"ŢIGANIADA" - DOI “ŢIGANI” SE BAT DIN CORTURI.
Este bine cunoscut că ţiganii preferă corturile şi evită, vara, pe caniculă, să locuiască în case trainice…
Este bine cunoscut că Liderul Libian Muammar GADDAFI preferă cortul, în condiţiile de deşert şi de securitate…
Dar am aflat că şi Barack OBAMA, Preşedintele American, preferă cortul, ca ultimă invenţie de securitate…
De aceia, în glumă, i-am numit “ŢIGANI”…
Ei, “ţiganii” ăştia, au început, ca sultanii, din cort, AL TREILEA RĂZBOI MONDIAL!
Ce altceva înseamnă o conflagraţie între statele de pe trei continente? – Europa, Africa şi America – adică Franţa, Italia, Marea Britanie, Spania, România etc. – Libia – SUA şi Canada.
Ce mă “doare” mai mult, glumind, este că “elevul” meu cel mai silitor, “premiantul”, laureatul Premiului Nobel pentru PACE (fără să-l merite!, decernat prea devreme, doar ca încurajare şi din obedienţă), Barack OBAMA, s-a făcut “ţigan”, în Brazilia, locuind la cort, şi din cortul său, cel imun la spionaj, a declanşat cel de-al Treilea Război Mondial, varianta a III-a sau a IX-a, băgîndu-şi piciorul în orice logică şi în toate sfaturile mele… Fac şi eu pe prostul, că m-am iluzionat… degeaba…
Dar ar trebui să i se retragă Premiul Nobel pentru PACE*, atîta timp cît s-a dedulcit la război şi l-a provocat… Logic, nu?
Nu ştiu dacă şi lui Sarcozy i-a făcut Franţa cort... Dar e în aceiaşi găleată! Franţa, în schimb, e specialistă în cutremure artificiale, intenţionat provocate...
Gaddafi l-a întrebat pe OBAMA: “- Bă, ce-ai face tu dacă ţi–ar destabiliza cineva principalele oraşe?” “Mutu” n-a răspuns la dialog, fără protocol, că şi el - "cineva", poate - le destabilizase pe-ale lui Gaddafi, ci s-a năpustit cu avioanele peste cel despre care s-a scris în “Şocul viitorului” şi în “Sfidarea mondială” cu cuvinte elogioase, om care îşi apără Patria, dar şi interesele personale. Că şi ăsta s-a dedulcit la putere şi la trai bun, ca şi regale lui, Idris I, pe care l-a detronat la 1 septembrie 1969, din aceleaşi motive, adică regele devenise putred de bogat, pe spinarea poporului libian, fapt ce l-a scos din sărite pe tînărul colonel şi a sărit la bătaie (şi colonel a rămas!). Dar neamul lui şi tribul lui o duceau bine, ca şi toate celelalte 20-30 de state arabe destabilizate acum ori mai tîrziu... "EFECTUL DOMINO-ULUI" are o cauză, ca şi orice efect... Cauza şi efectul stau bot în bot de cînd e lumea lume! Şi s-a experimentat bine în 1989.
Ce să mai zic eu, care-mi “apăr şi nevoile şi neamul”?...
Ce să mai zic eu, care-mi “apăr şi nevoile şi neamul”?...
Din "neamul meu", Traian BĂSESCU, Preşedintele României, alt “ţigan” în devenire, care, probabil, va locui într-un cort militar, de război, pe vreme de război, de teama teroriştilor şi a cutremurelor provocate deliberat, a trimes la război o fregată, pentru început – “Baba şi mitraliera” şi şi-ar fi trimis şi… fratele, că biata lui mamă a murit… nu numai marinarii...
Poate nu ştiţi, dar după unele surse militare, un cutremur poate fi provocat, ca şi o armă sau un mijloc de război… Prin absurd, după această sursă, Japonia putea fi ţinta unor nemernici războinici, nu numai o victimă a naturii nevinovate… Mă “cutremur” la ce armament şi la ce grad de prostie a ajuns omenirea! România ar putea fi rasă de pe lume cu un cutremur de 9 grade!
Aşa că “ţigănia” la care asistăm, "ŢIGANIADA", al Treilea Război Mondial, poate folosi TOATE MIJLOACELE, ca în rezoluţia ONU, - de la cort la cutremur!, numai "terestre" să nu fie - poate lua aspecte inimaginabile! Aşa cum ONU a autorizat numai mijloacele extraterestre, SF-urile..., noi n-avem alt SF-eu decît unul marin, o cioară-vopsită de fregată second-hand, amărîtă, acolo... că flota ne-a fost vîndută, toată, vrabie cu vrabie!**
Bă, "boule", nu le da idei! (autocritică)
Iată, după un banc, ce libertate şi drepturile omului (pentru care luptă Coaliţia, Aliaţii) am avut eu într-o viaţă de om, sub 8 dictaturi - aşa mă sfătuia şi soţia:
"1. Să nu gândeşti.
2. Dacă gândeşti, să nu spui.
3. Dacă spui, să nu scrii.
4. Dacă scrii, să nu semnezi.
5. Dacă semnezi, să nu te miri!"
Bă, "boule", nu le da idei! (autocritică)
Iată, după un banc, ce libertate şi drepturile omului (pentru care luptă Coaliţia, Aliaţii) am avut eu într-o viaţă de om, sub 8 dictaturi - aşa mă sfătuia şi soţia:
"1. Să nu gândeşti.
2. Dacă gândeşti, să nu spui.
3. Dacă spui, să nu scrii.
4. Dacă scrii, să nu semnezi.
5. Dacă semnezi, să nu te miri!"
Ing. Savin BADEA
P.S. Acesta este şi un pamflet şi o opinie serioasă.
**) Fregata românească, english second hand, de cîrpită ce e, e destinată pieirii şi mira-m-aş să n-o scufunde corsarii de prin coastele Africii... O sculă mai de Doamne-ajută n-om fi avut şi noi, românii?... Mi-e să n-o scufunde chiar englezii din eroare premeditată şi nebăgare de seamă, să nu se facă de rîs cu aşa rablă de marfă... Eu le doresc marinarilor români să revină cu bine acasă, cu navă cu tot!
Din CARTEA VERDE a lui GADDAFI:
P.S. Acesta este şi un pamflet şi o opinie serioasă.
*) De la Wikipedia, enciclopedia liberă:
Premiul Nobel pentru pace este unul din cele cinci premii Nobel instituite prin testament de inventatorul și industriașul suedez Alfred Nobel. Este singurul premiu care se decernează în Norvegia, la Oslo, de către un comitet în exclusivitate norvegian, format din 5 persoane alese din Parlamentul Norvegiei. Toate celelalte premii Nobel se decernează în Suedia, la Stockholm, de către autorități suedeze.
Motivul pentru care acest premiu este decernat în Norvegia și nu în Suedia este următorul: la moartea lui Alfred Nobel (10 decembrie 1896), Norvegia era încă într-o uniune cu Suedia, aceasta din urmă având rolul conducător în politica externă. Nobel a crezut de aceea că șansa unei corupții politice ar fi mai mică dacă Norvegia s-ar ocupa de decernare.
În testament, Nobel a cerut ca cei cărora li se decernează premiul pentru pace să îndeplinească cel puțin una din următoarele trei cerințe: să lucreze pentru „reducerea forțelor militare” (ca de exemplu, România, prin Referendumul din noiembrie 1986, prin Ceauşescu - 5% - la propunerea mea - 1% - prioritate mondială), pentru „organizarea de congrese ale păcii” și pentru „înfrățirea între popoare”.[1]
Premiul Nobel pentru Pace, 2009: Barack Obama
La 9 octombrie 2009, Thorbjørn Jagland, liderul Comitetului Nobel l-a anunțat pe Președintele Barack Obama ca laureat al Premiului Nobel pentru Pace, „pentru eforturile extraordinare de îndreptare a diplomației mondiale și a cooperării între popoare”.[235] Obama, unul dintre cei 205 candidați, va primi o medalie, o diplomă și un premiu în bani de 1,4 milioane de dolari. Comitetul Nobel a declarat că „diplomația sa este fondată pe conceptul că cei care conduc lumea trebuie să o facă pe baza valorilor și atitudinilor împărtășite de majoritatea populației lumii”, iar BBC a relatat: „Comisia a pus accent pe eforturile domnului Obama de a îndrepta organismele internaționale și de a promova dezarmarea nucleară”.[236]
Obama a donat premiul în bani unor organizații caritabile ca: Fisher House Foundation, Clinton Bush Haiti Fund, College Summit, The Posse Foundation, The United Negro College Fund, The Hispanic Scholarship Fund, The Appalachian Leadership, Education Foundation, The American Indian College Fund și altele.[237]
**) Fregata românească, english second hand, de cîrpită ce e, e destinată pieirii şi mira-m-aş să n-o scufunde corsarii de prin coastele Africii... O sculă mai de Doamne-ajută n-om fi avut şi noi, românii?... Mi-e să n-o scufunde chiar englezii din eroare premeditată şi nebăgare de seamă, să nu se facă de rîs cu aşa rablă de marfă... Eu le doresc marinarilor români să revină cu bine acasă, cu navă cu tot!
Iată în continuare câteva citate din această carte, care mi s-au părut mai relevante.
Despre Parlament:
Parlamentele reprezintă coloana vertebrală a democraţiei tradiţionale care există în prezent. Parlamentul este însă o falsă reprezentare a poporului iar guvernele parlamentare constituie o soluţie eronată a problemei democraţiei. Iniţial parlamentul se întemeiază pentru a reprezenta poporul, dar parlamentul în sine este nedemocratic, deoarece democraţia înseamnă autoritatea poporului şi nu o autoritate acţionând în numele său.
Simpla existenţă a unui parlament înseamnă absenţa poporului; însă adevărata democraţie nu există decât prin participarea poporului însuşi şi nu prin activitatea reprezentanţilor săi. Parlamentele au constituit întotdeauna o barieră cu aspect legal între popoare şi exercitarea autorităţii, deoarece au exclus masele de la putere şi au uzurpat suveranitatea acestora substituindu-se lor.
Despre partide:
Partidul reprezintă dictatura contemporană. El este instrumentul dictatorial modern de guvernare. Partidul este stăpânirea unei părţi asupra întregului. El este cel mai recent instrument dictatorial. Deoarece partidul nu este un individ, el exercită o pretinsă democraţie constituind parlamente şi comitete şi este sprijinit de propaganda pe care i-o fac membrii săi. Partidul nu este câtuşi de puţin un instrument democratic fiindcă este alcătuit din persoane care au interese comune, concepţii comune sau o cultură comună; sau oameni care aparţin aceleiaşi localităţi geografice sau au aceeaşi credinţă. Ei constituie un partid pentru a-şi realiza scopurile, a-şi impune concepţiile sau a extinde dominaţia credinţei lor asupra întregii societăţi.
Despre referendum:
Plebiscitele (referendum-uri n.r.) constituie o înşelătorie în privinţa democraţiei. Aceia care spun „da” şi aceia care spun „nu”, de fapt, nu îşi exprimă voinţa lor. Ei au fost reduşi la tăcere datorită concepţiei privind democraţia modernă. Li se permite să spună un singur cuvânt: fie „da”, fie „nu”. Acest fapt constituie cel mai crud şi mai apăsător sistem dictatorial. Cine spune „nu” ar trebui să-şi motiveze răspunsul. Ar trebui să explice motivele pentru care nu a spus „da”. Iar acela care spune „da” ar trebui să arate motivele pentru care aprobă şi pentru care nu a spus „nu”. Fiecare cetăţean ar trebui să arate clar ce vrea şi motivele pentru aprobarea sau refuzul său.
Cele trei părţi ale cărţii, în limba engleză, le găsiţi aici, aici şi aici (deja cenzurate pe Internet).
SURSA: Dan TĂNĂSESCU
"Obama, cine dracu’ te crezi?!"
Cel mai puternic om de pe planetă a dat lovitura de graţie, când a pus la cale atacarea Libiei, din Brazilia, dintr-un cort "top secret".
Autor: SÎNZIANA STANCU
22 martie 2011
Foto: ReutersCând lumea îl califică drept cel mai slab preşedinte american de până acum, Barack Obama urmărea de fapt evoluţiile din Libia şi lua decizii dintr-un cort "top secret" instalat în Brazilia, unde se afla în vizită de stat. Casa Albă a pus ieri pumnul în gură criticilor preşedintelui american printr-o intervenţie rarisimă, când a dat publicităţii o fotografie în care Obama este înfăţişat discutând la telefon despre Libia, din cortul brazilian. Cortul, au explicat surse americane citate de BBC online, este o "zonă mobilă" de maximă siguranţă , cunoscut ca "Sensitive Compartmented Information Facilities", SCIF. A fost special proiectat ca marii lideri să poarte discuţii strict secrete într-o problemă anume. Este unul dintre cele mai sigure locuri de pe Pământ pentru orice fel de conversaţie, după cum au mai precizat specialişti citaţi de BBC online.
Cortul "top secret" e adaptat pentru contacte secrete de orice fel (conversaţii telefonice, e-mail-uri şi alte mijloace electronice de comunicare), având şi compartiment de hacking, care îl şi apără de interceptări străine, dar poate "trage şi cu ochiul" la alţii. Este o zonă extrem de protejată, unde se pot purta în siguranţă conversaţii "clasificate". Cortul poate fi transportat şi instalat oriunde atunci când un preşedinte se află în mişcare, pentru a-i da posibilitatea să consulte documente secrete, să aibă conversaţii secrete fără a fi văzut sau ascultat de "intruşi". În Brazilia, de pildă, cortul "top secret" a fost instalat chiar în hotelul în care a locuit, iar de acolo, Obama a ţinut permanent şi nestingherit legătura cu secretarul de stat Hillary Clinton, cu consilierul naţional în probleme de securitate Tom Donilon cu secretarul Apărării, Robert Gates şi cu alţii.
"Când un preşedinte american călătoreşte în ţară sau în străinătate, primul lucru pe care îl face o echipă specială înaintea vizitei sale este să găsească şi să securizeze un anumit loc unde ar putea fi instalat cortul", a explicat fostul consilier adjunct în probleme de securitate naţională de la Casa Albă, din timpul mandatului lui George W. Bush, Mark Pfeifle. El a precizat că foarte importantă este poziţia cortului faţă de ferestre şi zonele aglomerate. O dată ales, locul trebuie securizat, astfel încât "să nu se producă nici un fel de emisii în afară. Acestea pot proveni de la laptop, de la telefonul mobil, de la radio", a explicat Phil Lago, unul dintre fondatorii "Command Consulting Group", compania care furnizează corturi SCIF agenţiilor guvernamentale. Sistemul acesta de securizare seamănă cu un "inel de oţel", numai că este un fel de "inel de unde electronice", care împiedică pătrunderea sau ieşirea oricărui semnal din interiorul cortului. Singurul semnal care poate răzbate în afară sunt comunicaţiile cifrat, care sunt transmise printr-o linie telefonică securizată şi cifrată ce transmite conversaţiile prin satelit, a mai explicat Lago. O altă regulă de aur pentru securitatea maximă a "ascunzătorii" prezidenţiale este "fără telecomenzi!", pentru că acestea emit o frecvenţă ce poate fi captată în afară. Lago a mai spus că a călătorit odată cu preşedintele Bush la Kennebunkport, unde a fost instalat un cort "top secret", la adăpostul căruia fostul preşedinte american a discutat cu premierul britanic de atunci, Tony Blair, despre Afganistan şi Irak.
Deşi amănuntele despre materiale şi tehnica folosite pentru construcţia acestor adăposturi sunt şi ele secrete, dintr-un document public s-a putut afla doar că aceste camere speciale trebuie să fie antifonate total şi prevăzute cu un sistem de detecţie a "intruşilor". Cortul nu are ferestre şi este construit dintr-un material cu compoziţie secretă, ce împiedică interceptarea semnalelor electronice din exterior, iar pereţii sunt antibombă. Nu în ultimul rând, numai persoanele special autorizate au acces într-un SCIF, ele folosind, în afară de ecusonul individual, o combinaţie de coduri PIN şi date biometrice. Chiar dacă nu sunt "100% infailibile", corturile "top secret" sunt însă "99,9% infailibile", după cum le laudă Lago.
Dintr-un astfel de cort a acţionat de la distanţă şi fără "telecomandă" preşedintele american şi tot de-acolo a aflat şi cine îl critica de zor. De pildă, luni, într-o intervenţie neaşteptată, la radio, liderul "Naţiunii Islamului" ("Nation of Islam"), Louis Farrakhan, i-a adresat cuvinte insolite lui Obama, care îi ceruse liderului libian să plece de la putere. "Te avertizez, fratele meu, că îi laşi diaviolii şireţi să te poarte pe un drum care îţi va ruina categoric orice viitor al tău cu cei din Africa şi cu toată lumea arabă... De ce nu organizezi mai bine un grup de americani respectabili, care să ceară o întâlnire cu Gaddafi? Nu poţi tu să-i ceri lui să demisioneze şi să plece (din ţară – n.r.) ... Cine dracu’ crezi tu că eşti?...", s-a dezlănţuit Farrakhan. Şi nu a fost singurul.
Mult mai patetică a fost scrisoarea lui Gaddafi însăşi către Obama, în care liderul libian şi numea pe preşedintele american "fiul nostru". "Fiului nostru, Excelenţa-Sa, domnul Baracka Hussein Obama. Doresc să-ţi spun îninte de toate că şi dacă Libia şi Statele Unite vor intra în război, Doamne fereşte, vei rămâne pentru totdeauna fiul nostru. Figura ta nu se va şterge", i-a transmis Gaddafi lui Obama în patetica scrisoare în care încerca să-i explice ce e cu atacul rebelilor libieni şi atutudinea lui împotriva lor.
Din Europa, liderul Partidului Liberal din Rusia, Vladimir Jirinovski, cerea comunităţii internaţionale să facă presiuni pentru a i se retrage Premiul Nobel pentru Pace obţinut în 2009 de Obama. Jirinovski a explicat că "actualele evoluţii din Libia demonstrează un alt act cumplit de agresiunea a NATO şi, în particular, a SUA", care înseamnă "politică colonială" cu scopul de a prelua controlul asupra resurselor de petrol din Libia. Şi din interior, unii dintre politicienii americani, în special republicanim, l-au criticat pe Obama pentru că a ordonat trupelor americane să atace Libia împreună cu aliaţii europeni.
În schimb, miliardarul Donald Trump a ţinut să-şi povestească una dintre experienţele persoanle cu Gaddafi. În emisiunea Fox News, al canalului de televiziune cu acelaşi nume, Trump, care a făcut destule afaceri imobiliare cu demnitari străini, a povestit cum l-a "ţepuit" pe Gaddafi: "I-am închiriat o bucată de teren. Mi-a plătit pentru o noapte mai mult decât ar fi făcut terenul pe doi ani şi nici nu l-am lăsat să folosească terenul. Asta trebuie să facem acum. Nu-mi place să folosesc cuvântul «ţepuit» , dar l-am ţepuit!"...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu