miercuri, 20 august 2008

PESTE CĂCIULĂ...(din DECAMERONUL OLTENESC: 5)


PESTE CĂCIULĂ -

(din DECAMERONUL OLTENESC: 5)



După o snoavă (spusă de Florin Vaibăr, via Bebe Bumbucea).


Olteanul, ca ţăranul, ajuns la Bucureşti,

Se minuna de toate: „ – Ce născociri drăceşti!”


În hărmălaia lumii părea o moleculă:

Iţari, cămeşe, bete şi ditamai căciulă.


Însingurat, dar ţanţoş, văzu într-o vitrină

O fată goală-puşcă, de nestemate plină:


„ – S-a pus pe asta aur ca jegul pe Măria.”

Silabisind, pe firmă citi: „Bi-ju-te-ri-a.”


Cînd termină alene şi ultima silabă:

„ – E bună rău gagica! Păcat că e cam slabă...”


Sedus de-aşa dilemă, l-apucă, cu mirare,

O sfîntă mîncărime, de-i musai scărpinare!


Nu stă el mult pe gînduri, privind la libelulă,

Se scarpină în creştet, de-a dreptul prin căciulă.


Dar, ia, bucureşteanul, hazliu, l-a şi zărit:

„ – Dă, bade, jos căciula.Te scarpină cinstit!”


„ – Eşti slab de cap, nepoate, şi vezi să nu te-njur…-

Tu-ţi dai în jos izmana ca să te zgîrmi în tur?”


Savin BADEA

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu