ADMIRA

ADMIRA

MOTTO:

1

„Să nu dai libertatea pe nimic!”

Mihai BENIUC

2

Te iubesc, te iubesc, Libertate!
Cerul tău este veşnic senin –
Pe-ale lumii comori nestemate
Nu te dau, nu te vînd, nu te-nchin!

Savin BADEA

Zboară-n Indii tristă ştirea,
Plîng de-aud bătrînii, plîng,
Fata Indiei, Admira,
Fu răpită dintr-un crîng.

La Califul din Bagdad,
De-i adusă, nu răspunde;
Tainic lacrimile-i cad
Şi de ură grea surîde.

Tremură de rîs Admira
Şi se miră-Abul-Abasul,
Că ea are-n jar privirea
Şi ocean de tunet glasul.

„ – Să mi-o copleşiţi cu daruri,

Iar în turn de-azur n-o ţineţi,

Să nu guste din amaruri,

Ori să aibă ochii vineţi

Doar cînd are foc sub pleoape

Şi ar vrea să fugă-n Indii,

Străjuiţi-o de aproape

Cu oşteni din oastea hindi!

Slobodă-i – mai zice beiul,
Inima spre a nu-i frînge –
În deşert să-şi prindă zmeul,
Arăpescul cal pur-sînge!”

...Părăsind cu-oşteni sultanul,
Fata răscoli pustiul
Să aţie cu arcanul,
Bărbăteşte, bidiviul.

Roibu-n dunele de aur
Pare-un fulger de aramă,
Clocotind ca un balaur,
Cu văzduhul prins în coamă.

„ – Nărăvaşe furtunatic,
Dacă te-aş avea în frîie,
Te-aş hrăni doar cu jăratic
Şi cu floare de lămîie.

Diamant va avea şaua
Ta în firul ţesăturii
Şi-n argint, sclipind ca neaua,
Ţi-o luci zăbala gurii.

Fără de popas pe grinduri,
Răsturnînd sub noi pămîntul,
Vom zbura romantici, singuri,
În întrecere cu vîntul!”

Dar răspunde către fată
Roibul tînăr, nechezînd:
„ – Decît prinţ şi rob de-odată,
Liber şi hoinar flămînd!...”

Prinde-Admira coama bine,
Roibul tremură mai blînd:
„ – Du-te, roibule, cu mine
Şi vei reveni curînd.

Că mă plînge muma Inde
Şi că-s roabă, ştii şi tu...
În deşert, spre est, te-ntinde
Şi mă du... te du... mă du...”

...Că Admira-n Indii cîntă
Auzi şi beiul vestea,
Dar sfîrşiră-n spada cruntă
Zece eunuci povestea...

Savin BADEA

Septembrie 1963