Ion Iliescu aruncă CUVINTE GRELE celor care protestează împotriva proiectului Roşia Montană
POSTAT: 09 Septembrie 2013, Ora 15:15
Dacă în urmă cu 23 de ani preşedintele FSN, Ion Iliescu, îi numea pe cei care protestau în Piaţa Universitaţii golani, acum cei care protestează în aceeaşi Piaţă a Universitaţii împotriva proiectului Roşia Montană, au fost luaţi în vizor de fostul preşedinte.
"Băieţii ăia din piaţă, săracii, dacă o să staţi de vorbă cu ei, nu ştiu mare lucru, nu au de unde să ştie, sunt oameni de specialitate care cu greu se pronunţă într-o asemenea chestiune. Altminteri, fieştecine de pe stradă îşi dă cu părerea. În democraţie, asta înseamnă dezbatere deschisă, să se pronunţe cei care ştiu despre ce e vorba. Vă amintiţi poeţii din secolul XIX, îngroziţi de venirea industriei, care pune în pericol lumea, de venirea trenului cu fum şi aşa mai departe. Asta era reacţia sentimentală a anumitor oameni care trăiau într-o anumită istorie, dar industria şi-a făcut loc şi a fost un salt în civilizaţie", a spus Iliescu, conform ziare.com.
Preşedintele de onoare al PSD susţine că fără cianură nu poate fi extras aurul, însă tehnologia modernă permite îndepărtarea oricăror pericole.
„Nu sunt foarte în temă cu problemele de fond ale acestei exploatări, se pare că fără cianură nu se poate realiza extragerea aurului. Nu ştiu dacă e undeva în lume o tehnlogie fără cianuri. Cu cianura se lucrează demult. Sunt substanţe chimice care prezintă un anumit grad de pericol, dar există tehnologia necesară pentru a îndepărta pericolele", crede Iliescu.
Mai mult: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/ion-iliescu-psd-rosia-montana-462614.html#ixzz2eGczgDDz
NOTA MEA: Fiecare om are o doză de prostie! Şi eu! Nu le poţi şti pe toate!
1. Ion ILIESCU îşi dă cu părerea, făcînd comparaţii deplasate, bizare, "cu poeţi şi trenuri" - l-aş ruga să caute o asemenea poezie, pe tema "groazei de tren". I-aş aminti doar atît: "NU NE VINDEM ŢARA!" - slogan (BUN!) cu care a cîştigat alegerile - iar după aceea România a devenit o colonie, o ţară vîndută en gros şi la bucată - după ce perioada colonială a trecut prin istorie. O fi cianurarea mai bună, dar s-o facă românii, s-avem pe cine trage la răspundere, nu pe "Ducă de pe luncă", cel care îi crede pe români proştii lui, adică la o redevenţă de 4%, 6% sau 19%, cifre fluturate în timp, mărgele de sticlă colorată, ca la apaşi. Spaniolii i-au furat pe incaşi de aur, iar englezii pe spanioli, pe englezi marea i-a furat de aur. Chemaţi-l pe Clive CUSSLER, cel care a scris despre comori de aur furate şi regăsite, să scrie un roman despre cum îi pot fura legal canadienii pe români, la Roşia Montană. Vom plăti daune canadienilor? - impozit pe proşti! - le-am dat un deget şi ne iau toată mîna! Cine le-a permis să facă blocuri în Alba Iulia? Cine le-a permis să intre în situ, în sălile(grotele) cu aur nativ? Cine ne garantează că nu s-au atins de nimic? Românii nu mai sunt săraci cu duhul, domnule Preşedinte, au acces la Internet şi Radio-Televiziuni. "Proşti", dar mulţi... mulţi, dar proşti? Să-l impozităm simbolic?
Cianurarea este "bună", este "cea mai eficientă"! - şi în prepararea aurului şi în omorîrea fiinţelor vii, - şi a cîinilor - apropo, îi eutanasiaţi cu cianură? - precum armele chimice, drogurile, terorismul, bombele atomice şi nucleare, îngrăşămintele chimice etc. - şi acestea "extrem de eficiente, în domeniile lor", dar puse la index de către Omenire, adică INTERZISE.
Vedea-te-aş "studinte", măcar o zi, la CIANURARE, să te treacă toate apele (şi cele cu care te speli, obsedant), aşa cum am fost eu, în 1964, în practica de producţie, la Cianuraţia Săsar din la Baia Mare, al cărui iaz a poluat Ungaria - şi nu o zi de practică, ci mai mult de o lună. Ţigara era foarte dulce, tentaţia de a gusta din "tulbureală" era înnebunitoare!, trebuia să ai nervi de fier şi o minte extrem de limpede... Alţi colegi, "piloşii", făceau practică la Flotaţia Centrală, pe care, printr-un complex de împrejurări, n-am văzut-o niciodată: era o "bijuterie" în profesia mea.
În concluzie, Domnule Fost Preşedinte al României, "nu ştiţi despre ce este vorba".
Chiar foarte mulţi colegi de-ai mei votează pentru cianurarea aurului - asta înseamnă că au fost şi tocilari şi că judecă cu ochelari de cal, superficial - dar dacă faci apel la umanismul şi patriotismul lor, mai stau duşi pe gînduri... îi treci baricada.
2. "Lumea lui BANCIU" îi ţine hangul lui Ion ILIESCU şi-l copiază barbar: vorbeşte de colonii, de cianură şi de trenuri. Ştie "Lumea lui BANCIU" CÎTE TRENURI PLINE CU AUR S-AR FI ÎNCĂRCAT CU AURUL FURAT DE MARILE IMPERII DACILOR ŞI ROMÂNILOR? Să-l impozăm simbolic, că tot se dă de deştept! Cu ce drept un cetăţean poate MONOLOGA cu toată ţara, fără drept de REPLICĂ acordat ţării sau altuia, în balans.
3. Cei care cer, disperaţi, un loc de muncă, localnicii, o tabără PRO, sunt manevraţi de GOLD, cu interes, desigur. Bieţii oameni au DREPTUL la MUNCĂ într-un stat de drept - eu susţin să li se creeze locuri de muncă în diverse industrii, inclusiv turism, textile, piese auto etc. Iniţiative locale sînt? Să-i impozităm, simbolic, bieţii de ei, minerii, care nu vor fi mineri de galerii şi abataje, ci camionagii, excavatorişti, "bandişti" (manevranţi de benzi de transport), preparatori etc, deoarece exploatarea este prevăzută prin carieră, dacă se rad patru munţi. Şi să vedeţi exploatare: şi de aur şi de oameni, loviţi şi de silicoză şi de sărăcie.
4. Guvernul PONTA şi Parlamentul României (CRIN) trebuie să hotărască astfel: Guvernul, despre Proiect, iar Parlamentul trebuie să dea o LEGE în care să stipuleze că "solul şi subsolul României apartţine exclusiv Poporului Român". Şi cu asta basta! Altfel îi impozitez simbolic! Ba mai mult: Preşedintele Traian BĂSESCU - Guvernator al României - în Imperiul UE - trebuie să ia iniţiativa de a contura, împreună cu opinia publică, cu Guvernul, cu Parlamentul şi cu Partidele, o STRATEGIE MACROECONOMICĂ de RELANSARE a ECONOMIEI ROMÂNIEI, începînd cu MNERITUL şi terminînd cu "cheia de pilugă de pe teugă". Altfel îl impozitez... E nevoie de un sistem unitar şi integrat, şi românesc şi UEuropean - altfel este un haos şi un dezastru!
5. Ziarele şi Televiziunile s-au comportat ca ALBA-NEAGRA în jungla capitalistă comentînd patriotic despre Roşia Montană, după care... "bagă, bă, PUBLICITATE!"... din cealălaltă tabără, GO!... Că trăiesc din publicitate! Dacă-i aşa, să-i impozităm, simbolic, să avem din ce plăti daune celor care ne-au fentat. Văd emisiuni de dezbatere cu zeci de persoane care "habar n-au" sau "au", din care rămîi turmentat. O emisiune PRO-CONTRA cu numai două personaje-personalităţi ar fi mai... productivă! Na!, m-am molipsit de limbajul TV! Cap de televizor!
6. Sînt pentru DEMOCRAŢIE, dar o democraţie cu un dram de... DICTATURĂ. Degeaba este democraţie dacă toţi îşi dau cu fleanca, cu părerea, şi nimeni nu ascultă. Nu luată în derîdere, ca de Ion ILIESCU. Este necesară - cum am mai spus - şi o dictatură a hotărîrii, DICTATURA DEMOCRATICĂ a DECIZIEI! Sau invers: DICTATURĂ cu consultare DEMOCRATICĂ. Altfel e TALMEŞ-BALMEŞ, ca în ultimul sfert de secol. Cam mult. Treceţi la impozitare.
7. Şi eu am fost impozitat. Dar n-am plătit la timp. O neînţelegere. Acum sînt strîns cu uşa, şi plătesc. Mi-e greu, ce să fac, dar o să scap. Dar mă îngrozesc: ce-o face Guvernul cu banii mei din impozit? M-am lămurit: Guvernul "habar n-are" ce să facă cu banii mei, vorba lui Ion ILIESCU. Nu mai impozitez pe nimeni, c-aş face din ROMÂNIA CEA MAI BOGATĂ ŢARĂ DE PE GLOB! Cu cîinii ce facem? Îi măîncăm de vii? Ori îi pupaţi sub coadă, ori îi trimiteţi în China, la export. Ferească Sfîntul! Căutaţi hoţii care au furat bugetul cîinilor! Jungla astfaltică a înfometării... Nu-i pot impozita.
Pentru completare, citiţi "ISTORIA PROSTIEI OMENEŞTI"!
PS.
a. De cînd scriu despre Roşia Montană, gaze de şist şi aurul dacic, am satisfacţia să asist, totuşi, la o dezbatere publică dorită, cît de cît acceptabilă. E mai mult decît nimic.
b. Ca "preşedinte virtual" am propus în programul preşedintelui, programul poporului, scădereaTVA-ului la alimentele de bază spre zero. A scăzut la pîine... 10 bani, la unul-două sortimente, e bine, e mai mult decît nimic...
ing. Savin BADEA
ANEXA:
Un poliţai înalt (ca bradu'), cu mustăcioară, vorbeste cu un puşti:
- Măi ţîncule, îţi place mustaţa mea?
- Da, nene.
- Măi ţîncule, da' ţie îţi place cascheta mea?
- Da, nene.
- Păi văd că ţie ţi-ar place să fii poliţai, nu-i aşa?
- Da, nene, dar e prea tîrziu.
- Cum aşa, mai ai atîta timp...
- Nu, nene, e prea tîrziu, am trecut deja clasa a cincea...
***
S-a dat ordin ca toţi TIR-iştii să îşi adune copiii de prin ţară şi să îi
aducă la casa lor.
Zis şi făcut. S-a dus Ion, i-a strâns pe toţi 20, se duce acasă şi îi zice
soţiei:
- Marie, adu-i pe ai noştri, să le facem cunoştinţă cu fraţii lor!
- Care ai noştri? Nu avem niciunul! Au venit aseară şi i-au luat!
Citeste mai mult pe REALITATEA.NET:
11.
Barajul
iazului de decantare cunoaşte o uzură în timp, după cum se poate deduce şi din
Declaraţia Parlamentului German, din 27 octombrie 2000,
prin care se interzice folosirea tehnologiei cu cianuri la extragerea aurului. Se
dau, ca argumente, următoarele exemple de asemena accidente majore petrecute
numai în ultimii 10 ani:
-Summitville
–Colorado,
SUA, 1993
-Harmony
Mine, Africa de Sud,1994
-Manila, Filipine, 1995
-Omai, Guyana,
1995
-Homestake
Mine, Africa de Sud
-Dakota,
SUA, 1996
-Gold
Quarry Mine-Nevada, SUA, 1997
-Kumtor,
Kirghistan 1998 şi 2000
-Baia Mare,
România, 2000
-Orega-Papua,Noua
Guinee (scurgeri permanente)
-Galena
Creek–Montana,SUA
-Western
Shashone, SUA, 1997
-Yanavocha, Peru,
2000
-Bea
Mountain-Montana, SUA,1998
www.rosiamontana.ro/img_upload/.../Ce_este_cianura.pdf
procesul cianura
iei să fie îndepărtate din deşeurile miniere înainte ca acestea să fie
depozitate în lacuri de decantare. (Raportul Grupului de lucru prezentat
la ...De la minereu la lingoul de aur: minerit aurifer modern
De la minereu la lingoul de aur: minerit aurifer modern
aur, minereu, mercur, cianura, lingou
+ zoom
Galerie foto (6)
Extragerea aurului, la ora actuală, se poate face prin diverse procedee (în funcţie de de compoziţia mineralogică a rocii gazdă) printre care se numără concentrarea gravitaţională, amalgamarea (care foloseşte mercurul), încă utilizată în ţările în curs de dezvoltare, şi cianurarea, care reprezintă standardul modern în materie de minerit aurifer.
Paradoxul acestei metode constă în faptul că, deşi este cea mai eficientă dintre cele cunoscute până în prezent, vine "la pachet" cu nişte riscuri, din cauza toxicităţii substanţelor folosite, ceea ce stârneşte controverse şi uneori proteste vehemente. În unele ţări este interzisă; alte ţări au interzis-o şi apoi au revenit asupra deciziei (de pildă, Grecia), iar în multe altele este utilizată pe scară largă - cu măsurile de precauţie necesare şi obligatorii - deoarece nu i se poate contesta eficienţa: cu ajutorul ei pot fi valorificate minereuri cu conţinut mic de aur, inclusiv cele în care aurul se găseşte în combinaţii complexe, din care ar fi imposibil de separat altfel.
La baza acestei metode stă un fenomen chimic cunoscut de peste 200 de ani: faptul că aurul putea fi dizolvat în soluţii apoase de cianuri a fost descoperit în anul 1783 de chimistul suedez Carl Wilhelm Scheele. Însă utilizarea în practică a acestei particularităţi a aurului a început abia în secolul următor.
Procedeul a fost pus la punct la Glasgow, în anul 1887, de către chimistul John Stewart MacArthur, finanţat de fraţii Robert şi William Forrest. De atunci, procedeul - numit MacArthur-Forrest - fost utilizat pe scară largă, datorită marii sale eficacităţi. Cu ajutorul lui, poate fi extras - în funcţie de condiţii - chiar până la 97% din aurul conţinut în minereu (deşi, în mod obişnuit, randamentul este în jur de 80%), faţă de 60-75% cât se putea extrage prin metoda amalgamării (care, de altfel, prezintă şi ea riscuri mari, din cauza toxicităţii mercurului.)
Astfel, devenea profitabilă extragerea aurului din zăcăminte cu conţinut redus de aur. Iar odată cu aurul, puteau fi extrase, din aceleaşi zăcăminte, şi alte metale precum argintul şi cuprul, ceea ce făcea procesul cu atât mai rentabil.
De la minereu la lingoul de aur
Procesul începe cu extragerea minereului, ceea ce presupune dislocarea rocilor (derocare), lucru care se face azi cu ajutorul explozibililor.
Minereul astfel extras este transportat la uzina de procesare, unde este mărunţit, în mai multe etape etape: o sfărâmare grosieră, în concasoare, apoi măcinarea în mori speciale. Scopul acestor operaţiuni este acela de a expune o suprafaţă cât mai mare acţiunii dizolvante a cianurii.
Urmează partea chimică, aceea care a dat numele metodei: mineralul astfel preparat este tratat, în tancuri (rezervoare speciale) cu o soluţie de cianură de sodiu, etapă numită leşiere. (Cianura, transportată în stare solidă, din motive de siguranţă, este dizolvată în apă la faţa locului, în uzina de procesare, pentru a obţine soluţia de leşiere). Cianura dizolvă aurul conţinut în minereu, formându-se compuşi numiţi aurocianuri.
Se adaugă apoi în tancuri cărbune activ, un material poros care are proprietatea de a adsorbi aurocianura, pe suprafaţa mare creată de existenţa porilor. (Adsorbţie = procesul de fixare a moleculelor unui gaz sau al unui lichid pe suprafaţa unui corp solid.)
Tratând cărbunele cu o soluţie de acid clorhidric, este "spălat" din pori (eluat, în limbaj tehnic) amestecul de substanţe adsorbit, care conţine şi aurul. Cărbunele este astfel recuperat şi poate fi refolosit.
Urmează etapa în care lucrurile parcă încep să capete finalitate, în care, dintr-un amestec amorf de fel de fel de substanţe apare, în sfârşit, aurul. Acesta este separat prin electroliză, apoi topit, turnat în forme şi... iată! un lingou de aur strălucitor este răsplata trecerii prin tot acest complicat proces de extracţie.
Dar ce facem cu cianura? Ea reprezintă, în ochii publicului, un mare pericol, iar îngrijorarea nu e lipsită de sens. Cianura de sodiu este o substanţă extrem de toxică şi nicio măsură de precauţie luată în legătură cu utilizarea ei nu este superfluă.
Astfel, în Europa, pe lângă directivele europene care se ocupă de problema deşeurilor toxice şi a substanţelor periculoase în general, o directivă specială, elaborată în anul 2006, reglementează folosirea cianurilor în industria extractivă, impunând respectarea strictă a unor parametri şi stipulând clar ce pot şi ce nu pot face companiile miniere cu cianura.
Industria extractivă, la rândul ei, a elaborat şi respectă un cod internaţional - International Cyanide Management Code - un program voluntar (autoimpus, dacă vreţi) care promovează utilizarea responsabilă a cianurii în mineritul aurifer, pentru a reduce la minimum efectele asupra mediului şi asupra sănătăţii oamenilor.
Fluxul tehnologic desfăşurat în uzina de procesare include, de altfel, în stadiile sale finale, o operaţie de neutralizare a cianurii folosite (denocivizare, cum este denumită în limbajul de specialitate), printr-un proces de oxidare, care micşorează mult concentraţia de cianură din steril.
Ceea ce mai rămâne - sterilul de procesare care mai conţine încă o anumită cantitate de cianură, considerată inofensivă pentru oameni - este depozitat în iazuri de decantare, protejate de baraje solide. Aici, de-a lungul timpului, concentraţia de cianură scade în continuare, în mod natural, cianura descompunându-se, sub efectul luminii şi al aerului, în compuşi nevătămători.
90% din aurul extras azi din minereuri aurifere este extras prin procedeul MacArthur-Forrest. Printre marile mine în care este aplicat se numără:
- Mina Martha - o mină de aur şi argint foarte productivă din oraşul Waihi, din insula nordică a Noii Zeelande (fotografia de mai sus). În 1878, doi prospectori au descoperit aur în această regiune; operaţiunile industriale au început în 1882. În 1952, mina a fost închisă din cauza dezechilibrului dintre costurile de producţie şi preţul aurului pe piaţa internaţională. Dar în anii 1980, exploatarea a fost reluată şi continuă şi astăzi, operaţiunile contribuind cu 25-30% la economia locală
- Mina Kittilä, din nordul Finlandei, este cea mai mare mină de aur din Europa şi una dintre cele mai noi. Producţia a început în anul 2008, iar mina poate produce 4 lingouri doré de 23 kg bucata, pe săptămână. (Lingourile doré sunt lingouri de aur semipur, de fapt un aliaj de aur şi argint, care sunt trimise mai departe spre uzinele de rafinare, pentru purificarea aurului. De multe ori, minereul de aur conţine şi argint., iar cele două metale sunt extrase împreună prin metoda cianurării, fiind ulterior separate în instalaţii de rafinare.)
- Mina Fort Knox din Alaska, SUA, produce peste 10.000 kilograme de aur anual, procesând 45.000 de tone de minereu pe zi.
SURSA> DESCOPERA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu