Ceea ce este socant in cazul tuturor celor carora li s-au publicat dosarele de coloborare cu Securitatea este dementa cu care isi inventeaza o cauza nobila pentru care au dat cu subsemnatul inainte de ’89.
Aproape toti dintre cei care s-a dovedit - atat cat s-a putut - ca au colaborat cu Securitatea inainte de 1990 pozeaza acum ori in victime ale unei lucraturi perverse instrumentata de actuala putere politica, ori in eroi ai neamului (ei sacrificandu-se de fapt si luptand cu sistemul comunist, in acele vremuri grele, pentru apararea interesului tarii si a nemului romanesc), ori chiar in disidenti martiri care si-au riscat viata pentru Binele Romaniei.
Cazul recent al fotbalistului Gica Popescu a readus in discutie problema asumarii colaborarii cu Securitatea. La fel ca si predecesorii sai intr-ale "turnatoriei" si Gica Popescu a negat in primul rand autenticitatea documentelor.
"Bag mana in foc ca scrisul documentelor din ziare nu este scrisul meu, dar mi se pare ciudat ca seamana cu caligrafia mea din acea perioada", a spus Gica Popescu. Corect, ce altceva am mai dori noi jurnalistii sa aflam dupa un astfel de raspuns?
Generalizarea de mai sus - "aproape toti" - nu este nici pe departe exagerata. Numele celor care si-au asumat colaborarea cu Securitatea, au recunoscut ceea ce au facut si au vazut o vina in acest gest pot fi numerate pe cateva degete ale unei singure maini.
Printre cei care si-au asumat faptele trecutului inainte ca acestea sa fie facute publice se numara Alexandru Paleologu. Carturarul a fost prima personalitate care si-a recunoscut colaborarea cu fosta Securitate.
A urmat Sorin Rosca Stanescu, care inainte de publicare notelor sale informative, a explicat cum s-a autopropus sa colaboreze cu Securitatea, cine i-a scos la lumina pentru prima oara dosarul de colaborator, cum a ajuns la constiinta ca a facut rau prin informarile sale sau cum se turna prin presa inainte de '89. Si cam atat.
Restul colaboratorilor au avut puternice caderi de memorie sau, mai rau, nu si-au gasit nicio vina in ceea ce au facut prin furnizarea de informatii principalului instrument al comunismului cu ajutorul caruia se anihilau toate libertatile noastre.
Majoritatea celor deconspirati au spus, ca si Gica Popescu, in cor, acelasi lucru: "Am constiinta impacata". La fel au declarat si Constantin Balaceanu Stolnici, Mona Musca, Mircea Ionescu Quintus, Augustin Buzura si Dan Voiculescu. Si inca multi altii.
Cu totii si-au amintit ca "ar fi fost ceva in trecut, posibil orice, dar numai ‘colaborare cu Securitatea’ nu!". Insa toate aceste amintiri au revenit doar DUPA ce dovezi ale trecutului lor au fost facute publice.
Nimeni dintre acestia nu a vrut sau nu a putut sa isi gaseasca vreo urma de vina privind inspre trecut. In schimb, cu totii si-au reconstruit trecutul, astfel incat mai aveau putin si ne-ar fi cerut sa le fim recunoscatori pentru ceea ce au facut inainte de ’89, caci fara ei siguranta noastra nationala si internationala s-ar fi dus dracului.
Fara ei noi nu am mai fi fost acum liberi. Fara ei noi nu am mai fi fost atat de bine hraniti, incalziti si informati, asa cum am fost pana in decembrie ’89. Datorita lor noi nu am fost cotropiti de straini, datorita lor nu ne-am pierdut identitatea nationala, multumita activitatilor lor febrile si caritabile am prosperat sub regimul comunisto-securist.
In fata inocentei lor noi, cei care nu am conlucrat la bunastarea si propasirea interesului national impreuna cu oamenii Securitatii, ar trebui sa ne simtim niste indivizi meschini, oameni mici, fara caracter si fara curaj, romani fara niciun viitor.
In fata amneziilor care i-au lovit brusc pe "ei", pe ocrotitorii sigurantei nationale si a interesului poporului, noi ceilalti ar trebui sa ne rusinam ca ne amintim atat de bine cat de bicisnici eram inainte de ’89, cand vorbeam de rau, in soapta si tremurand de frica "cartitelor", sistemul care ne conducea spre culmile gloriei Epocii de Aur.
Sursa: Ziare.com
Autor: Iulian Leca
COMENTARIUL UNUI COLEG:
Gheorghe HOROŞANU
Despre turnatori.
Sunt foarte multe discuţii, în massmedia despre: turnatori, securişti etc. Din tot comunismul sau (toată) dictatura, nu am rămas decît cu dosarele turnătorilor. Desigur, este un aspect al fiecarei persoane pusă în discuţie. Dar cred că trebuie văzut ce a spus, în ce împrejurări a scris. Dupa război, în vestul Europei, a fost o întreaga pleiadă de intelectuali care omagiau URSS. În SUA a aparut doctrina Mc.Charty. Atunci (acolo) a apărut altă isterie: comunismul. Se turna ca la balamuc in SUA: printre altii a fost expulzat şi Ch.Caplin, (s-a făcut) execuţia soţilor Rosenberg. Dar nu am auzit de nici un fel de scuze în SUA. Sigur, e treaba fiecarui popor să-şi rezolve problemele lui cum crede de cuviinţă..Cred că şi noi ne putem rezolva propriile noaste probleme cu mai mult calm şi cu mai puţina isterie. Dambla.
COMENTARIUL MEU:Să vă spun mai întîi un banc:
"La Clinica de Psihiatrie un nebun cu cuţitul în mînă alerga de mama focului un medic, pe coridorul din clinică. Ajuns la capătul coridorului, medicul nu mai avea nici-o scăpare. Nebunul însă, îi întinde cuţitul, zicînd:
- Hai, acum aleargă tu după mine!"
Pînă în 1989, jumătate din poporul român "alerga cu cuţitul în mînă" pe cealălaltă jumătate de popor. După 1989, cealălaltă jumătate din popor a preluat "cuţitul".
Nu v-aţi mai săturat de SECURIADĂ, de scenarită? I-aţi zis Securităţii Române "poliţie politică" şi pe bună dreptate, în multe din cazuri. Dar tot Securitatea Română ne-a apărat Patria (da, Patria Socialistă, că doar n-am trăit în borcan sau în vid) ne-a apărat Patria de duşmani, de rele, aşa cum fac TOATE Serviciile Secrete din întreaga Lume. Folosindu-se şi de informatori.
Eu, cînd am fost pe punctul de a fi recrutat ca informator, am refuzat, pe motiv că făcusem o facultate tehnică, şi nu de Securitate, că eram inginer şi nu ofiţer specializat.
- Dar nu vrei să-l ajutăm pe tovarăşul?
- Ba da, dar ca inginer. Altfel, n-am discernămînt...
Şi, vrînd să-mi servesc Patria, pe care o iubesc şi acum, ca şi atunci, l-am ajutat pe Tovarăşul cu "idei catalitice", ca şi cînd mi-aş fi ajutat Patria. (Din păcate, au fost şi victime, în construcţiile socialiste...)
Cînd am fost întrebat cu ce să fiu plătit, pentru atîta lucru, am spus:
- Alegeţi una din două: am să vă spun două poveşti:
Prima: "Un copil a pus sub farfurie un bilet, adresat mamei sale, în care îi cerea cîte 10 lei pentru că "a mers să ia pîine, să ia lapte, că a luat note bune, că a fost cuminte..." în total: o sumă frumuşică. Mama i-a răspuns imediat, tot cu un bilet pus sub farfurie: "pentru că te hrănesc, nimic; pentru că te îmbrac, nimic; pentru că te îngrijesc, cînd eşti bolnav şi plîng pentru tine, nimic; pentru că muncesc din greu ca tu să ai de toate, nimic... Total: nimic!" Copilului i-a fost ruşine, i-a sărit în braţe mamei şi a sărutat-o: "Nu-ţi cer nimic, mamă!""
Tot aşa şi eu: ce să pretind Patriei, cînd Ea a avut grijă de mine ca o mamă? - mai ales în anii de şcoală, liceu şi facultate, toate gratuite; fusesem doar o săptămînă şomer; apoi primisem, gratis, dar cu chirie, apartament cu două camere...
A doua: Ştiţi că un persan a inventat şahul; i l-a prezentat Şahinşahului (Regele său) şi drept omagiu i-a cerut acceptul Excelenţei Sale ca noul joc să-i poarte numele, ceea ce s-a şi întîmplat. Suveranul i-a cerut să-şi aleagă singur recompensa. Nassir (aşa s-ar zice că se numea inventatorul şahului) i-a cerut să-i dea "puţin grîu", dar aşa: 1 bob pe primul pătrat, 2 bobi de grîu pe al doilea, 4 bobi pe al trelea, 8 pe 4, 16 pe 5, 32 pe 6, 64 pe 7... şi tot aşa pe al 64-lea pătrat! "- O nimica toată!" - şi-a zis Şahul (Suveranul), dar a venit Administratorul Hambarelor Persane cu argumente covîrşitoare, potrivnice: " - E ca şi "cum ar creşte frunza unui lotus sau nufăr peste un lac dacă s-ar tot dubla: Nassir trebuia să primească 18x10 la puterea 18 (adică 18 urmat de 18 zerouri) boabe de grîu. Această cantitate super-uriaşă ar reprezenta 8 (opt) recolte anuale adunate de pe întreg globul pămîntesc (inclusiv munţii, oceanele, pustiurile şi regiunile polare), adică 12x10 la puterea 11 metri cubi de grîu (numai un metru cub conţine doar 15x10 la puterea 6 boabe). Pentru înmagazinarea unei asemenea cantităţi de boabe, ar fi necesar un hambar lat de 8 metri, înalt de 3 metri şi lung de 50 milioane de km., adică Pămîntul la Ecuator de 1250 de ori! Numărînd cîte 2 metri cubi de boabe pe an, adică 30 milioane, unui om i-ar trebui 6x 10 la puterea 11 ani, adică 600 miliarde de ani, ceea ce este cu adevărat super-super-fantastic! Iată în ce ar consta „modesta” răsplată solicitată de Nassir Regelui său, amator de şah!" (Explicaţia ştiinţifică, corectă, după „Magazin”, din 14 ianuarie 1989).
Tot aşa şi eu... Doar nu vreau să-mi sărăcesc Patria! "Lăcomia" mea era simulată: mă amuzam, pur şi simplu, mai ales de cei care nu ştiau povestea şi mizam că CEAUŞESCU n-o ştia!... Ar fi putut zice, cînd s-ar fi lămurit: "că lăcomia pierde omenia", dar eu ştiam precis că am cerut ce nu mi se putea da...
Alegeţi Dvs. varianta cea mai bună...
Apoi mi s-a pus întrebarea:
" - Ce-ai face dacă ai avea mulţi bani, ai fi "extrem de bogat"?"
Eu am răspuns:
" - Aş face o şcoală pentru şefii de state, să-nveţe "să scrie Istoria"!" (aici, în sensul: "să facă lucruri bune, pentru toţi, demne de consemnat în Istorie").
De voie, de nevoie, LOGIC, toţi am ales prima variantă: "nu vreau nimic, pentru că îmi iubesc Patria".
Despre ce s-a realizat din "ideile mele", "idei catalitice", am mai scris. Pe Nicolae CEAUŞESCU l-am pedepsit prin tăcere, aşa cum m-a pedepsit, pentru obrăznicie, şi el pe mine. Zicea că trebuie "să mă educe" prin muncă... De "promovare", nici vorbă: ca melcul! Dar am fost promovat.
Tot ce-am povestit s-a întîmplat în 1971.
În 1986, vrînd să văd cum funcţionează Securitatea Română, m-am dus la un coleg, bănuit - de mine - că este informator şi i-am spus ceva, avînd şi intuiţia că este ordin ca tot ce iese din gura mea să fie raportat "mai sus".
Iată ce i-am spus:
- Azi noapte am văzut, în vis, reclame pe cer (ca să par nebun!). Una scria: " - Hai, să ne dezarmăm cu 1%!" Apropos, toată lumea vorbeşte despre dezarmare şi nimeni n-o face. Hai, s-o facem noi, românii! Măcar cu 1%!
Peste numai o lună, Nicolae CEAUŞESCU a plusat şi a propus Poporului Român Referendumul Naţional pentru o dezarmare cu 5 %, prioritate mondială! (23 noiembrie 1986 - Aprobarea reducerii cu 5% a armamentelor, efectivelor şi cheltuielilor militare*)(* Am fost iniţiatorul propunerii de dezarmare - cu 1% - iar iniţiatorul Referendumului, Nicolae CEAUŞESCU, a plusat la 5%; în realitate, România s-a dezarmat între 5-10%; prima propunere şi prima dezarmare concretă pe care o cunoaşte omenirea).
PROGRAMUL PREŞEDINTELUI - PROGRAMUL POPORULUI - REFERENDUM
După aceea, SUA şi URSS au trecut de la Acordurile SALT I (1972)şi II (1979)(limitarea armamentului nuclear) la Acordurle START I (1991)şi II (1992) (reducerea armamentului nuclear).
DEZARMAREA NUCLEARĂ
Astăzi, datorită democraţiei mondiale prin Internet, pot să-i scriu Preşedintelui SUA, Barack OBAMA, despre principiul "şcolii şefilor de state" (chiar şi "extrem de sărac") şi să-i propun DEZARMAREA TUTUROR STATELOR POSESOARE DE ARME NUCLEARE ŞI BIOLOGICE - la care Vladimir PUTIN, fostul Preşedinte şi actualul Premier al Rusiei, a fost deja de acord, cu condiţia, LOGICĂ, să se dezarmeze TOATE statele posesoare de astfel de arme.
Iată de ce INFORMATORII nu trebuiesc blamaţi. Savin BADEA
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu