sâmbătă, 6 iunie 2009

Ion ANTONIE - FOCUL ŞI NOAPTEA (3)

41
VIS DE ROB

Visam să fiu un împărat
Şi să te am pe tine sclavă.
Şi nedreptatea din palat
Să se înalţe până-n slavă.

Un lanţ de dor să-ţi leg la glezne,
Să nu mai poţi pleca din loc.
În baldachinul, plin de bezne,
Să fii vestala mea de foc.

Cu mâinile încătuşate
Pe după gâtul meu să stai
Şi, cu priviri înceţoşate,
Să ştii că alt stăpân nu ai.

Să porţi pe talie brăţară
Din braţul meu încolăcit
Şi, fără urmă de sfială,
Să mă săruţi la nesfârşit.

Să te lipeşti de mine toată,
Cu trupul tău dumnezeesc,
Şi-n ura ta, înflăcărată,
Să mă blestemi să te iubesc.


42
MĂIASTRA

Cât te iubesc, nu mă pricep să spun.
De ce mi-eşti dragă, nu ştiu să explic.
Şi-atât de multe întrebări îmi pun
Că, răspunzând, mai tare mă complic.

Sunt Făt Frumos, din pagini de poveste,
Plecat să prindă pasărea măiastră
Şi tu abia acum ai prins de veste
Că-n ochii tăi e Pasărea Albastră


43
OM PESTE BORD

Atlanticul e, poate, mai albastru;
Pacificul e, poate, mai profund
Şi oglindeşte fiecare astru
În stelele de mare de pe fund.

Furtuni brăzdează apele albastre
Şi valuri mari se risipesc pe stânci.
Gheţarii vin, purtând cu ei dezastre,
Să eşueze-n apele adânci.

Furtuni, gheţari şi zare nesfârşită,
Adâncurile scânteind de aştri,
Mi-au năvălit în mintea răvăşită
Când am căzut în ochii tăi albaştri.


44
IUBIND

Mă tem să te cuprind la piept.
Mă tem să te privesc măcar.
În fiecare zi te-aştept,
În fiecare zi tresar.

Când vii, mi-e teamă să-ţi vorbesc.
Închid iubirea mea în mine
Şi, cu durere, mă feresc
Să nu m-ating cumva de tine.

Nu vreau să-ţi dărui chinul greu
Şi fac aşa cum e mai bine.
Încătuşată-n visul meu,
Iubirea plânge fără tine.


45
NINGE

Cad lacrimile-n sufletul sihastru.
Apune soarele iubirii noastre.
Se-ntunecă şi cerul ei albastru.
Dispare o steluţă dintre astre.

În palmele-adunate ca o glastră,
Învăluită-n aburul visării,
Micuţă floare, dragoste albastră,
Te-a îngheţat zăpada nepăsării.


46
CARDIOPATIE

Văd negru şi mi-e greu şi mi-e ruşine.
Iubirea ta s-a dovedit un fum.
Nici nu ştiai că-i vorba despre tine
În versurile din acest volum.

Rămas cu mine singur, în traiul meu amar,
Mă zvârcolesc şi sufăr şi Muza nu mai vine.
Iubito, ia-mă-n braţe şi du-mă la ASCAR,
Ca să-mi separe inima de tine.


47
MUZA

Am ochii mari şi galeşi, albaştri, migdalaţi.
Am mâinile frumoase şi bust tulburător.
Am buzele aprinse ca macii-nvăpăiaţi
Şi, dacă stau spre soare, cel mai frumos picior.

Sunt Venus coborâtă din anticul Olimp.
Sculptează-mă cu ochii şi mă cuprinde-n rime.
Căci, singur tu, poetul, poţi trece peste timp
Să mă priveşti aevea, cum nu mă vede nime.

Am inima curată şi cugetul senin.
Tu nu-ncerca în braţe să mă cuprinzi vreodată.
Sunt mai ameţitoare ca cel mai aprig vin
Dar sunt îndrăgostită şi inima mi-e dată.

Priveşte-mă şi cântă. Sunt pentru tine Muză.
Întrece-te pe tine slăvind farmecul meu.
Urechii mele-i place cântarea ta s-auză
Dar, să săruţi o Muză, oricât ai vrea, e greu.


48
CLIPA

Nu suntem unul pentru altul.
Eu sunt al tău, tu eşti a lui.
Din câte stele în înaltul,
Rămâne-o stea a nimănui.

În ochi n-ai dragoste, ai milă.
De milă mă ascuţi şi-acum
Şi, cu retorica subtilă,
Mă-ntorci la început de drum.

Rămân nespuse multe, multe.
Dar pentru cine să le spun?
Cui i-ar mai place să asculte?
Un NU deschis e mult mai bun.

Sunt, poate, clipele mai grele.
Mi-e greu să recunosc ce sunt.
Tu n-avea grija sorţii mele.
Nu-s pentru prima oară frânt.

Rămâne-n inimă un stei
Şi-n vers a visului aripă.
Nu mai privi în ochii mei.
Îmi faci mai grea această clipă.


49
LA OGLINDĂ

Oglindă cizelată din preţios safir,
Întoarsă către mine să mă privesc cum sunt:
Un om mai bun ca alţii, în lume musafir;
Cu multă sfiiciune, o umbră pe pământ.

Încerc să văd în mine prin ochii tăi albaştri
De sunt frumos şi tânăr şi dacă am noroc.
Steluţa norocoasă trasează printre aştri
O linie căzândă, subţire, ca de foc.

Mai vreau să aflu încă. Privesc plin de uimire.
Contururile clare de-odată mi se frâng.
La fel ca-ntr-o oglindă, în ochii de safire
Mă văd atât de singur şi, fără voie, plâng.


50
AMANTA

Mă-norc la tine, Deznădejdea mea.
Primeşte-mă cu braţele deschise.
Revin rănit din lumea mea de vise;
În inimă m-a nimerit o stea.

Revin la tine, Deznădejdea mea;
Atâţia ani amantă credincioasă.
Dezbracă-mă de vraja vaporoasă,
Ajunsă-acum să-mi pară-atât de grea.

Doboară-mă sub apăsarea ta,
Cuprinde-mă, sărută-mă, iubeşte-mă,
În încleştarea ta striveşte-mă
Şi şterge-mi orice gânduri către ea.


51
NU!

Nu-ţi mai arăt privirea mea păgână..
Vorbesc puţin şi numai întrebat.
De-mi ceri un ce, nu ţi-l mai dau în mână
Şi, de m-atingi, nu tremur tulburat.

Nu-ţi mai ofer iubirea mea furtună.
Nu mai cerşesc la tine sărutat.
Nici plânsul meu rimat nu mai răsună.
Nu te mai caut, nu sunt căutat.

Mă-nchid în mine, mă-nţeleg cu mine,
Din calea ta cu grijă mă feresc
Şi, doar atunci când nu mă ştie nime,
Plâng de necaz că, totuşi, te iubesc.


52
SPERANŢA

Tu, penelopa mea întunecoasă,
Amestec brut de noapte şi lumini,
Fantomă necuprinsă şi frumoasă,
Zadarnic, încă, nopţile-mi suprimi.

Nicicând nu voi cunoaşte adierea
Din părul lung, pe mine despletit,
Nici sărutarea ta, nici mângâierea
Care-mi alintă gândul obosit.

Arareori ne mai vedem la faţă
Şi ştiu atunci că ai rămas sortită,
Vârtej fragil de flacără şi gheaţă,
Să-mi fii în veci speranţă ne-mplinită..


53
IARTĂ

Îţi povestesc necazurile mele
Şi tu m-asculţi parc-ai citi o carte.
Te rog să ierţi că-n orele acele
Răpesc din viaţa ta o mică parte.

Vorbesc adesea de-ntâmplări trăite
Şi tu mă crezi sau nici măcar nu-ţi pasă.
Tu uită-aceste basme povestite
Şi iartă fantezia mea copilăroasă.

Mângâi distrat vre-un obiect pe care
O clipă mâna ta a poposit?
Consideră aceasta o-ntâmplare
Şi iartă gestul meu nepotrivit.

Poate-ntr-o zi m-arăt îngândurat
Şi nu vorbesc nici-un cuvânt cu tine.
Tu să te faci că nici n-ai observat
Şi caută-ţi de treabă fără mine.

Cum vezi, iubesc fără să sper nimic.
Tu nu-ncerca vreodată să mă cerţi.
Şi, când visez că-s fericit un pic,
Te rog, frumoasă doamnă, să mă ierţi.


54
SUFLETUL TĂU

O zi e soare,
Şapte ninsoare,
O dată rouă,
O dată plouă,
Trei zile tună,
E frig o lună,
Pe urmă brumă
Şi vreme bună
Doar cât să pună
Altă furtună.


55
PYGMALION

Cât de plăcut e să te simţi iubită.
Să ai drept sprijin sufletul lui tare
Şi să tratezi cu-adâncă nepăsare
Iubirea lui, mereu ne-mpărtăşită.

Să înfloreşti când te cuprinde-n rime,
Să şuguieşti cu aprigul lui dor,
Să te uimeşti că plânge-aşa uşor
Şi lacrimile nu le şteargă nime.

Să dormi adânc când el se zvârcoleşte,
Să râzi de câte ori e întristat,
Să-i demonstrezi cât de necugetat,
În pieptul lui, iubirea oarbă creşte.

Din marmură zeiţă şlefuită
Ai sculptorul nainte-ngenunchiat.
Te încălzeşti la dorul lui curat.
Cât de plăcut e să te simţi iubită.


56
SĂRUTUL

Când te gândeşti la ce-i mai bun pe lume
Şi-ai vrea să-l ai în fiecare zi,
Când nu mai ştii decât un singur nume
Şi-l strigi de parcă n-ai mai auzi,

Când nu mai ştii nici tu ce e cu tine,
Când mori şi-nvii şi nu te regăseşti,
Când mângâierile-ţi devin suspine
Şi te răzbuni pe cel care-l iubeşti,

Când nu mai ai nimic, decât plăcerea,
Sălbatică şi crudă, ca o fiară,
Când peste gânduri a căzut tăcerea
În care tot şi toate stau să piară,

Când zbori peste abis, prin vâlvătaie,
Ca un Icar şi, totuşi, Prometeu,
Şi lanţul greu un fulger lung îl taie,
Să ştii c-ai cunoscut sărutul meu.


57
ULTIMA RATIO*

Nu vrei să crezi, dar tot vei fi a mea.
Te joci de prea mult timp cu dorul meu.
Şi, dacă nu mă-ndrumă altfel Dumnezeu,
Voi mai răbda cât timp voi mai putea.

Dar va veni o zi când, fără voie,
Tu vei atinge-n treacăt braţul meu
Şi, din sipetu-nchis cu lacăt greu,
Va izbucni teribila nevoie.

Nici nu vom şti cu noi ce se petrece.
Vei pârâi cumplit îmbrăţişată,
Sub pieptul meu, deodată răsturnată,
Te vei mira că mâna mea e rece.

Setea de tine nu cunoaşte mila.
Purtat de trupul tău, ca de un val,
Ca cel mai primitiv Neanderthal,
Deşi nu vreau, te voi iubi cu sila.


*ultimul argument (al regilor).
Inscripţia era turnată în bronz pe tunurile prusace.


58
UCIGĂ-L CRUCEA

Satana mă îndeamnă, din zi în zi, spre tine.
Păgân e simţământul cu care te-nconjor.
Cer sufletul şi trupul şi, fără de ruşine,
Te ameţesc cu versuri de dragoste şi dor.

Sunt diavolul iubirii, trimis să ispitească
Dacă mai ai, pe lumea aceasta, Dumnezeu.
Tu nu pleca urechea la şoapta mea drăcească
Şi-n gaură de şarpe să fugi din drumul meu.

Iubirea mea curată e doar înşelăciune
Şi viclenie-ascunde surâsul meu amar.
Fă-ţi cruce-n seara asta şi spune-o rugăciune
Şi-n negura uitării, curând, o să dispar.


59
FĂRĂ MINE

Mă vei iubi, stingheră, când eu voi fi departe
Şi prin răcoarea nopţii, ţesută peste mine,
Vor străluci, ca stelele senine,
Lacrimi deşarte.

Vei regreta durerea din ochii mei cuminţi
Şi, retrăind văpaia rămasă-n amintire,
Vor aburi, ca nouri, frumoasa ta privire
Lacrimi fierbinţi.

Vei plânge nenorocul iubirii interzise
Şi gândul depărtării care desparte aştri
Va readuce-n ochii tăi albaştri
Lacrimi de vise.


60
IUBIREA MEA DE TINE

Iubirea mea de tine, atât de furtunoasă,
Un uragan de visuri zvârlit în plin ocean
Şi ale cărui valuri de undă luminoasă
Să le domin cu gândul, mă străduiesc în van.

Iubirea mea de tine până la stele-aprinsă;
Profundă ca o magmă de doruri şi de jar,
Iubirea mea de tine e-atât de necuprinsă
Că nu i-aş da de margini nici dac-aş fi Piccard*.

Iubirea mea de tine – o albă porumbiţă,
Cu inima zorită de teama că te pierd.
Iubirea mea: o rană în chip de garofiţă
Şi două ceruri vaste sub fruntea ce-o desmierd.


*Auguste Piccard- inginer elveţian,
constructorul primului stratostat şi al primului batiscaf.

Ion ANTONIE

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu