltă tensiune, au descoperit noi informații și studii în legătură cu diversele tendințele de dezvoltare pe plan internațional. Ideea în sine nu le aparține.
„Să ne închipuim că avem un conglomerat mineral, un bolovan de dimensiunile unui pepene”, exemplifică Mihai Bădic. „Să spunem că acest conglomerat provine din Africa de Sud și conține diamante de felurite dimensiuni înglobate în bolovan împreună cu alte componente. Să spargi bolovanul cu ciocanul și să cauți bucățile de diamant este o muncă meticuloasă care consumă foarte mult timp”, continuă cercetătorul român. „În cazul fragmentării selective, bolovanul se așează într-un container de inox, în mediu lichid dielectric, care poate fi și apa, și se procesează cu ajutorul unor trenuri de impulsuri (impulsuri repetate de înaltă tensiune și mare putere) cu o serie de caracteristici speciale, printre care o pantă de creștere situată sub 500 de nanosecunde. Aceste impulsuri trebuie adaptate ca formă și valori la diversele minereuri pe care le căutăm. După procesarea bolovanului prin trenurile de impulsuri, obținem o grămadă de nisip pietriș alcătuit din componentele elementare destructurate, perfect separate între ele. Fragmentarea acționează progresiv și, din punct de vedere teoretic, poate ajunge la orice nivel, inclusiv cel nanometric. Apoi, după impulsuri, pe acest nisip pietriș, în funcție de componenta pe care dorim să o extragem din el, se aplică una sau mai multe metode de separare: gravimetrice, cu lichide magnetice sau electrodinamice – acestea din urmă, de exemplu, atrag doar elementele conductoare, adică metalele.”

Nimic nu se pierde!
Prin metoda electrodinamică se poate obține aur, argint, wolfram, oxid de aluminiu etc. Apoi, dacă de exemplu ne interesează doar aurul, cum este cazul la Roșia Montană, pe selecția de metale se poate aplica metoda gravimetrică, care separă acest metal de restul. Interesant la fragmentarea selectivă este faptul că, spre deosebire de cianurare, păstrează toate metalele rare, folosite în diverse tehnologii – iar conform Institului Geologic al României, pe buletinele de analiză de la Roșia Montană se poate observa că o parte a acestor metale rare și foarte valoroase se găsesc în procentaje chiar mai ridicate decât aurul. Fiecare dintre aceste metale rare se poate extrage separat, astfel nimic nu se pierde. Potrivit lui Ştefan Marincea, directorul demis al Institutului Geologic al României, în zona Roșia Montană, pe lângă aur se găsesc abundent „multe alte elemente critice, de care România ar putea profita mult mai mult, precum stibiu, seleniu, indiu, germaniu, galiu şi, nu în ultimul rând, telur (acesta este folosit la fabricarea panourilor solare).”
În plus, fragmentarea selectivă are o vastă arie de aplicabilitate care depășește mineritul. În țările avansate, preocupate de mediul înconjurător, deșeurile menajere care nu pot fi separate se duc la cuptor unde se ard, rezultând o zgură. Această zgură conține carbonul rezultat din procesul de ardere, dar și metalele care nu au fost topite (aur, zirconiu, wolfram – provenite de la componentele diverselor obiecte electrocasnice: becuri, radiouri, calculatoare etc). Tehnologia fragmentării selective cu impulsuri de înaltă tensiune se folosește inclusiv pe această zgură, iar în urma procesului se separă toate metalele. „Metoda este viabilă și poate fi aplicată inclusiv la minereul de aur”, consideră Mihai Bădic.
„Cred în proporție de 80% că este aplicabilă la Roșia Montană. Deocamdată, nu mă pot pronunța asupra eficienței: s-ar putea ca, din punct de vedere economic, metoda cu cianurarea să fie mai eficientă”. Problema este că statul român, având deja semnat un contract cu RMGC, nu a fost interesat să testeze metoda fragmentării chiar la Roșia Montană. „Am făcut teste și experimente pe alte minereuri, pe bolovani mari, dar nu pe conglomerate de la Roșia Montană. În acest moment, nu avem o tehnologie pentru aur, însă avem niște premise foarte pozitive că o putem dezvolta.”
CITEȘTE PE LARG DESPRE TEHNOLOGIA ECOLOGICĂ DEZVOLTATĂ DE CERCETĂTORII ROMÂNI ÎN EDIȚIA DE OCTOMBRIE A REVISTEI ȘTIINȚĂ&TEHNICĂ!

Roșia Montană – o alternativă nepoluantă la cianuri

1 / 1 imagini

Articole similare

• 
  Cercetătorii români dezvoltă o soluție ecologică pentru Roșia Montană! citește articolul
• 
  Terra a fost albastră cu mult mai devreme decât ne-am fi imaginat citește articolul
• 
  Aurul este pulbere de stele citește articolul

Cunoscutul jurnalist de știință Alexandru Mironov a descris, în revista Știință&Tehnică, ediția februarie 2012, o tehnologie de extracție a aurului nepoluantă, alternativă la metoda cu cianuri propusă de RMGC și contestă în cadrul protestelor de stradă, de la început de septembrie 2013. În contextul în care liderii politici ai principalelor partide s-au pronunțat împotriva proiectului de exploatare RMGC, iar acesta din urmă urmează a fi respins în Parlamentul României, republicăm aici articolul d-lui Mironov, invitând oficialii români și mass media să investigheze mai amănunțit cazul alternativei nepoluante propuse la Baia Mare.

Am descris cu puțini ani în urmă – în revista „Esenţial” şi ziarul „Cronica Română”, într-o emisiune de televiziune şi în alta de radio – o tehnologie de extragere a aurului şi argintului din reziduuri miniere prin metode nepoluante, propusă de un grup de cercetare ştiinţifică numit SC Larechim (cercetători care lucraseră anterior la excelentul „Institut pentru metale neferoase” din Baia Mare pe care marea dezindurializare l-a suprimat pur şi simplu). Mediatiatizarea metodei a avut un efect neaşteptat, voi vorbi mai târziu despre dubioasa întâmplare de la Baia Mare, acum mă întorc la tehnologia descrisă de dr. ing. Vasile Coman, un manager cum puţini există în România şi un om în al cărui cuvânt te poţi încrede.

Prietenul Vasile Coman mi-a spus, atunci, că ei lucrau, de ceva vreme, la o tehnologie care, se pare, avea meritul de a evita cumplitele cianuri. Cele pentru care, vă amintesc, Ungaria ne-a reclamat la Parlamentul European, atunci când am poluat criminal râul Tisa. Băimarenii din echipa SC Larechim-ului descoperiseră un activator, o substanţă care, într-un mediu alcalin amoniacal, permite o reacţie cu cheltuială rezonabilă de energie. Adăugaseră încă o invenţie privind extragerea arsenului din pirite aurifere (brevet RO 120980 / 28.08.2003). În laboratoarele şi atelierele răposatului Institut pentru Metale Neferoase au construit o instalaţie pilot pentru recuperarea aurului şi argintului din piritele de la Şuior. Odată instalaţia pusă la punct, şi după un şir lung de experimente (24 şarje de câte 200 kg pirite), ei ajunseseră să poată asigura un proces constant de recuperare. Pe care îl pot sintetiza în câteva propoziţii.

Prin reactoare, vase de stocare şi uscătoarele instalaţiei s-au pompat 400 kg pirite aurifere (3 şarje au fost rebutate), tratate cu tiosulfat de sodiu în soluţie; în urma operaţiilor, chimiştii băimăreni au obţinut 43,97 g aur (cu un randament de 99,5% !) şi 165,7g argint (randament 91,4%), în 30 ore-manoperă, cu un consum de combustibili de 110 metri cubi de gaz metan, 500kwh energie electrică şi 3 metri cubi de apă. Dar din prelucrare rezultă şi un produs secundar de mare valoare, trisulfura de arsen. La o rejudecare a procesului tehnologic, iată ce rezultă: că din o tonă pirită auriferă se obţin 13,25 kg trisulfură de arsen, la un preţ de prelucrare de 1426,24 RON. Ceea ce înseamnă că această substanţă utilă în industria vopselurilor, pirotehnie, fibre optice, aliaje speciale, chiar în industria de armament s-a obţinut la SC Larechim cu doar 400 euro/kg (dar, atenţie, pe piaţa mondială se vinde la preţuri mult mai mari, între 5000 euro-8000 euro, după cum variază bursa materiilor prime!). Un calcul simplu ne arăta că din cele 500.000 tone aflate atunci în haldele de la Flotila centrală s-ar fi putut obţine, doar prin valorificarea acestui produs secundar, sume ameţitoare – preiau cifra din raportul băimărean: 341.890.000 euro!! Şi chiar dacă aurul şi argintul recuperate din haldele Maramureşului nu reprezintă decât 20% din această sumă, să recunoaştem că averea din deşeurile minelor aurifere este uriaşă, putând să acopere datoriile externe ale României – aşa cum s-a întâmplat, de pildă, cu celebrul zăcământ de la Comstock din Virginia City, Nevada, în a doua jumătate a sec. al XIX-lea, care a echilibrat, în acea vreme, balanţa comercială a SUA!

Or, noi şi urmaşii noştri nu avem moştenire din istoria milenară a mineritului doar haldele maramureşene (cu 10-12 g aur per tonă şi 50 g argint per tonă), ci şi pe cele de la Certej – Deva (8-10 g aur şi 150 g argint per tonă) şi Roşia Montană (2 g aur şi 15 g argint per tonă). Adica: „Munţii noştri aur poartă, noi cerşim din poartă-n poartă.”

Îi numesc pe eroii de atunci ai cercetării ştiinţifice din Maramureş: dr. ing. Jack Goldstein, ing. Gabriel Duda, dr. ing. Corneliu Pop, ec. Loredana Năftănăilă şi dr. ing. Vasile Coman, nu ştiu dacă ei mai lucrează şi acum la acel proiect, trebuie să vă spun că în 2009 ei adresaseră o scrisoare-manifest Academiei Române, preşedintelui ei, prof. univ. Ionel Haiduc, chimist cu largă recunoaştere internaţională, dar au fost sesizate şi ministerele de resort (ale Economiei şi Mediului).

Fac fixarea temei – aşa cum am învăţat la cursurile de pedagogie – o fac pentru politicieni: pentru 1 kg aur şi 5 kg argint extrase din haldele de pirite prin metoda SC Larechim se consumă 0,7 t tiosulfat de sodiu, între 0,2 şi 0,9 t var, 0,02 t NaOH, 0,5 t sulfat de amoniu şi circa 0,03 t „activatori”. În total, de 1,5-2 ori mai mult cantitativ decât pentru tehnologiile pe bază de cianuri – dar la preţuri de 2,5 ori mai mici!

Adăugaţi câştigul enorm pe care îl aduce trisulfura de arsen – şi aveţi în faţă una dintre posibilele mari lovituri economice ale României. Mai era atunci nevoie de doar o investiţie de circa 100.000 euro, care ar fi trebuit să ţină în viaţă grupul de chimişti băimăreni şi să contribuie la apărarea bogăţiilor ţării şi curăţeniei ei.

Dar: la scurtă vreme după demersurile mele jurnalistice, laboratorul de la Baia Mare a fost vandalizat de indivizi rămaşi, fireşte, necunoscuţi. Este vorba, desigur, de o coincidenţă absolut întâmplătoare cu ofensiva mediatică din ultima vreme – ziare, posturi de radio, dar mai ales clipuri la diverse televiziuni – care vrea să ne convingă să ne aplecăm şi să culegem miliardele de dolari pe care vrea să ni le ofere o companie, desigur, mare prietenă a României. Generozitatea copleşitoare a căutătorilor de aur – „Nu vreţi 4 miliarde de dolari?” – vrea, desigur, să ne facă să privim cu mai multă bunăvoinţă aventura. Numai că, în ceea ce mă priveşte, eu sunt oltean-basarabean, şi în ambele ţinuturi româneşti bântuie ideea că atunci când cineva vrea neaparat să-ţi facă prea mult bine, trebuie să fii atent, foarte atent cu intenţiile lui…

de Alexandru Mironov

SURSA: ŞTIINŢĂ ŞI TEHNICĂ