AŞA E VIAŢA! VIAŢA BATE CÎMPII!

"Plângeam în fiecare zi. Îmi doream să dispar". Andreea Raicu vorbeşte despre cea mai neagră perioadă din viaţa ei

POSTAT: 21 Septembrie 2015, Ora 20:59

Andreea Raicu a povestit, într-un discurs ţinut la Piatra Neamţ, cum a ajuns să intre în depresie, în urmă cu cinci ani, într-o perioadă în care a avea tot ce şi-a dorit. Cu această ocazie, vedeta a dezvăluit lucruri pe care nu le-a mai spus niciodată în faţa publicului larg.

• 

În faţa unui public format din câteva sute de persoane, Andreea Raicu şi-a deschis sufletul şi a retrăit cei mai grei 10 ani din viaţa ei. Vedeta a recunoscut, pentru prima dată, că a trecut printr-o perioadă neagră şi că, în spatele zâmbetului pe care îl afişa în public, se ascundea o mare suferinţă.

"10 decembrie 2009. Veneam acasă de la o gală (...), la ora 1 noaptea. Era o casă mare şi frumoasă pe care eu o construisem. Şi în acel moment am avut senzaţia că se dărâmă totul în jurul meu. Aveam o casă mare şi frumoasă, dar extrem de goală. M-am simţit extrem de singură şi de nefericită. Şi am început să pălâng. Mi-am dat seama că ceva era în neregulă în viaţa mea. Nu eram fericită, chiar dacă aveam tot ce îşi poate dori o fată.

Anul 2012 a fost cel mai rău din viaţa mea. Mama mea s-a îmbolnăvit grav, eu la fel. Am avut probleme la coloană. O lună nu m-am putut ridica din pat fără ajutor. Relaţia pe care o aveam de mulţi ani devenise toxică, iar pe plan profesional nu îmi mai plăcea nimic din ce făceam. Îmi petreceam cea mai mare parte a timpului plângând.

Era o diferenţă îmensă între ce arătam şi ceea ce simţeam. Pur şi simplu îmi doream să dispar. Durerea mă omora pe zi ce trece. M-am minţit timp de 30 de ani şi am trăit viaţa altora, nu a mea", a povestit ea.

Cum a scăpat Andreea Raicu de depresie şi, mai ales, cât de mulţumită este acum de viaţa ei, puteţi vedea în videoclipul de mai jos.

Mai mult: http://www.libertatea.ro/detalii/articol/plangeam-in-fiecare-zi-imi-doream-sa-dispar-andreea-raicu-vorbeste-despre-cea-mai-neagra-perioad-552134.html#ixzz3mUIJGf8g

ALTCEVA: Deciziile pe care le-ai luat în viață s-ar putea să fie influențate de familie, prieteni sau societate și este foarte greu să îți dai seama dacă trăiești visul tău sau pe al altora. Psihoterapeuții au, însă, un test inspirat de filosoful Nietzsche care te poate face să înțelegi mai bine dacă ai făcut ce ți-ai dorit.

Inspirat de un fragment din cartea „Așa grăit-a Zarahustra”, de Friedrich Nietzsche, psihoterapeutul Irvin Yalom le propune pacienților săi un exercițiu pe care ți-l propunem și noi. Răspunde la următoarea întrebare: Ce ai simți dacă ai ști că viața ta se va repeta la infinit, exact așa cum e acum, dacă ai trăi la infinit fiecare durere, fiecare bucurie, fiecare suspin? Ai schimba ceva? Ai fi mulțumită de cum au decurs lucrurile până acum?

După un astfel de experiment, mulți oameni se hotărăsc să își schimbe viața și sunt mai curajoși când iau decizii. Psihoterapeuții încearcă să îi facă pe pacienți să înțeleagă că sunt stăpâni pe viața lor și sunt singurii care au dreptul să hotărăscă ce să facă mai departe. Dacă faci acest exercițiu, iar gândul eternei reîntoarceri ți se pare de nesuportat, înseamnă că nu ai trăit viața pe care ți-ai dorit-o.

Teoria eternei reîntoarceri a lui Nietzsche:

Friedrich Nietzsche credea că nu există Dumnezeu, iar oamenii nu ajung să cunoască viața de apoi, ci sunt nevoiți să trăiască aceeași viață de un infinit de ori. Filosoful a ajuns la această concluzie pornind de la ideea potrivit căreia există o cantitate finită de materie și o cantitate infinită de timp, astfel că fiecare lume posibilă apare de un infinit de ori. Ideea eternei reîntoarceri apare și în cartea „Așa grăit-a Zarahustra”, în care profetul persan Zarahustra lansează o provocare și îi roagă pe oameni să își imagineze următoarea situație:

„Ce-ar fi dacă, într-o zi sau într-o noapte, un demon s-ar strecura la dumneavoastră când sunteți absolut singuri și v-ar spune: ‘această viață pe care o trăiești acum și pe care ai trăit-o până acum va trebui să o trăiești încă o data și de nenumărate ori; și nu va fi nimic nou în ea, ci fiecare durere, bucurie, fiecare gând și fiecare suspin și totul, oricât de mic sau de important în viață se va întoarce din nou, totul la fel, în aceeași succesiune – chiar și acest păianjen și aceste raze de lună printre copaci și chiar și acest moment și chiar și eu. Clepsidra eternă a existenței este răsturnată din nou și din nou și tu odată cu ea, grăunte de țărână.’. Nu v-ați arunca la pământ și l-ați blestema, scrâșnind din dinți, pe demonul care v-a vorbit așa?” (F. Nietzsche – „Așa grăit-a Zarahustra”).

Friedrich Nietzsche a considerat teoria cât se poate de reală la început, însă și-a dat seama că nu poate fi susținută matematic și a lăsat-o la nivelul de exercițiu mental.

NOTA MEA: Dacă am iubit şi am fost iubit, dacă am realizat ceva extraordinar - un copil, o carte, o idee, mai multe etc. - atunci mi-aş dori ca viaţa să-mi fie multiplicată la infinit! Şi eu să mă bucur de toate astea, să mă bucur de bucuria de a trăi - în libertate, desigur.
    Dar mi-am întrebat odată mama: 
    - De ce boală suferi, mamă? 
    - De singurătate, Savine, de singurătate! 
    Dar cea mai cruntă singurătate este "singurătatea în doi" şi "singurătatea în mijlocul mulţimii".

    ing,. Savin BADEA