Aceasta-i arta de a învinge: Să ai curajul să spui DA!Să ai curajul să spui NU! Şi-n fiecare clipă grea Să fii mereu acelaşi TU! Să ştii să crezi când alţii TE ÎNŞEALĂ! Să te ridici când alţii TE DOBOARĂ! Să poţi păstra ce alţii vor SĂ ALUNGE! Să ştii să râzi CÂND SUFLETUL ÎŢI PLÂNGE! Şi cald tu să rămâi, chiar dacă afară ninge! ACEASTA-I ARTA DE-A INVINGE! Versuri de la O ZI BUNĂ  Mulţumesc, Mircea CERCELARU. |
| NOTĂ: Toate articolele însemnate cu o inimă vă sunt dedicate Dvs. din inimă, din inima mea ciuruită! ing. Savin BADEA |
Prin bunăvoinţa Domnului Comandor Paul LAPTEŞ - CONSTANŢA. Vă mulţumesc!
REZERVELE NOULUI GUVERN, prin mărinimia JAPONIEI:
1. Nimika Nuimoka
2. Yaspaga Shidute
3. Vreypostu Daybanu
4. Undeypliku Katesparg
5. Winoakuma Kuosuma
6. Furatzara Kutotu
7. Bagabany Labayatu
8. Totkumita Madeskurk
9. Nufurytu Furyo
Prin bunăvoinţa ADRIANEI. Vă mulţumesc!
NOTĂ: USL - ori votează, ori demisionează din Parlament! Calea de mijloc e chiul, nu boicot! E chiar mai mult, favorizarea adversarului! Cumpăna de mîine este fragilă în Parlament: îi rog pe "neromâni, dar pămînteni"* să voteze în favoarea poporului român, ca buni cetăţeni români!
ing. Savin BADEA
*) "Români sau neromâni, dar pămînteni" - un vers de Mihai BENIUC
"Mărul de lîngă drum"
Sunt măr de langă drum şi fără gard.
La mine-n ramuri poame roşii ard.
Drumeţule, să iei fără sfială,
Că n-ai sa dai la nimeni socoteală.
Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,
Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.
E ţara ce la sânul ei ne ţine,
Hrănindu-ne pe tine şi pe mine.
Când se-ncălzeşte-n primăveri sub soare,
În mine sunt puzderie de floare,
Iar vara, adăpat din sucu-i sfânt,
Cu crengile mă-ndoi până-n pământ,
În semn de prea adâncă plecăciune,
De tot ce-aş vrea să spun şi nu ştiu spune.
În toamnă, când pe creangă măr de măru-i,
La pământeni cu dragoste mă dărui.
Când au pornit podoabele-mi să cadă
Şi vine blana groasă de zăpadă,
Eu strâng vârtos în rădăcini pamântul
Să nu mă smulgă din temeiuri vântul.
Şi an de an mi-i rodul mai bogat
Şi an de an mai gata sunt de dat.
Mi-s dragi copiii legănaţi în ramuri,
La gât cu mici bucăţi din sfinte flamuri.
Şi dragi îmi sunt şi fetele fecioare
Umblând prin crengi cu dalbele picioare,
Cu poala şi cu sânul plin de mere,
Râzând îmbujorate de plăcere.
Atunci mai uit pe-aceia care-au dat
Cu pietre-n rămurişul meu rotat,
Şi-mi amintesc cum astă-primăvară
Lângă tulpină-mi doi se sărutară,
Iar la plecare, el cu bucurie
Şi-a pus cântând o floare-n pălărie.
Sunt măr de lângă drum si fără gard,
La mine-n ramuri poame roşii ard.
Drumeţule, să iei fără sfială,
Că n-ai să dai la nimeni socoteală.
Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,
Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.
E ţara ce la sânul ei ne ţine,
Hrănindu-ne, pe tine şi pe mine.
Mihai BENIUC
Prin bunăvoinţa ADRIANEI. Vă mulţumesc!
NOTĂ: USL - ori votează, ori demisionează din Parlament! Calea de mijloc e chiul, nu boicot! E chiar mai mult, favorizarea adversarului! Cumpăna de mîine este fragilă în Parlament: îi rog pe "neromâni, dar pămînteni"* să voteze în favoarea poporului român, ca buni cetăţeni români!
ing. Savin BADEA
*) "Români sau neromâni, dar pămînteni" - un vers de Mihai BENIUC
"Mărul de lîngă drum"
Sunt măr de langă drum şi fără gard.
La mine-n ramuri poame roşii ard.
Drumeţule, să iei fără sfială,
Că n-ai sa dai la nimeni socoteală.
Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,
Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.
E ţara ce la sânul ei ne ţine,
Hrănindu-ne pe tine şi pe mine.
Când se-ncălzeşte-n primăveri sub soare,
În mine sunt puzderie de floare,
Iar vara, adăpat din sucu-i sfânt,
Cu crengile mă-ndoi până-n pământ,
În semn de prea adâncă plecăciune,
De tot ce-aş vrea să spun şi nu ştiu spune.
În toamnă, când pe creangă măr de măru-i,
La pământeni cu dragoste mă dărui.
Când au pornit podoabele-mi să cadă
Şi vine blana groasă de zăpadă,
Eu strâng vârtos în rădăcini pamântul
Să nu mă smulgă din temeiuri vântul.
Şi an de an mi-i rodul mai bogat
Şi an de an mai gata sunt de dat.
Mi-s dragi copiii legănaţi în ramuri,
La gât cu mici bucăţi din sfinte flamuri.
Şi dragi îmi sunt şi fetele fecioare
Umblând prin crengi cu dalbele picioare,
Cu poala şi cu sânul plin de mere,
Râzând îmbujorate de plăcere.
Atunci mai uit pe-aceia care-au dat
Cu pietre-n rămurişul meu rotat,
Şi-mi amintesc cum astă-primăvară
Lângă tulpină-mi doi se sărutară,
Iar la plecare, el cu bucurie
Şi-a pus cântând o floare-n pălărie.
Sunt măr de lângă drum si fără gard,
La mine-n ramuri poame roşii ard.
Drumeţule, să iei fără sfială,
Că n-ai să dai la nimeni socoteală.
Iar dacă vrei s-aduci cuiva mulţam,
Adu-l ţărânei ce sub mine-o am.
E ţara ce la sânul ei ne ţine,
Hrănindu-ne, pe tine şi pe mine.
Mihai BENIUC
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu