MĂGARUL ŞI LUPUL -
(din DECAMERONUL OLTENESC: 3)
După un banc (spus de Florin Piersic la TV).
Se priveşte în oglindă:
„ – Îh! – se plînge – biet măgar,
Cu urechile la grindă!”
Trist privindu-se şi-n jos…
Dar acolo ce să vadă? –
Ditai falusul băţos!
Numai zîmbet, plin de fum… -
„ – Am urechi prea lungi? Mai treacă…
Dar ce sculă am, parfum!”
Galopează-n crîng cu foc,
Dînd în jurul lui cu tifla –
„ – Ce mai sculă am, bîzdoc!”
În dumbravă, pe-un imaş,
Lîngă un gropan în care
A căzut un Iepuraş:
Te rog, Domnu’ Măgăruş,
C-am să-ţi dau plocon, la vară,
Un vătui frumos!…” „ – Acuş!”
Ca pe-o mînă în gropan
Şi, scoţînd pe Iepurilă,
Îl aruncă pe tăpşan.
Repetînd „I-ha!” dement –
Dînd de un gropan mai mare,
Cade, nefiind atent.
Din prăpăstii, cu ecou,
Şi-l aude Lupul Trică,
Urmărind trei vaci şi-un bou.
Te rog, Domnu’ Lup, acuş,
Că-ţi voi da plocon la vară,
Dar superb, un măgăruş!”
Îl va scoate la liman –
Doar e Lup şi-i cel mai tare,
Şef de haită, barosan.
Cu mişcări de crai galant,
Scoate leneş celularul,
Apelînd pe Elefant.
Că-i nevoie de mata:
Să scoţi un măgar de treabă –
A căzut într-o hazna!”
Ia pe trompă pe-l măgar
Şi îl scoate-n trei minute,
Fără opinteli măcar.
Telefonu-i lucru rar! –
Da-n zadar ai celularul,
De n-ai sculă de măgar!”
Să vorbească de nebun! –
Ştremeleag dacă nu are,
Şef să fie, la ce bun!?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu