CEAUŞESCU TRĂIEŞTE! - ARGUMENTE - "EPOCA DE AUR" ÎN BANCURI

• Ceauşescu cu nevasta, în elicopter. Leana îi zice: – Uite, Nicule, se vede rîurile! – Nu, tu, astea nu e rîurile, astea e şoselele... Pilotul intervine: – Nu, astea s cozile! 

• Prinţişorul, ajuns în iad, îşi caută tatăl de la un cazan la altul. Tot căutînd, dă mai întîi peste Marx, scufundat în smoală pînă la brîu. Mai departe, Lenin, scufundat pînă la subţiori. Apoi Stalin, scufundat pînă la bărbie, ascultă radioul "Vorbeşte Moscova". Într o margine, în sfîrşit, Ceauşescu scufundat în smoală pînă la gleznă. Tocmai ţine o cuvîntare despre sistemul diabolic de organizare a represiunilor. Nicuşor, uşurat că papa e şi aici la înălţime, îl întreabă pe Scaraoţchi cum de i a dat o pedeapsă aşa de uşoară. – Smoala i a ajuns numai pînă la gleznă, căci stă pe umerii savantei sale soţii.

• Întrebare la Radio Erevan: – Este posibil ca o femeie să nască de mai multe ori în acelaşi an calendaristic? Radio Erevan răspunde: – Nu, tovarăşe Nicolae Ceauşescu. 

• Episod derulat între profesorul de istorie şi un elev, într o şcoală primară: – Spune mi, Goguţă, ce eveniment marcant a avut loc în anul 1918? – S a născut, la Scorniceşti, tovarăşul Nicolae Ceauşescu, iubitul nostru preşedinte! – Foarte bine. Dar în 1944? După un scurt timp de gîndire, Goguţă răspunde: – S au sărbătorit 26 de ani de la naşterea tovarăşului Nicolae Ceauşescu! 

• Săptămîna prezidenţială. Ceauşescu vine la TVR, îl ia pe Răzvan Teodorescu de păr şi îi spune: – Bă, asta e săptămîna prezidenţială. Bagi emisiuni în felul următor: luni – vorbiţi despre mine; marţi – vorbiţi despre mine şi soţia mea; miercuri – vorbiţi despre Nicuşor; joi – vorbiţi despre familia mea; vineri – vorbiţi despre mine şi Comitetul central al partidului; sîmbătă trageţi concluziile. Zis şi făcut, dar, după emisiunile omagiale, au rulat şi filmele: luni – Nebunul; marţi – teatru, "Omul şi mîrţoaga"; miercuri – Vagabondul; joi – Şatra; vineri – Ali baba şi cei 40 de hoţi; sîmbătă – Drumul oaselor. 

• Ceauşescu are nevoie de un ministru de finanţe. Se organizează un concurs la care se prezintă un rus, un american şi un evreu. Intră rusul. – Cît fac doi şi cu doi? – Permiteţi mi, vă rog, să dau un telefon la Moscova! Dă telefon şi apoi răspunde: – Moscova mi a acordat permisiunea să răspund că doi şi cu doi fac patru. Intră americanul, aceeaşi întrebare. Dă drumul americanul la calculatoare, programează, scoate la imprimantă. – Toate calculele atestă că doi şi cu doi fac patru. Intră apoi evreul. – Păi, depinde. Doi şi cu doi pot face trei, pot face patru, pot face cinci... Pe cine a numit Ceauşescu ministru de finanţe? Pe frate său! 

• – De ce în România socialistă magazinele se făceau la minimum cinci km distanţă unul de celălalt? – Să nu se încurce cozile. 

• Este emis un timbru cu chipul dictatorului. Deghizat, Ceauşescu se duce la un oficiu poştal să vadă cum se vinde timbrul. – Nu se vinde, spune funcţionarul. – De ce? – Nu se lipeşte. Ceauşescu cere un timbru, scuipă pe lipici, îl pune pe un plic şi i arată funcţionarului: – De ce spui că nu se lipeşte? Uite, se lipeşte! – Da, spune funcţionarul, dar toţi scuipă pe partea cealaltă. 

• Un reporter occidental îl întrebă pe Ceauşescu: – Am auzit că în România e frig în case. Aşa e? – Da, dar n a murit nimeni din cauza asta. – Dar am auzit că nu e nici mîncare? – Da, dar n a murit nimeni de foame. – Atunci, domnule preşedinte, de ce nu încercaţi cu cianură? 

• Ceauşescu merge în Rusia, în vizita la Brejnev. Uimit de luxul în care trăieşte acesta, îl întreabă de unde are atîţia bani. Rusul îi zice: – Ei bine, vezi podul de acolo? – Da... – Acel pod costa 100.000.000 de ruble. L am făcut mai cu economie şi, dintr o sumă aşa de mare, o parte a ajuns în buzunarul meu... Peste un an Brejnev vine la Bucureşti şi e uimit, la rîndul său, de luxul în care trăieşte Ceauşescu. Întrebat de modul în care a făcut bani, Ceauşescu îi răspunde: – Vezi podul acela? – Nu văd nici un pod! – Ei bine, podul acela costa 100.000.000 de lei... 

• Ceauşescu în vizită de lucru. Din elicopter vede o clădire mai mare, în plin cîmp, şi i întreabă pe însoţitori ce este acolo. Era un lagăr, dar cum să i spună aşa ceva Tovarăşului? Îi spun, deci, că e o grădiniţă. Ceauşescu zice: – Hai jos, vreau s o vizitez. Intraţi în panică, piloţii reuşesc să anunţe "organele" să ia măsuri, aşa că, pînă ce elicopterul aterizează, deţinuţii sînt îmbrăcaţi în costume de şoimi ai patriei, scoşi afară în curte şi puşi să cînte şi să se joace cu lopăţica în nisip. Ceauşescu se duce la unul şi l întreabă: – Băieţel, e bine aici, la grădiniţă? – Mda... – Şi aveţi mîncare bună, jucării? – Mda... – Da’ tu cîţi anişori ai? – Păi... şase. – Ciudat! Eu ţi aş fi dat vreo doişpe... – Ia mai du te dracului, că ajung şase pentru un viol! 

• Vă aduceţi aminte de celebrii cartofi din acea vreme? Cînd se raporta producţia agricolă, erau declaraţi ca: "50 tone cartofi boabe la hectar"... 

• – Pe vremea lu’ împuşcatu’, ce era iarna mai rece decît apa rece? – Apa caldă! 

• Bulă este întrebat dacă Partidul poate greşi: – Bineînţeles, tovarăşi, că şi Partidul greşeşte. Ce vreţi, e şi el om... 

• Feciorul unui demnitar comunist pleacă în State, în excursie. Trimite apoi acasă o telegramă scurtă: "TRĂIASCă PARTIDUL COMUNIST. RĂMîN!" 

• Un tip intră într un magazin: – Nu vă supăraţi, aici nu aveţi peşte? – Nu, aici nu avem carne, peşte nu au alături... 

• La al XIII lea Congres al Partidului, unul din sală adoarme în scaunul său comod. Deodată, apare un şobolan în sală. Femeile sar de pe scaune, iar bărbaţii sar în urmărirea "fiarei": – Omorîţi l, puneţi mîna pe el, călcaţi l în picioare! – striga lumea în sală. Omul nostru se trezeşte şi, buimac, strigă şi el: – Şi pe ea, şi pe ea! 

• Ceauşescu şi Jivcov sînt invitaţi la un dineu, alături de preşedinţi ai altor ţări. La dineu, cei doi observă că toate tacîmurile sînt făcute din aur. Ei îşi propun să fure măcar o lingură. Jivcov crează o diversiune: – Dragii mei, uitaţi vă la aceste tablouri frumoase şi valoroase... Toţi se uită într acolo, iar în acest timp Jivcov bagă repede o lingură în buzunar. La rîndul său, Ceauşescu spune: – Vreţi să fac un număr de magie? – Daaa! – spun toţi. – Bine! Uite! Iau lingura asta de pe masă, o bag la mine în buzunar şi o scot din buzunarul lui Jivcov.

Viorel Pîrligras

SURSA: http://www.evenimentul.ro/articol/oda-umorului-trasnit-care.html