20
URIAŞA
Traducere din Charles BAUDELAIRE (1821 – 1867)
Pe timpul cănd Natura în verva-i nărăvaşă
Năştea zilnic copiii de monştri – năzdrăvan,
Aş fi trăit alături de-o fată uriaşă,
Ca la regină-n poală un răsfăţat motan.
Mi-ar fi plăcut ca trupu-i să-i văd în înflorire,
Cum creşte şi se joacă fetiţa-n munţi şi văi,
Cum inima-i e-n flăcări, în patimi de iubire,
Şi umedele ceţuri se-nalţă-n ochii săi.
Cum creşte şi se joacă fetiţa-n munţi şi văi,
Cum inima-i e-n flăcări, în patimi de iubire,
Şi umedele ceţuri se-nalţă-n ochii săi.
Aş fi parcurs în voie magnificile-i forme
Şi-aş fi urcat în pantă pe coapsele-i enorme;
Iar, uneori, în vară, sub soarele vrăjmaş,
Şi-aş fi urcat în pantă pe coapsele-i enorme;
Iar, uneori, în vară, sub soarele vrăjmaş,
Cînd, obosind, se culcă pe cîmp, c-un vis sub frunte,
S-adorm şi eu la umbră, sub sînii uriaşi,
Ca un sătuc în vale, la poala unui munte.
S-adorm şi eu la umbră, sub sînii uriaşi,
Ca un sătuc în vale, la poala unui munte.
URIAŞA
Pe vremea când Natura, cu vlaga ei poznaşă,
Năştea mereu ciudate făpturi şi monştri noi
Mi-ar fi plăcut alături de-o fată uriaşă
Să stau ca-n preajma unei regine un cotoi.
Năştea mereu ciudate făpturi şi monştri noi
Mi-ar fi plăcut alături de-o fată uriaşă
Să stau ca-n preajma unei regine un cotoi.
Mi-ar fi plăcut pe-ncetul s-o văd schimbându-şi firea,
Pietrosu-i trup în jocuri cumplite înflorind;
Să bănuiesc din ceaţa ce-i tulbură privirea
Văpăile ascunse ce-n sufletu-i s-aprind;
Pietrosu-i trup în jocuri cumplite înflorind;
Să bănuiesc din ceaţa ce-i tulbură privirea
Văpăile ascunse ce-n sufletu-i s-aprind;
În voie să cutreier magnificele-i forme,
Să urc încet pe coama picioarelor enorme
Şi, vara, când trudită de soarele păgân
Să urc încet pe coama picioarelor enorme
Şi, vara, când trudită de soarele păgân
Se-ntinde pe câmpie cu mâinile la frunte,
Să dorm domol la umbra vânjosului ei sân
Cum doarme-un sat în pace la poalele-unui munte.
Să dorm domol la umbra vânjosului ei sân
Cum doarme-un sat în pace la poalele-unui munte.
AL. PHILIPPIDE
(Les fleurs du mal)
La géante
Du temps que la Nature en sa verve puissante
Concevait chaque jour des enfants monstrueux,
J'eusse aimé vivre auprès d'une jeune géante,
Comme aux pieds d'une reine un chat voluptueux.
J'eusse aimé voir son corps fleurir avec son âme
Et grandit librement dans ses terribles jeux ;
Deviner si son coeur couve une sombre flamme
Aux humides brouillards qui nagent dans ses yeux ;
Parcourir à loisir ses magnifiques formes ;
Ramper sur le versant de ses genoux énormes,
Et parfois en été, quand les soleils malsains,
Lasse, la font s'étendre à travers la campagne,
Dormir nonchalamment à l'ombre de ses seins,
Comme un hameau paisible au pied d'une montagne.
Concevait chaque jour des enfants monstrueux,
J'eusse aimé vivre auprès d'une jeune géante,
Comme aux pieds d'une reine un chat voluptueux.
J'eusse aimé voir son corps fleurir avec son âme
Et grandit librement dans ses terribles jeux ;
Deviner si son coeur couve une sombre flamme
Aux humides brouillards qui nagent dans ses yeux ;
Parcourir à loisir ses magnifiques formes ;
Ramper sur le versant de ses genoux énormes,
Et parfois en été, quand les soleils malsains,
Lasse, la font s'étendre à travers la campagne,
Dormir nonchalamment à l'ombre de ses seins,
Comme un hameau paisible au pied d'une montagne.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu