ULCIORUL
Cu vin albastru de la hanul din valea umbrelor fugare...
Ramâi sa mai ciocnim o cupa la hanul vechi de pe coclaur,
Caci pentru vin si pentru tine mai am în sân trei pumni de aur.
Ramâi sa ne-omorâm tristetea si setea fara alinare
...Stii tu, frumoaso, ca ulciorul din care beai înfrigurata
L-a faurit din tarna sfânta, din tarna unui trup de fata,
L-a faurit cândva olarul cel inspirat de duhul rau
Din tarna unui trup de fata frumos si cald ca trupul tau...
...Ca mâne-om putrezi-n morminte uitati, nepomeniti de nime...
Ca mâne vor veni olarii sa fure lut din tintirime;
Si trupul Tau, care mi-i astazi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumetii pe la hanuri...
Înmirezmeaza-te, frumoaso, ca pe-un altar, cu mirodenii,
Cât ochii îti sunt plini de flacari, cât zarea-i plina de vedenii,
Atât cât drumurile lumii mai au pe margini bucurii,
Caci mâne, în zadar vei bate la porti de suflete pustii...
Iubeste-ma acum, caci anii pe nazuinti ne-or pune frâuri,
Caci zilele vietii noastre se duc ca undele pe râuri;
Si trupul tau, care mi-i astazi cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care vor bea drumetii pe la hanuri...
Traducere Eusebiu CAMILAR
ULCIORUL
Rămîi să mai ciocnim o cupă
La hanul vechi de pe coclauri,
Căci pentru vin şi pentru tine
Mai am în sîn trei poli de aur.
Rămîi să ne-omorîm tristeţea
Şi setea fără alinare
Din vinul negru de la hanul
Din calea umbrelor amare.
Ştii tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfînta,
Din taina unui trup de fată.
L-a făurit cîndva olarul
Cel inspirat de duhul rău
Din taina trupului de fată,
Frumos şi cald ca trupul tău.
Înmiresmează-te, frumoaso,
Ca un altar cu mirodenii,
Cît zarea-i plină de albastru,
Cît lumea-i plină de vedenii.
Atît cît drumurile lumii
Mai au pe margini bucurii,
Căci mîine în zadar vei bate
La porţi de suflete pustii.
Iubeşte-mă acum, căci anii
Pe năzuinţi or pune frîuri
Şi zilele vieţii noastre
Se scurg ca undele pe rîuri.
Şi trupul tău care mi-e astăzi
Cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeţii pe la hanuri.
Şi setea fără alinare
Din vinul negru de la hanul
Din calea umbrelor amare.
Ştii tu, frumoaso, că ulciorul
Din care bei înfrigurată
E făurit din taina sfînta,
Din taina unui trup de fată.
L-a făurit cîndva olarul
Cel inspirat de duhul rău
Din taina trupului de fată,
Frumos şi cald ca trupul tău.
Înmiresmează-te, frumoaso,
Ca un altar cu mirodenii,
Cît zarea-i plină de albastru,
Cît lumea-i plină de vedenii.
Atît cît drumurile lumii
Mai au pe margini bucurii,
Căci mîine în zadar vei bate
La porţi de suflete pustii.
Iubeşte-mă acum, căci anii
Pe năzuinţi or pune frîuri
Şi zilele vieţii noastre
Se scurg ca undele pe rîuri.
Şi trupul tău care mi-e astăzi
Cel mai dorit dintre limanuri
Va fi un biet ulcior din care
Vor bea drumeţii pe la hanuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu