În cartea "JURNALELE PIERDUTE ALE LUI Nikola TESLA" de Tim R. SWARTZ, Editura Solaris Print, Bucureşti, 2011, în "CUVÎNT ÎNAINTE Nikola TESLA, un extraterestru printre terrieni", pe toată pagina 20, românul General de brigadă Dr. Emil STRĂINU povesteşte despre o legendă din copilăria inventatorului, cînd Tesla era foarte grav bolnav, fără nici-o şansă, dar este salvat de o femeie necunoscută care i-a administrat muribundului o licoare necunoscută, salvatoare. "Muribundul" s-a însănătoşit în două zile. După care enigmatica femeie a plecat. Părinţii copilului salvat au rămas în stare de şoc şi perplexitate. Pentru conformitate, vezi secvenţa dintre minutele 12 şi 14, re-povestită de generalul român, în video, mai sus.
La fel şi eu: secvenţa din viaţa marelui inventator este parcă trasă la xerox (sau la indigo) cu o secvenţă asemănătoare din viaţa mea, uluitor de identică. Tesla a murit în 1943, iar eu m-am născut în 1942: deci "l-am prins" CONTEMPORAN!
M-am născut la 7 luni, rahitic. La 3 ani, moartea soră-mii, un înger, Steluţa, la exact 2 ani ai ei, mi-a salvat viaţa de o scarlatină, care pe ea a răpus-o... Medicii s-au alertat la tragedia şi drama familei mele, făcînd eforturi să fiu salvat. La 11 ani, în aprilie-mai 1953, am fost din nou internat la acelaşi Spital de Contagioşi din Craiova, cu gălbinare (icter) şi apoi externat nevindecat, "dat la gunoi"... Dar bate la poartă o ţigancă bătrînă, BABA MARIŢA, care, după nelipsitul ghioc, se leagă să mă vindece, pe nimic, ceea ce şi face, cu nişte fierturi, apoi pleacă, tot aşa de necunoscută cum apăruse, pretinzînd doar să o pomenesc pe... Mama MARIŢA, ca a doua... mamă care mi-a dat viaţă! Şi nimic altceva! Asta este legenda pe care mi-au re-povestit-o părinţii mei, fără să aibă habar de TESLA. Eu o ştiam în felul meu, pe pielea mea... Drept dovadă că i-am purtat respectul cuvenit, i-am dedicat poezia "GRADELE MILITARE", publicată prima dată la "ATHENEUM", CANADA, 04/01/2007 - 09:26!
"Se dedică Mamei-Mariţa, spre veşnică pomenire, o ţigancă bătrînă cu
ghioc, care m-a salvat de la moarte, cu ceaiuri de plante medicinale,
după ce medicii s-au declarat neputincioşi în faţa unui icter negru şi
m-au trimis acasă nevindecat, pradă morţii, cînd aveam doar 11 ani -
Mama-Mariţa n-a avut numai ştiinţa tămăduirii, ci şi iniţiativa salvării
mele." O puteţi citi la:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu