LORE-LEY
Traducere din Heinrich HEINE (1797-1856)
Cîteodată, aşa, fără veste,
Nu pot să ştiu de ce-s trist –
Mi-amintesc de-o străveche poveste –
Ca s-o uit în zadar mai insist.
E aerul rece şi negura creşte,
Liniştite apele Rinului curg,
Vîrful de munte sîngeriu străluceşte
În lumina de foc din amurg.
Cea mai frumoasă şi blondă fecioară
Minunată şedea sus pe stei –
Părul ei aur era şi comoară
În care luceau nestematele ei !
C-un piepten de aur cosiţa-şi adie
Şi cîntă un cîntec frumos –
O tristă baladă superbă învie,
Cu viers fermecat şi duios.
Luntraşul pe rîu într-o barcă
Cuprins e de-un chin de nespus –
El nu vede stînca, de parcă
Pe Rin e doar fata de sus.
Lovită de stînca haină,
E luntrea pe valuri un pai…
Doar cîntul superb e de vină,
De vină e doar Lore-ley !
17 noiembrie 1980
Savin BADEA
MP3 Player
Lore-Ley
Pentru comparaţie:
LORELEY
Eu nu ştiu ce poate să fie
Că-mi sună mereu în urechi
Cu veşnica-i melancolie
Un basmu din zilele vechi.
Se-ntunecă fără de veste,
Lin apele Rinului curg,
Şi cresc ale munţilor creste
Măreţ strălucind în amurg.
Pe stâncă un chip de femeie
S-arată din negură blând,
Brăţara-i de aur scânteie,
Ea-şi piaptănă părul cântând.
Ea-şi piaptănă părul şi cântă
Un cântec de vrajă al ei;
Te farmecă şi te-nspăimântă
Cântarea frumoasei femei!
Pescarul, nebun, se repede
Cu luntrea lui mică şi, dus,
Nici valuri, nici stâncă nu vede,
El caută numai în sus.
Vâltoarea-l izbeşte de coasta
Stâncoasă, şi moare-necat:
Loreley a făcut-o aceasta
Cu viersul ei fermecat.
Traducere de Şt.O. IOSIF
Loreley la 1900.
DIE LORE-LEY
Ich weiß nicht was soll es bedeuten,
Dass ich so traurig bin;
Ein Märchen aus alten Zeiten,
Das kommt mir nicht aus dem Sinn.
Die Luft ist kühl und es dunkelt,
Und ruhig fließt der Rhein;
Der Gipfel des Berges funkelt
Im Abendsonnenschein.
Die schönste
Ihr goldnes Geschmeide blitzet,
Sie kämmt ihr goldenes Haar.
Sie kämmt es mit goldenem Kamme
Und singt ein Lied dabei;
Das hat eine wundersame,
Gewaltige Melodei.
Den Schiffer im kleinen Schiffe
Ergreift es mit wildem Weh;
Er schaut nicht die Felsenriffe,
Er schaut nur hinauf in die Höh.
Ich glaube, die Wellen verschlingen
Am Ende Schiffer und Kahn;
Und das hat mit ihrem Singen
Die Lore-Ley getan.
Frumos, cine iubeşte cu adevărat intră-n profunzimea versului, nu?
Tocmai de aceea a iubi are mai multe forme, culori, sensuri...