joi, 5 august 2010

ACEIA (4)


ISTORIA LUI DACĂ... (3) 

- (2 - 4, adică 92-116)



Jan van Helsing 

 ORGANIZAŢIILE  SECRETE

ŞI  PUTEREA  LOR  ÎN  SECOLUL  XX


O călăuză în reţeaua Lojilor,
a Înaltei Finanţe şi Politici 
(fragmentul 2 - 4, adică 92-116)


CAPITOLUL  II   -  ACEIA*

Josef Landovski

Rakovski – Interogatoriu

...............ACEIA (4) - PRECIZĂRI la AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL.*

(* Subtitlul meu, SB.)

ACEIA*
PRECIZĂRI la AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL.*(92-116)
92
Kuzmin: Destul. Nu sunteţi aici ca să faceţi propagandă trotzkistă. Vreţi în sfârşit să deveniţi concret?
Rakovski: Desigur, voi ajunge acolo. Dar, când voi reuşi să fac să aveţi măcar o mică idee despre "Aceia" cu care avem de-a face concret? Ţin foarte mult la acest lucru.
93
Kuzmin: Atunci deveniţi mai concis.
Rakovski: Eşecul nostru, care din an în an devenea mai concret, se explică şi prin faptul că, tot ce s-a întreprins după război pentru continuarea revoluţiei de către "Aceia", a fost fără ţel. Tratatul de la Versailles, pe care politicienii şi economiştii nu l-au înţeles, pentru că nimeni nu-i vedea scopul, a fost condiţia hotărâtoare pentru revoluţie.
94
Kuzmin: Teoria este foarte nebuloasă. Cum voiţi să o explicaţi?
Rakovski: Nici unui popor nu i-a servit impunerea reparaţiilor şi embargoului economic de la Versailles. Calculele absurde  erau  atât  de  elocvente,  încât  chiar  ţările  învingătoare
le-au criticat. Numai Franţa revendica o sumă care era mai mare decât averea ei naţională, de parcă pământul ei se transformase într-o Sahară. O nebunie au fost revendicările către Germania, sume ce nu putea niciodată să le plătească, cerând toată munca naţională şi întreaga ei avere. În plus, au lansat contra ei un dumping, ceea ce a dus la foamete în Germania, subconsum şi şomaj. Aşadar, a fost sau nu, tratatul de la Versailles, revoluţionar? S-a încercat mai mult. O reglementare pe plan internaţional a productivităţii, ca şi când clima, resursele naturale, calificarea tehnică erau egale între naţiuni. Anarhia a constat în faptul că ţările mai sărace trebuiau să lucreze mai mult, pentru a egala lipsa resurselor naturale. Reglementarea impusă de Liga Naţiunilor, reglementarea muncii pe principii abstracte, a adus cu sine o inegalitate economică; consecinţa imediată a fost o producţie scăzută, importuri masive care trebuiau plătite în aur, aceasta cât timp Europa a avut aur, iar America era copleşită de aur. Ca orice anarhie în producţie - unică în istorie - şi aceasta a fost exploatată de Finanţă, de "Aceia", în felul următor: sub masca de a o însănătoşi, au provocat o inflaţie a monedei naţionale şi o inflaţie de o sută de ori mai mare a banilor de credit, bani falşi. Una după alta, ţările şi-au devalorizat moneda. Rezultatul a fost peste treizeci de milioane de şomeri. Credeţi acum, că tratatul de la Versailles şi Liga Naţiunilor au creat condiţiile revoluţiei?
95
Kuzmin: Asta se poate, fără intenţie. Nu-mi puteţi spune, de ce mereu vă abateţi de la cursul normal al dezvoltării comunismului şi revoluţiei şi faceţi front comun cu fascismul care triumfă în Italia şi Europa? Ce aveţi de spus?
Rakovski: Dacă nu ţinem seama de scopul "Acelora", aveţi dreptate; dar noi nu avem voie să ignorăm existenţa şi ţelul "Acelora" şi faptul că Stalin deţine puterea în URSS.
96
Kuzmin: Nu văd nici o legătură între acestea.
Rakovski: Pentru că nu voiţi! Puncte de reper sunt o mulţime. Stalin este pentru noi (trotzkiştii) un bonapartist, nu un comunist.
97
Kuzmin: Dar fascismul este anticomunism curat, atât contra comunismului stalinist, cât şi contra celui trotzkist. Dacă "Aceia" au atâta putere, de ce nu au împiedicat aceasta?
Rakovski: Pentru că "Aceia" l-au propulsat pe Hitler.
98
Kuzmin: Acum bateţi recordul în absurdităţi.
Rakovski: Eu am recunoscut că opoziţia a eşuat. "Aceia" au recunoscut că Stalin nu poate fi răsturnat printr-o lovitură de stat, de aceea, cu experienţa lor istorică, au găsit altă soluţie: să procedeze cu Stalin, ca odinioară cu ţarul. Era însă o piedică care ni se părea nouă de neînvins: în Europa nu era o ţară care ar fi putut săvârşi invazia, nici una nu avea o armată aşa de mare şi nici poziţia geografică care să permită o invazie în Uniunea Sovietică. Deoarece lipsea adversarul, "Aceia" trebuiau să-l găsească. Numai Germania, din punct de vedere numeric şi strategic ca poziţie, era în stare să năvălească în Uniunea Sovietică şi să-l doboare pe Stalin. Dar republica de la Weimar nu era în acel moment în stare de aşa ceva.
Pe cerul foametei din Germania începea să strălucească steaua lui Hitler. Priviri ascuţite s-au îndreptat asupra lui. Lumea a admirat ridicarea lui fulminantă. Eu nu vreau să afirm că aceasta a fost numai opera noastră. Tratatul revoluţionaro-comunist de la Versailles adună din ce în ce mai multe mase în jurul lui. Versailles a adus Germaniei proletarizare, foamete, şomaj, toate nu puteau să aducă decât triumful revoluţiei comuniste.
Deoarece aceasta a eşuat sub Stalin, pentru ca Germania să nu cadă sub acest nou Bonaparte, s-au imaginat planul Dawes şi planul Young, care au ameliorat puţin situaţia Germaniei.
Determinismul economic a silit proletariatul german să recurgă la revoluţie.
Dar, fiindcă sub Stalin revoluţia social-internaţională a fost zădărnicită, proletariatul german a fost canalizat spre revoluţia naţional-socialistă. Aceasta a fost o faptă dialectică (arta de a acţiona cu metodă). Cu toate condiţiile propice, naţional-socialiştii n-ar fi izbândit în Germania fără ajutorul nostru. În 1929, când partidul naţional-socialist se afla într-o criză de descreştere şi mare lipsă de bani, "Aceia" au trimis un mesager; eu îi cunosc chiar numele, acesta a fost Warburg. Fiind în tratative cu Hitler, s-au înţeles asupra finanţării partidului naţional-socialist. Hitler primeşte în câţiva ani, milioane de dolari trimise de Wall Street şi milioane de mărci procurate de Schacht, cu care întreţine serviciile SA şi SS şi cu care se finanţează alegerile următoare, care aduc triumful lui Hitler. Cu dolari şi mărci date de "Aceia".
99
Kuzmin: După «spusele"dumneavoastră, cei ce tind spre un comunism perfect, să înarmeze tocmai pe unul ca Hitler, care jură să nimicească prima naţiune comunistă? Ce să spun, halal logică la aceşti oameni ai finanţelor!
Rakovski: Dumneavoastră uitaţi mereu bonapartismul lui Stalin. Amintiţi-vă că, în comparaţie cu Napoleon, care a anihilat efectele revoluţiei franceze, chiar un Ludovic al XVIII-lea, un Wellington, un Metternich, chiar un autocrat ca ţarul, apar ca revoluţionari. Aceasta este teză adevărat stalinistă. Teza lui, despre relaţiile coloniilor vis-a-vis de ţările imperialiste, cred că o cunoaşteţi pe de rost. După această teorie şi emirul Afganistanului şi regele Faruk sunt comunişti, deoarece ei luptă contra coroanei britanice. De ce să nu fie şi Hitler în lupta lui contra lui Stalin, obiectiv, un comunist? În sfârşit, ca să n-o lungesc, îl vedeţi acum pe Hitler cu o putere militară crescândă, care-şi întinde Reichul al III-lea până va fi destul de puternic să-l atace pe Stalin şi să-l doboare.
Nu observaţi ce mieluşei s-au făcut lupii de la Versailles, care se rezumă la un uşor mârâit? Sunt acestea tot întâmplătoare? Hitler va invada URSS şi, aşa cum în 1917 l-au izgonit pe ţar după înfrângere, aşa îl vom izgoni şi înlocui pe Stalin. Şi din nou va suna ceasul revoluţiei mondiale. Naţiunile democratice, azi adormite, vor simţi un vânt nou, când va veni iar Trotzki la putere, aşa cum au simţit o schimbare prin războiul civil. Hitler va fi atacat din vest, iar generalii lui îl vor lichida. Este deci acţiunea lui Hitler, obiectiv, comunistă?
100
Kuzmin: Eu nu cred în fabule şi nici în minuni!
Rakovski: Aşadar, dacă dumneavoastră nu vreţi să credeţi că "Aceia" sunt în stare să realizeze ceea ce doresc, atunci pregătiţi-vă să trăiţi invazia în Uniunea Sovietică şi sfârşitul lui Stalin în decurs de un an. Chiar dacă acum consideraţi acestea drept minuni sau hazarduri, să fiţi pregătiţi să le trăiţi. Dar, chiar în cazul că acestea sunt ipoteze, într-adevăr refuzaţi să credeţi ceea ce v-am povestit?
101
Kuzmin: Bine, să privim lucrurile ipotetic, ce propuneţi?
Rakovski: Pe noi nu ne interesează atacul asupra Uniunii Sovietice, deoarece doborârea lui Stalin înseamnă distrugerea acestui comunism; chiar dacă el este formal, noi vom reuşi încă o dată să-l transformăm într-un comunism real.
102
Kuzmin: Minunat, care este soluţia?
Rakovski: În primul rând, trebuie să avem grijă ca pericolul potenţial din partea lui Hitler să dispară.
103
Kuzmin: Dacă dumneavoastră spuneţi că "Aceia" l-au adus în vârf ca Führer, ei trebuie să aibă putere asupra lui, iar el trebuie să-i asculte.
Rakovski: În grabă, nu m-am exprimat îndeajuns de limpede şi nu m-aţi înţeles. Chiar dacă "Aceia" l-au finanţat, poate că scopul final al "Acelora" este diferit de al lui.
Warburg s-a întâlnit cu Hitler sub un nume fals, nu ştiu dacă Hitler a ştiut că el este evreu. Apoi, el i-a spus o minciună, că un grup de financiari ai Wall Street-ului l-au trimis ca să finanţeze naţional-socialismul împotriva Franţei, deoarece Franţa duce o politică economică care provoacă o criză în America.
104
Kuzmin: Şi Hitler a crezut această poveste?
Rakovski: Nu ştiu, nu este important. Pentru noi a fost important ca el să vină la putere, ţelul nostru a fost să provocăm războiul şi Hitler înseamnă război. Înţelegeţi?
105
Kuzmin: Înţeleg. Dar acum eu nu văd altă cale decât un pact între Uniunea Sovietică şi ţările democratice, pact care să-l intimideze pe Hitler. Eu cred că puterea lui nu este atât de mare, încât să se îndrepte împotriva tuturor statelor lumii, dar destul de mare să lupte cu ele rând pe rând.
Rakovski: Nu vi se pare aceasta o soluţie prea simplă, pot spune chiar, contrarevoluţionară?
106
Kuzmin: Ca să împiedicăm un război contra Uniunii Sovietice?
Rakovski: Tăiaţi această frază în două: "să împiedicăm un război" nu sună contrarevoluţionar? Gândiţi-vă: fiecare comunist adevărat, având în faţă pe Lenin ca idol şi pe alţi mari strategi, trebuie să dorească totdeauna război. Nimic nu grăbeşte paşii revoluţiei mondiale, ca războiul. Aceasta este o dogmă marxist-leninistă. Acest comunism naţional, acest bonapartism, este capabil să întunece de aşa manieră mintea comunistului pur, încât acesta nu-şi dă seama de întorsătură. Stalin tinde să subordoneze Revoluţia Naţiunii, în loc să subordoneze Naţiunea Revoluţiei.
107
Kuzmin: Ura dv. faţă de Stalin vă întunecă mintea şi vă face să vă împotmoliţi în controverse. N-am fost noi de părere că un atac împotriva Uniunii Sovietice trebuie evitat?
Rakovski: Şi de ce un război trebuie să fie îndreptat neapărat împotriva Uniunii Sovietice?
108
Kuzmin: Ce alt popor ar fi ţinta atacului lui Hitler? Este clar că în urma discursurilor lui, atacul este îndreptat contra Uniunii Sovietice. Ce dovezi ne mai trebuie?
Rakovski: Dacă dv. şi bărbaţii de la Kremlin credeţi fără discuţie acest lucru, atunci de ce aţi provocat războiul civil în Spania? Să nu-mi spuneţi că motivele au fost exclusiv revoluţionare. Stalin nu este capabil să realizeze o oarecare teorie marxistă. Dacă la bază ar fi fost un motiv revoluţionar, atunci nu era corect să se jertfească atâtea minunate forţe revoluţionare. Este naţiunea cea mai îndepărtată geografic de Rusia şi o cunoaştere elementară a regulilor strategice ar fi impus să nu se irosească acolo atâta putere. Cum ar fi putut Stalin să aprovizioneze o republică sovietică spaniolă şi să o susţină din punct de vedere militar? Dar, să fim serioşi: alţi factori au stat la baza războiului din Spania. Acolo este un punct strategic important, o răscruce a intereselor ţărilor capitaliste. Teoretic, a fost just, dar nu şi în practică. După cum vedeţi, nu are loc un război între capitalismul democratic şi cel fascist. Dacă Stalin este capabil să creeze un motiv care să ducă la un conflict între statele capitaliste, atunci de ce să nu fie posibilă o situaţie inversă?
109
Kuzmin: Putem admite ipoteza, în cazul în care condiţiile sunt aceleaşi.
Rakovski: Deci, suntem de acord că un război contra Uniunii Sovietice trebuie evitat şi că acesta trebuie provocat între statele capitaliste.
110
Kuzmin: Noi doi suntem de acord, sau această părere o au "Aceia"?
Rakovski: Este părerea mea. Eu nu am de la "Aceia" nici o însărcinare şi nici nu am contact cu ei. Dar vă pot asigura că "Aceia" au la acest punct aceeaşi părere, la fel şi Kremlinul.
111
Kuzmin: Este important să stabilim de la început acest lucru. Totuşi aş vrea să ştiu, pe ce vă bazaţi când credeţi sigur că "Aceia" sunt de aceeaşi părere?
Rakovski: Dacă aş fi avut timp să expun în întregime Planul lor, atunci aţi fi cunoscut motivele pentru care ei sunt de acord. Acum voi numi numai trei motive.
112
Kuzmin: Care sunt acestea?
Rakovski: Unul este că Hitler, acest incult şi primitiv individ, a creat din intuiţie naturală şi chiar împotriva opoziţiei tehnice a lui Schacht, un sistem economic periculos în cel mai înalt grad. Analfabet în orice teorie economică, ţinând seama numai de necesităţi, el a făcut ca noi în Uniunea Sovietică: a exclus Finanţa internaţională şi cea particulară. Aceasta înseamnă că el şi-a luat dreptul şi privilegiul să facă bani, nu numai monedă fizică, ci şi monedă financiară pentru tranzacţii contabile (monedă fictivă); el şi-a însuşit astfel instrumentul de a produce în exclusivitate pentru stat. El ne-a întrecut, deoarece noi în Rusia am desfiinţat acest sistem şi l-am înlocuit cu un aparat greoi, numit capitalism statal; aceasta a fost o victorie foarte costisitoare în slujba demagogiei prerevoluţionare. Soarta i-a fost favorabilă lui Hitler; el nu a avut nici un gram de aur, de aceea n-a fost ispitit să pună aurul la paritatea sau la baza monedei lui. Singura paritate a monedei sale au fost capacitatea tehnică şi munca susţinută a germanilor; tehnica şi munca au fost tezaurul lui. Acestea sunt atât de contrarevoluţionare, încât, după cum ştiţi, a desfiinţat ca prin minune şi radical şomajul în rândul milioanelor de germani.
113
Kuzmin: Printr-o înarmare galopantă.
Rakovski: Ah, nici gând! Hitler ar fi fost singurul în stare, spre deosebire de celelalte state, să pună fără greutate economia lui în slujba unei producţii pacifiste. Puteţi să vă imaginaţi ce înseamnă un asemenea sistem, dacă de el s-ar molipsi şi alte popoare şi ar forma un sistem autarchic într-un cerc închis? Ca, spre exemplu, Commonwealth-ul britanic? Imaginaţi-vă, dacă ar funcţiona ceva atât de contrarevoluţionar? Pericolul încă nu este ameninţător: noi am avut noroc că Hitler a construit acest sistem fără o bază teoretică, absolut empiric, nicăieri formulat ştiinţific. Aceasta înseamnă că sistemul nu a trecut un examen raţional deductiv, nu există nici o teză ştiinţifică, nu este încă nicăieri formulată o instrucţiune. Dar pericolul este latent: în fiecare clipă, pe calea inducţiei, se pot crea formule. Acesta este un lucru foarte serios, mai serios decât întreg teatrul şi cruzimea naţional-socialismului. Propaganda noastră nu se atinge de această temă; din controverse polemice s-ar putea naşte formularea şi sistematizarea acestei ştiinţe economice contrarevoluţionare! Avem o singură scăpare: Războiul!
114
Kuzmin: Şi al doilea motiv?
Rakovski: Dacă Thermidorul revoluţiei ruse a triumfat, atunci acest lucru a fost posibil nurnai datorită existenţei anterioare a unui naţionalism rus. Fără un asemenea naţionalism, bonapartismul rus nu ar fi fost posibil. Dacă în Rusia s-a întâmplat aşa, unde naţionalismul era embrionar în persoana ţarului, atunci vă închipuiţi ce obstacole ar fi întâmpinat marxismul într-o Europă cu un naţionalism perfect dezvoltat! Marx a făcut o mare greşeală în alegerea locului în care să învingă revoluţia. Marxismul nu a biruit în ţările puternic industrializate, ci în Rusia, unde proletariatul a fost aproape inexistent. Vedeţi cum se ridică naţionalismul puternic în centrul Europei şi se transformă în fascism? Vedeţi cât este de molipsitor? Veţi înţelege că acum este momentul să tragă Stalin foloase şi deci, este posibilă zdrobirea naţionalismului în Europa printr-un război. Acest război ar fi foarte profitabil.
115
Kuzmin: Ca s-o luăm sistematic, Rakovski, aţi numit un motiv economic şi unul politic. Care este al treilea?
Rakovski: Uşor de ghicit. Mai avem un motiv religios. Fără să zdrobim ceea ce a rămas din creştinism, este imposibilă victoria comunismului. Istoria ne arată că, revoluţiei i-au trebuit şaisprezece secole până la un prim succes, când i-a reuşit o primă sciziune a bisericii. Într-adevăr, creştinismul este singurul nostru duşman: politicul şi economicul, în naţiunile burgheze, sunt numai consecinţele lui. Creştinismul care defineşte individul este capabil să asfixieze statul ateist sau laic cu toată poleiala lui revoluţionară, aşa cum o trăim în Rusia. Creştinismul poate produce un nihilism spiritual, care încă trăieşte în masele asuprite şi creştine: acesta nu a fost biruit nici în douăzeci de ani de marxism. Trebuie să recunoaştem că, pe plan religios, Stalin nu a fost un bonapartist. Nici noi nu am fi putut face mai mult. Dacă Stalin, ca şi Napoleon, ar fi îndrăznit să treacă Rubiconul creştinismului, atunci naţionalismul cu efectul lui antirevoluţionar ar fi crescut înmiit.
116
Kuzmin: Într-adevăr, părerea mea personală este că aţi enunţat trei puncte, care formează linia unui plan. Cu aceasta pot fi de acord. Dar eu am rezerve şi neîncredere în ceea ce priveşte expunerea dv. cu privire la oameni, organizaţii şi fapte. Dar, continuaţi cu linia generală a planului dv.
Rakovski: Da, acum da. Momentul a sosit. Cu o rezervă: eu expun cele trei puncte ca păreri ale "Acelora"; dar este posibil ca pentru acest scop ei să aibă alt plan, poate mai eficient. Ţineţi cont de acest lucru. Să fiu cât se poate de scurt. Pentru armata germană nu mai există motivul pentru care a fost concepută, anume distrugerea comunismului (finanţată fiind de "Aceia", dar cu alt scop şi anume: instaurarea trotzkiştilor în locul lui Stalin). Cu alte cuvinte, nouă, opoziţiei, să ni se dea posibilitatea de a lua puterea, să schimbăm frontul, iar agresiunea lui Hitler să aibă loc de la est spre vest.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu