miercuri, 15 februarie 2012

PĂDUREA FINLANDEZĂ. POVESTEA CELOR 1000 BILE. STRES-ANTISTRES.

NOTĂ: Toate articolele însemnate cu o inimă vă sunt dedicate Dvs. din inimă, din inima mea ciuruită! ing. Savin BADEA

Plimbare printr-o padure finlandeza!!!!!!

pentru avans SAGEATA DREAPTA - STANGA

Este pur si simplu cel mai frumos si interesant produs al internetului pe care l-am vazut pana acum!!
Superb!
Da clic pe fiecare steluta rotativa pentru a putea localiza imaginea din zona respectiva
http://w3.upm-kymmene.com/upm/forestlife/index.html
Tot ceea ce vei vedea pare din alta lume . Intra cu rabdare pe fiecare meniu si n-o sa-ti para rau!... MULŢUMESC; ADRIANA

POVESTEA CELOR 1000 DE BILE

Pe măsură ce înaintez în vârstă, îmi plac din ce în ce mai mult dimineţile de sâmbătă. Poate că din cauza liniştii pe care o simt atunci când mă trezesc primul, sau poate că este doar bucuria neascunsă că nu trebuie să fiu la serviciu. Oricum ar fi, primele ore ale dimineţilor de sâmbătă sunt cât se poate de plăcute.
Acum câteva săptămâni, savurând liniştit prima cafea a unei astfel de dimineţi de sâmbătă, am pornit radioul. Ceea ce a urmat a devenit una din acele lecţii pe care viaţa ţi le dă din când în când. Iată despre ce e vorba:
La radio rula o emisiune matinală interactivă, cu păreri exprimate telefonic de ascultători pe tema emisiunii, punctate din când în când de anunţuri ale crainicului prin care îi asigura pe aceştia că le stă la dispoziţie în fiecare zi a săptămânii, inclusiv în dimineţile de sâmbătă până la prânz.
La un moment dat a intrat în direct un ascultător care dorea să povestească, oricui dorea să asculte, povestea celor 1000 de bile, ceea ce mi-a captat atenţia. Avea o voce gravă, fermă, dar deosebit de calmă.
Şi iată povestea lui, spusă crainicului radio:
Se pare că eşti tare ocupat cu acest serviciu la postul de radio: să ai o emisiune zilnic, inclusiv sâmbăta dimineaţa, nu e un lucru uşor. Sunt convins că te plătesc bine dar cred că e o ruşine că te ţin departe de familie atât de mult timp. E foarte dureros că în aceste sâmbete în care ai lucrat ai pierdut primul concurs de dans al fiicei tale, primul meci de fotbal al fiului tău, şi câte altele…
Dă-mi voie să-ţi spun ceva ce pe mine m-a ajutat să-mi stabilesc şi să-mi urmăresc priorităţile.. Este povestea celor 1000 de bile.
***
Vezi tu, într-o dimineaţă de sâmbătă ca şi aceasta, m-am aşezat la masă şi am făcut puţină aritmetică:
Ø un om trăieşte în medie 75 de ani. Ştiu că unii trăiesc mai mult iar alţii mai puţin, dar media este asta -75 de ani;
Ø am înmulţit 75 cu 52 şi am obţinut 3900, adică numărul de zile de sâmbătă pe care le trăieşte în medie un om;
Ø deoarece la acel moment aveam deja 55 de ani, am socotit câte zile de sâmbătă trăisem deja, adică 55×52, adică aproape 2900 de sâmbete;
Ø am socotit apoi că dacă voi trăi 75 de ani, mi-au mai rămas aproximativ 1000 de sâmbete.
După ce am terminat cu aritmetica, am trecut prin 3 magazine de jucării şi am cumpărat 1000 de bile de sticlă, din acelea cu inserţii colorate, cu care se joacă copiii. Şi am trecut prin 3 magazine pentru că nici unul nu avea 1000 de bile. Oricum, până la urmă le-am cumpărat, le-am dus acasă şi le-am pus într-un vas mare şi transparent.
De atunci, în fiecare sâmbătă dimineaţă, am scos câte o bilă şi am aruncat-o. Am realizat că observând cum se micşorează numărul bilelor din vas am devenit tot mai concentrat pe lucrurile care contează cu adevărat în viaţă. Nimic nu te motivează şi nu te ajută mai mult în a-ţi stabili priorităţile în viaţă decât simpla imagine a timpului tău scurgându-se.
Şi acum, dă-mi voie să-ţi mai spun un singur lucru înainte de a închide şi a merge să-mi trezesc familia pentru a lua împreună micul dejun: în această dimineaţă am scos din vas ultima bilă.. Mă gândesc că dacă apuc sâmbăta următoare, sau şi pe cealaltă…pur şi simplu mi s-a dat puţin timp în plus. Şi singurul lucru pe care orice om îl va accepta, este puţin timp în plus.
Mi-a făcut plăcere să vorbesc cu tine şi sincer, îţi doresc să ai parte de mai mult timp cu familia ta. Iar mie îmi doresc să mai fiu pe-aici şi să ne mai întâlnim pe acest post de radio.
Bună dimineaţa şi … la revedere!
***
În liniştea care a urmat ai fi putut auzi până şi căderea unui ac pe podea. Aşa cum v-am spus, această poveste a fost una dintre acele lecţii pe care ţi le dă viaţa atunci când te aştepţi mai puţin. Şi e o lecţie pe care eu am învăţat-o..

Sursa: O ZI BUNĂ

NOTA MEA: Au trecut mai bine de 20 de ani - CEI 20 DE ANI AI LUI BRUCAN, anii tranziţiei - socotind de la 22 decembrie 1989. Am trăit sub 7 dictaturi şi după aproape 25 de ani de domnie ai lui Nicolae CEAUŞESCU am făcut infarct în 1 mai 1989 şi datorită stresului, nu numai datorită fumatului şi datorită grăsimilor. După 22 decembrie 1989, am trăit mai bine de 23 de ani sub domnia altor "deştepţi" şi, iarăşi, la 21 ianuarie 2012, am făcut un triplu infarct, într-o singură săptămînă, tot stresat de-o viaţă de cacao... Cîte unul de fiecare Preşedinte postdecembrist!
Nu mă jelui, Domnule Premier, ci doar cer! De aceea sînt pentru Programul RABLA aplicat clasei politice, perindată la putere timp de peste 20 de ani! Cele 1000 de bile colorate acordate acestor politicieni s-au terminat de mult. Sînt mai toate NEGRE pentru că AU TRĂDAT Ţara şi interesele Poporului Român. Şi numai pentru faptul că şi-au tras salarii şi pensii nesimţite, ciubuce şi comisioane grase, în vreme ce peste 90% din popor trăia în sărăcie şi mizerie... Nu-mi închipuiam, în 1990, că vom trăi tot separaţi de românii de peste Prut, că lumea va fi divizată tot între americani şi ruşi, CĂ PROSTIA VA TOT DOMNI ÎN PROSTIE ÎN ROMÂNIA, că mîine-poimîine se duce dracului pînă şi Suveranitatea României! Pînă aici am suportat! Dar eu, cînd mai trăiesc cu adevărat?! Mîine-poimîine am 70 de ani, 70 de ani chinuiţi de politicienii înguşti la minte şi de militarii şi securiştii şantajaţi cu salarii mari şi regulamente tîmpite*... Dar cînd vor mai trăi cu adevărat copiii şi nepoţii noştri, ducînd o viaţă normală, naturală, fără griji? Nu una stresantă! Aţi inventat pînă şi clasa zero! Cui foloseşte?, dacă-i faceţi pe preşcolari viitoarele voastre slugi sau şomeri! Lăsaţi-i, măcar, să-şi petreacă, inocenţi, copilăria! Pe mine m-a luat în vizor Securitatea de la 13-14 ani şi dă-i urmărire! Fizic nu mi-a făcut nimic, dar cîte atacuri psihice, energetice şi telepatice nu m-au tocat mărunt?! Deocamdată doar atît!
*) Militarii şi securiştii, cei din serviciile secrete şi tot ce ţine de represiune într-un stat blindat au fost miluiţi de toate guvernele vieţii mele cu salarii babane, de nababi, şi constrînşi să nu facă politică, de parcă ar fi cine ştie ce paseri rare, de parcă ar fi crescuţi în sere, ci nu la sînul poporului! Şi culmea, au şi acceptat!
ARTICOLUL 29 - Libertatea conştiinţei
ARTICOLUL 30 - Libertatea de exprimare din CONSTITUŢIA ROMÂNIEI.

Revoluţia la care visez eu

Revoluţia la care visez nu are culoare politică. etc.

Citeste mai mult: Revoluţia la care visez eu

FALS!

POLITICA ESTE ÎN TOT, PRIVEŞTE TOATE DOMENIILE ACTIVITĂŢII UMANE: NUMAI CĂ ÎN ROMÂNIA EA SE ÎNŢELEGE DOAR CA FAULTURI ÎNTRE PARTIDE, CARACTERUL EI PARTINIC ESTE EXAGERAT: "CINE NU-I CU NOI ESTE ÎMPOTRIVA NOASTRĂ!", moştenire de la KGB-ul din fostul imperiu ţarist, alb sau roşu. ANALFABEŢILOR, toţi oamenii au dreptul la POLITICĂ, adică la GOSPODĂRIREA CETĂŢII, dovadă că pînă şi şeful spionilor a fost pus premier. Ce să mai zici? Îţi faci cruce! Că bine v-au mai prostit şi ruşii şi americanii! Primul care a complotat împotriva României, implicit împotriva militarilor români, a fost aliatul rus, Gorbaciov; la fel vor face şi americanii cu voi, americani care deja m-au pus pe lista cu Bin LADEN!

BANC (de la O ZI BUNĂ!)

Doi tipi discutau:
- Ştii care-i deosebirea dintre nenorocire şi catastrofă?
- Da’ ce, nu-i acelaşi lucru?
- A, nu! Dumneata te uiţi la tv? Ştii candelabrul ala uriaş de cristal din Camera Deputaţilor? Dacă ăsta ar cădea pe politicieni, ar fi o catastrofă, nu?
- Da, şi?
- Nenorocirea e că nu cade…
Radio vocea sufletului | Radio Vis | Radio SpaceFm | Radio ProDiaspora
(va urma)

ing. Savin BADEA

Vezi şi: