ORLANDO NEBUNUL

 

ORLANDO NEBUNUL - CÎNTUL 1

Sursa imaginii: sankt-georg.info/artikel/ 95/Gustave-Dore-Wiki...

Ludovico ARIOSTO - ORLANDO FURIOSUL

CÎNTUL 1

Rezumat

Căutîndu-şi roibul dus, Rinaldo vede

Pe Angelica, dalba codălbiţă;

Iar ea pricepe, pe Ferrau repede

Pe cît iubirea pumnul nu-i aţîţă:

Şi-n timp ce Sacripante tot mai crede

Să prindă – îndemnat - aşa domniţă,

La bun rîvnit l-împiedecă, tenace,

Ea, Bradamante – Rino sol şi-o face.

1

Cînt dame, arme, cavaleri, iubiri - 

Cînt curtoazia, acţiunea pură,

Cînd trec Maurii Marea cu oştiri

Din Africa şi-i Franţa iad, tortură;

Cu Regele-Agramante-n pustiiri,

Din tinerească patimă şi ură,

Vrînd să răzbune moartea lui Traian,

Contra lui Carol, Împărat Roman.

2

Vă zic de-Orlando şi momentu-i bun,

În proză e nescris, nici pus în rimă,

Şi pătimaş de-amor, ajuns nebun,

Din înţelept şi primul om în stimă;

La fel şi despre toate cîte spun,

Cu puţin spirit ce de mult m-animă,

Dar care-i îndestul şi-mi e la scris,

S-ajung să termin cîte am promis.

3

Şi-l rog pe-al lui Hercule neam cu minte,

Splendoare şi-ornament în veacul nostru,

Pe Ippolit, s-accepte, drept părinte,
Ce-i poate da umilul serv al Vostru:

Vă datorez, în parte şi-n cuvinte,

Plătind o parte-n operă – sfînt rostul –

Nu-mi reproşez că-i prea puţin la plată,

Dar ce pot da, dau opera mea toată.

4

Pricepeţi deci, că printre drepţi eroi,

Pe care-i amintesc, fără pereche,

E Ruggier al Vostru, pentru Voi

Şi-ai Voştri Buni iluştri, stirpe veche:

Valoarea ‘naltă, faptele mari, roi,

Vă sună din trecut brav în ureche –

Şi-nalte gînduri coborîţi un pic

Spre-a’ mele versuri ce urmez să zic:

5

Orlando, de mult timp îndrăgostit

De bruna Angelica cea frumoasă,

În Ind’, Medan, Tartaria sosit,

Nenumărate daruri ei îi lasă;

Şi în Panant cu dînsa-i revenit,

Sub Munţii Pirinei – c-o numeroasă

Oştire face Carol-Rex campanii

Cu-oşteni aduşi din Franţa, din Germanii.

6

Pe cei doi Regi a se căi să-i facă –

Marsil şi Agramante – unul nadă

Spre a conduce-n Africa, chiar dacă

Nu are drept să poarte scut şi spadă;

Cel’lalt, în gînd cu Spania buimacă,

În Franţa vrînd regat frumos în pradă -

Astfel, Orlando fu la ţanc ajuns,

Dar se căi îndată şi-ar fi plîns.

7

Că-i fu vrăjită dama mai apoi:

Şi judecata omului se-nşeală –

El apărînd-o într-un lung război,

Apus şi Răsărit, pe plaja goală.

Acu,-ntre prieteni, e-un război de soi,

Făr’ a se scoate spada la iveală -

Vrînd Împăratul înţelept să-nmoaie

Un grav incendiu,-l face vîlvătaie.

(va urma)

Vezi şi:

ORLANDO NEBUNUL - CÎNTUL 1

Traducere şi reversificare:

Savin BADEA

NOTA MEA: După ştiinţa mea - aşa am auzit - s-au mai făcut numai cîteva încercări minore de traducere a acestei superbe epopei medievale - la noi, în România. Francezii au tradus-o în proză, strofă cu strofă, ca pe-un roman - ROLAND FURIEUX (1880) - se pare, în mai multe versiuni. Eu am dat de versiunea lui Francisque REYNARD Roland furieux - Wikisource, publicată pe acest blog, împreună cu originalul, în italiană (1516) Orlando furioso - Wikisource (1532). Englezii l-au şi rimat-ritmat OMACL: Orlando Furioso (DL SunSITE) pe acest ORLANDO FURIOSO al lui Ludovico ARIOSTO.  Alte popoare, probabil, s-au învrednicit mai mult şi ele. Acelaşi lucru se întîmplă, din păcate, şi cu ORLANDO INNAMORATO de Matteo Maria BOIARDO, epopeea care i-a premers, Ariosto continuînd pe Boiardo...

Un celebru italienist român s-a plîns c-ar fi o nebunie, peste putinţa unui om, să traducă integral această epopee, în versuri, cu rimă şi ritm. Am încercat şi eu. Mi-am făcut rost de 4 ediţii italiene şi de traducerea în franceză, a lui Francisque REYNARD. Este adevărat: este curată sclavie, pentru unul ca mine, care am tradus din italiană cu dicţionarul şi înţeleg sensul textului, intuitiv, uneori şi din păcate, după cum vor muşchii mei!

Atunci n-am încotro şi-i rog pe toţi italieniştii români să-şi unească eforturile şi să traducă în proză - cel puţin - cîte un cînt fiecare (sau fiecare grup de 2-3 inşi), din 46 de cînturi în total - cea mai lungă epopee europeană - peste 42000 versuri.

Dacă voi ajunge PREŞEDINTELE ROMÂNIEI, voi organiza această trudă şi voi face acest vis posibil. Din poezia lui Jorge Luis BORGES - "Ariosto şi arabii" - (vezi) şi din ilustraţiile lui Gustave DORE (vezi) - mi-am dat seama că este o operă literară cu care Europa şi Italia se mîndreşte; iar noi, românii, în privinţa asta, sîntem complet analfabeţi, bieţi neştiutori. Cine mă ajută?

Savin BADEA

1 Le donne, i cavallier, l’arme, gli amori,
     le cortesie, l’audaci imprese io canto,
     che furo al tempo che passaro i Mori
     d’Africa il mare, e in Francia nocquer tanto,
     seguendo l’ire e i giovenil furori
     d’Agramante lor re, che si diè vanto
     di vendicar la morte di Troiano
     sopra re Carlo imperator romano.
2 Dirò d’Orlando in un medesmo tratto
     cosa non detta in prosa mai, né in rima:
     che per amor venne in furore e matto,
     d’uom che sì saggio era stimato prima;
     se da colei che tal quasi m’ha fatto,
     che ‘l poco ingegno ad or ad or mi lima,
     me ne sarà però tanto concesso,
     che mi basti a finir quanto ho promesso.
3 Piacciavi, generosa Erculea prole,
     ornamento e splendor del secol nostro,
     Ippolito, aggradir questo che vuole
     e darvi sol può l’umil servo vostro.
     Quel ch’io vi debbo, posso di parole
     pagare in parte e d’opera d’inchiostro;
     né che poco io vi dia da imputar sono,
     che quanto io posso dar, tutto vi dono.
4 Voi sentirete fra i più degni eroi,
     che nominar con laude m’apparecchio,
     ricordar quel Ruggier, che fu di voi
     e de’ vostri avi illustri il ceppo vecchio.
     L’alto valore e’ chiari gesti suoi
     vi farò udir, se voi mi date orecchio,
     e vostri alti pensieri cedino un poco,
     sì che tra lor miei versi abbiano loco.
5 Orlando, che gran tempo innamorato
     fu de la bella Angelica, e per lei
     in India, in Media, in Tartaria lasciato
     avea infiniti ed immortal trofei,
     in Ponente con essa era tornato,
     dove sotto i gran monti Pirenei
     con la gente di Francia e de Lamagna
     re Carlo era attendato alla campagna,
6 per far al re Marsilio e al re Agramante
     battersi ancor del folle ardir la guancia,
     d’aver condotto, l’un, d’Africa quante
     genti erano atte a portar spada e lancia;
     l’altro, d’aver spinta la Spagna inante
     a destruzion del bel regno di Francia.
     E così Orlando arrivò quivi a punto:
     ma tosto si pentì d’esservi giunto:
7 Che vi fu tolta la sua donna poi:
     ecco il giudicio uman come spesso erra!
     Quella che dagli esperi ai liti eoi
     avea difesa con sì lunga guerra,
     or tolta gli è fra tanti amici suoi,
     senza spada adoprar, ne la sua terra.
     Il savio imperator, ch’estinguer volse
     un grave incendio, fu che gli la tolse.

etc.                Ludovico ARIOSTO 

Orlando Furioso de Ariostos

Publicat de Savin BADEA