Născută la 22 aprilie 1909 - peste o săptămînă şi o zi, va împlini 102 ani!
LA MULŢI ANI, EXCELENŢĂ!
LA MULŢI ANI, EXCELENŢĂ!
ing. Savin BADEA
14 aprilie 2011.ARGUMENT: Viaţă de cristal. Pentru merite recunoscute în ştiinţă, pentru inteligenţă, demnitate şi devotament
Născută la 22 aprilie 1909 - peste o săptămînă şi o zi, va împlini 102 ani!
LA MULŢI ANI, EXCELENŢĂ!
ing. Savin BADEA
14 aprilie 2011..
Rita Montalcini dezvaluie secretul longevitatii: să nu ai soţ, nici regrete.
Rita Levi-Montalcini, secretul longevitatii: no food, no husband, no regrets.
Vezi şi:Rita Levi-Montalcini - Wikipedia, the free encyclopedia
- [ Traducerea acestei pagini ]Rita Levi Montalcini, laureata a premiului Nobel pentru medicina din 1986, astazi in varsta de 100 de ani, a dezvaluit secretele longevitatii sale. Cele mai importante: sa nu ai sot, nici regrete si sa mananci putin.
Italianca a studiat medicina, a supravietuit fascismului, este activa in Senat, planuieste sa scrie o carte si participa in campanii pentru drepturile femeii in Africa.
"Profesoara este putin obosita", mi s-a spus inainte de interviul cu Rita Levi-Motalcini, in ajunul celei de-a 100-a aniversari a sa, povesteste reporterul "The Times" Richard Owen.
A gasit-o pe profesoara, asa cum ii spun toti, in magazinul de haine de langa biroul sau din Roma, examinand cu mare atentie produsele de pe umerase. Este imbracata intr-o rochie neagra, eleganta, incheiata la gat, cu o brosa aurie design propriu, cu un par alb imaculat coafat. Vorbeste cu voiosie, cu o inteligenta pentru care persoane de doua ori mai tinere ar invidia-o.
Rita Levi-Montalcini este expert in neurologie. A fondat Institutul European de Cercetare in Neurologie din Roma acum cinci ani si si-a sarbatorit a 100-a aniversare nu cu o petrecere, ci cu un seminar la Primaria Romei, pe Dealul Capitoliului, intitulat "Creierul in sanatate si boala", cu un auditoriu din toata lumea.
Chiar ea a tinut discursul de inceput. "Creierul are doua emisfere. Una dintre ele, arhaica, guverneaza emotiile si instinctele, iar partea tanara, responsabila cu capacitatea de a gandi. Astazi, creierul arhaic tinde sa domine. Aceasta este cauza tuturor tragediilor precum Holocaustul si pune punct umanitatii astazi. Aceasta este partea din creier care ne-a dat jos din copaci, dar este cauza tuturor dezastrelor si a marilor pericole pentru planeta noastra. Aceasta emisfera duce rasa umana la disparitie. Sfarsitul este aproape".
Mai exista speranta? "Din pacate, comportamentul uman nu este numai un rezultat al genelor. Un copil de doi sau trei ani absoarbe ce este in mediul lui inconjurator si tot ceea ce genereaza ura- absorbim tot ce este in jurul nostru, fie ca este vorba de antisemitism sau alte forme pe care le ia ura", spune profesoara.
"Toate lucrurile pe care le denumim 'inteligent' sau 'gandire' sunt de fapt instincte. Prin urmare, terorismul, fundamentalismul, armele de distrugere in masa sau regimurile totalitare precum cel al lui Mussolini sau Stalin sunt guvernate nu de ratiune, ci de instincte arhaice. Pericolul este ca in momentele tragice, aceasta parte a creierului preia controlul comportamentului nostru ", explica Motalcini.
Profesoara vede un pericol in resurgenta xenofobiei si rasismului. "In momente de criza, avem tentinda sa folosim partea instinctiva a creierului si nu pe cea rationala".
Cat despre regimul fascist, amintirile sunt precise: "Nu simteam teama, ci doar dispret si ura pentru Mussolini". La Universitatea din Torino, orasul sau natal, unde intrase in 1930, cand fascismul era la apogeu, nu a realizat ca era in pericol sa fie persecutata pentru ca era evreica.
"Colegii mei de la facultate, care erau catolici, nu vedeau, normal, nici o diferenta intre mine si ei. Nu ma simteam in pericol cand au inceput persecutiile".
Ostacolul in calea admiterii la facultate nu a fost fascismul, ci tatal sau. "Tata credea ca o cariera nu s-ar potrivi cu atributiile de mama si sotie si a decis ca eu si cele doua surori ale mele sa nu ne implicam in studii care ne-ar deschide calea catre o cariera, cum ar fi Univeristatea. Tata a fost persoana care in copilarie mi-a dominat toate actiunile".
Si pentru ca a simtit ca si mama sa a fost "dominata", Levi-Montalcini nu s-a casatorit niciodata. "Am decis ca nu ma voi marita niciodata si m-am tinut de cuvant. Nu am vrut sa fiu pe locul doi, precum mama mea, pe care o adoram. I-am spus tatalui meu ca nu vreau sa fiu doar sotie si mama. Nu stiam ca vreau sa fiu cercetator, pentru ca nu stiam ce inseamna stiinta, dar stiam ca vreau sa imi petrec viata libera si ajutandu-i pe ceilalti".
"Asa am decis sa studiez medicina. Tata nu a fost de acord, dar nu m-a putut opri. Aveam 20 de ani". Din familie, a ramas nu cu valori religioase, ci cu un simt al raspunderii foarte dezvoltat. A absolvit 'magna cum laude' medicina in 1936 si s-a inscris la specializarea neurologie si pshiatrie. "Nu stiam daca sa ma dedic total profesiei de medic sau sa continui cu cercetarea in neurologie".
Apoi i-a stat in cale Mussolini, care in 1938 a dat legea prin care interzicea pregatirea academica cetatenilor non-arieni, dar si intrarea Italiei in cel de-al doilea Razboi Mondial, in 1940. In loc sa paraseasca tara, a decis sa ramana. "Am hotarat sa imi fac un laborator acasa si sa-l instalez in dormitor".
Cand Torino a inceput sa fie bombardat, s-a mutat intr-o casuta la tara, unde si relocat si laboratorul si a continuat experimentele. Din 1943 pana in 1944 a stat in Florenta, unde a trait pe ascuns si a facut voluntariat pentru refugiatii bolnavi de tifos si alte afectiuni.
Dupa razboi, a predat pana in 1977 la Universitatea din Torino, iar in 1986 a casigat premiul Nobel pentru descoperirea proteinei NGF (Nerve Growth Factor).
Cum sa traiesti 100 de ani
Daca vrei sa traiesti o suta de ani, poti urma rutina lui Levi- Montalcini: trezeste-te la ora 5 in fiecare dimineata, mananca doar o data pe zi. La pranz, mentine-ti creierul activ si mergi la culcare la ora 11.
"Cateodata imi permit un bol de supa sau o portocala seara, dar cam atat", spune ea. "Nu ma prea intereseaza nici mancarea, nici somnul".
Secretul, spune ea, este munca. Profesoara inca merge in fiecare dimineata la laboratorul sau pentru a supraveghea echipa sa de cercetatori, exclusiv feminina, cum lucreaza la un studiu pe celulele creierului. Dupa-amiaza merge in cealalta parte a orasului, la fundatia sa, pentru a strange fonduri menite a ajuta femeile africane sa invete.
Ramane un sustinator infocat al drepturilor femeii si inca isi aminteste fiorii pe care i-a simtit atunci cand era fetita si a vazut femei in uniforma conducand tramvaie in primul Razboi Mondial, cand barbatii erau pe front.
"Nu am fost niciodata bolnava si nu mi se pare un handicap faptul ca auzul si vederea mea nu mai sunt ca altadata", spune ea. Poarta aparat auditiv si se uita fix la tine cand vorbesti cu ea, dar spune cu convigere: "Creierul meu functioneaza mai bine astazi decat atunci cand aveam 20 de ani".
Ii place la nebunie teatrul, dar nu este un mare fan al operei: "Imi plac culorile, florile, operele de arta, dar nu prea stiu multe despre muzica, in afara de putin Beethoven si Bach, Schubert, Mozart si Chopin".
Incearca sa "incurajeze tinerii sa aiba incredere in ei, dar si in viitor". L-a admirat pe Papa Ioan Paul al II-lea, dar nu este religioasa: "Ii invidiez pe cei care cred in Dumnezeu, dar eu nu pot. Nu pot crede intr-o zeitate care ne rasplateste si ne pedepseste si care vrea sa ne tina in mainile sale. Dar ceva din noi supravietuieste si dupa moarte. Mesajul nostru. Actiunile, gandurile noastre felul in care lumea isi aminteste despre noi".
Nu toti oamenii ar trebui sa traiasca pana la 100 de ani, chiar daca acest lucru este biologic posibil. "Nu, nu este suficient spatiu. Daca am trai toti pana la 100 de ani sau mai mult, nu ar mai fi spatiu pentru nou-nascuti".
"Viata nu m-a tratat deloc rau. Sunt o femeie fara regrete si cred ca si fara pacate grave pe constiinta". Se plictiseste vreodata de viata? "Niciodata".
"Incerc sa uit ca am facut 100 de ani, nu am nici un merit pentru asta. Secretul vietii este sa continui sa gandesti si sa te opresti sa te gandesti doar la tine".
"Sunt indiferenta in fata mortii, care imi va afecta doar corpul. Va ramane ceea ce am realizat, munca pe care am facut-o de-a lungul vietii. Nu mori in momentul mortii fizice.. Nu conteaza cand mori, ci sa traiesti senin si rational", incheie Montalcini.
Traducere: Simona Botezan
Vezi şi: A MURIT "CLEOPATRA" - DUMNEZEU A PRIMIT-O ÎN RAI -...(Citeşte şi DECRETUL)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu