GHIAURA

GHIAURA

Plînge mama după fată…

Turcii vin s-o ia legată.

“ – Avu mama o zambilă,

Bălăioară şi copilă,

Cu sprînceana rug de mură

Şi c-o fragă coaptă-n gură.

Vorba-i fu izvor de şoapte,

Goală fu scăldată-n lapte…”

Nici că nu sfîrşi cuvăntul,

Că se zgudui pămîntul:

Risipind văpăi în zări,

Osmanlîii vin călări –

Iatagane, spăngi şi suliţi,

Leşuri răstignind în uliţi.

“ – Ziua bună, jupîneasă,

Unde ţi-i fata frumoasă?

Căci slăvitul bei ar vrea

În harem s-o aibă stea,

S-o iubească, s-o dezmierde

În serai sau iarba verde…”

Plînge mama şi suspină,

Cătînd trist înspre grădină:

“ – Floarea mea, arde-v-ar focul,

Am sădit-o în tot locul,

Să răsară tot zambilă,

Bălăioară şi copilă,

Cu sprînceana rug de mură

Şi c-o fragă coaptă-n gură.

E mai colea după casă,

Adormită şi frumoasă…

Ducă-vă-n pustiuri văntul,

Diavoli, nu-i călcaţi mormîntul!

Savin BADEA

Septembrie 1962