21
BUSUIOC
Nu. Nu e busuioc în păr la tine;
Ţi-e părul tot făcut din busuioc!
L-am mângâiat, l-am pieptănat, l-am sărutat,
L-am încurcat şi descurcat,
O noapte-ntreagă-am căutat;
Nu-i fir de busuioc în păr la tine.
Ţi-e părul tot făcut din busuioc.
DRUMEŢ
A trecut un om sărman
Pe la poartă pe la tine.
Tu ai vrut să faci un bine
Şi i-ai aruncat un ban.
Biet drumeţ, adus de soartă,
Nenvăţat cu oameni buni,
Ochii i-au sticlit nebuni
Şi-a rămas acolo-n poartă.
Ce să-ţi dea din traista spartă?
Ce să facă pentru tine?
S-ar fi dat, pierdut, pe sine
Şi-a făcut un pas spre poartă.
Te-ai albit ca-n spaima morţii.
Te-ai temut să nu te-nhaţe;
Ţi-ai luat copilu-n braţe
Şi-ai închis ivărul porţii.
El n-a mai rostit cuvântul.
A privit în zarea-albastră
Şi-a pierit din poarta voastră,
Ca un fum ce-l duce vântul.
Ai oftat cu uşurare.
Inima se domoleşte.
Banul doar mai străluceşte
Jos, în faţa porţii tale.
NEGRU
Mi-era prea sete şi erai prea plină.
Grăbit să te sărut n-am observat
Când părul despletit s-a revărsat
Pătând cu negru noaptea de lumină.
Mă lupt de-atunci cu pata asta neagră
S-o scot cumva din amintirea mea.
Încerc cu lacrimi şi tăcere grea
Şi-n loc s-o şterg, îmi este tot mai dragă.
Cu nopţi albite până-n dimineaţă
S-a estompat şi iar a apărut.
Să mai încerc odată cu-n sărut
Şi colorez cu ea întreaga viaţă.
POATE
Ţi-or aminti, cânva, de mine
Aceste rânduri tremurate
Şi-n clipe de singurătate
Ai să-mi trimiţi un gând de bine.
Voi săruta atunci şuviţa
Din părul negru, mătăsos,
Şi tot trecutul, furtunos,
Va năvăli, rupând portiţa.
Cu amintirile curate,
Te-oi regreta, prins de suspine,
Şi-un strop de rouă-n ochi la tine
Va străluci, o clipă, poate.
CA UN FULG DE NEA
Ca un fulg de nea,
Ca o primăvară,
Ca o iarnă grea,
Ca o noapte clară,
Ca un gând duios,
Ca o mică floare,
Ca un râs voios,
Ca o sărutare,
Ca şi nălucirea
Unui vis din rai,
A trecut iubirea,
Care mi-o purtai.
CEALALTĂ FEMEIE
Tristeţea, ce-mi fusese hărăzită,
M-a-nlănţuit cu braţele ei reci.
Îmi mai zâmbise dînsa, când a-nţeles că pleci.
Acum îmi râde-n faţă, ca o îndrăgostită.
Nu-mi pot feri privirea de-a ochilor săi rouă.
Nu pot să-mi apăr fruntea de recele sărut.
Sunt pângărit de buze pe care nu le-am vrut
Şi îmi acopăr gura cu mâinile-amândouă.
CU TINE
Mult aş vrea să fiu cu tine,
Într-un loc de noi ştiut,
Şi, la fel ca la-nceput,
Să nu ştiu cât mi-e de bine.
Parcul, galbenă maramă,
Să-l străbatem, desfrunzit,
Privind cerul oţelit
Prin ninsoarea de aramă.
Tu, zeiţă-ntre femei,
N-ai să-mi dăruieşti iubirea.
Doar, din când în când, privirea
S-o cobori în ochii mei.
DIN MEMORIE
Atâţia ani de când nu te-am văzut
Şi orice gest al tău îmi vine-n minte.
Aud din nou puţinele cuvinte.
Revăd privirea ta-nainte de sărut.
Mă-ncurc în părul tău, atât de mult,
Şi cad, pe sub sprâncenele bogate,
În hăul nopţii de priviri curate,
Te strâng la pieptul meu şi te sărut.
CU COTUL
Cu ce să-ţi fac eu viaţa mai frumoasă,
Cînd ai mai mult decât ţi se cuvine?
Atâta dor şi dragoste frumoasă,
Nădejdea mea pe toată-am pus-o-n tine.
Numai să vrei şi sunt al tău cu totul.
Dar tu nu vrei şi darurile toate
Le-mpingi încetişor cu cotul
Să-şi afle locul, mai la spate.
CINCI MUNŢI
Am fost sălbăticiţi de viaţă
Şi nu mai ştim nici să iubim.
De-atâta timp stăm faţă-n faţă
Şi doar cu ochii ne vorbim.
Doar ei îmi spun că mă iubeşti.
Cuvintele nu-şi află locul
Şi nu mai poţi să stăpâneşti
Văpaia care-aprinde totul.
Cinci centimetri ne despart
Abrupţi, de parcă-ar fi cinci munţi,
Şi buzele-nsetate ard
Şi ştiu că n-ai să mă săruţi.
UITAREA
Acuma ştiu. Abia acum.
În sărutarea dulce care-nşeală
Ai picurat uitarea ancestrală
Şi voi sfârşi la început de drum.
Îngenunchiat, voi rămânea în urmă.
Tu vei fugi, râzând, spre viitor
Şi n-ai să ştii că paşii tăi mă dor,
Nici vei gândi că râsul tău mă scurmă.
Drumeţ stingher pe vechiul drum al meu,
Îţi voi ierta iubirea mincinoasă;
Tu nu ştiai cât eşti de veninoasă
Şi, dacă plâng, sunt vinovat doar eu.
ROUA
Atunci, stăpână blândă şi iubită,
Aveam privirea, zâmbetul şi glasul.
Aveam îmbrăţişarea ta neliniştită
Şi întâlniri cu tine la tot pasul.
Aveam în mână degetele tale,
Aveam în ochi luciri din depărtări,
Aveam pe buze buze de petale;
Eram bogat de-atâtea sărutări!
Acum, cu roua amintirii tale,
Îmi spăl obrajii seara-n aşternut.
Nu mai primesc săruturi de petale
Şi cred că nu mai ştiu să mai sărut.
URMA PAŞILOR TĂI
Rătăcit în pădurea albastră de vise,
Căutam ostenit un îzvor şoptitor
Să alin suferinţele rănii deschise
De timp, mult abil şi prea crud vânător.
Să sorb rouă din urmă lăsată de fiară
Mă opreau superstiţii rămase din veac.
Dar din urma, aceasta atât de uşoară,
Şovăind în albastrul pădurii ogeac?
Mi-a crescut părul moale şi negru şi lung.
Zvelt la trup şi frumos ca Diana,
Cu privirea-noptată în inimi străpung.
Lumea-mi spune de-atunci Mariana.
CRESUS
Comoară căutată, dorită, aşteptată,
Te-a copleşit norocul când n-ai mai fi sperat.
Ţi-ai aurit trăirea cu viaţă-adevărată
Când, peste noapte, Cresus, te-ai pomenit bogat.
Mari porţi cerând săruturi, coloane infinite,
Ai ridicat castele de soare din priviri.
Tezaure de gânduri ce n-au mai fost rostite
Umpleau sipetul minţii cu limpezi năluciri.
Mult nestatornic flutur, norocul se petrece.
Trecutul stăpâneşte tot ce-ai avut cândva.
Un râu de lacrimi calde azi pe comoară trece
Şi-o strângi degeaba-n braţe, ea nu mai e a ta.
CITIREA
Te-aşezi în faţa mea şi taci,
Severă ca o profesoară.
Privirea ta mă înfioară,
Tu ştii de ce, dar te prefaci.
Mă-nveţi să nu gândesc la tine,
Să nu ma las supus iubirii,
Să nu-ţi văd patima privirii,
Să tac poemul de suspine.
Şi nu-ţi spun vorbe de iubire.
Privind în ochii tăi de soare,
Tac, răsfoind la întâmpare,
Albastră, cartea de citire.
36
ŞOAPTA
Şoptesc inimii tale şi parcă nici n-auzi
Îţi strig iubirea-n proză, în versuri şi în cânt.
Răspunzi cu vorbe multe, cât iarba pe pământ,
Afară de cuvântul pe care mi-l ascunzi.
Doar ochii tăi albaştri par să fi dezlegat
Secreta-nfiorare la care nu răspunzi.
Şi taina ta din suflet nu poţi s-o mai ascunzi
În spatele privirii. Privirea te-a trădat.
Şi ca să fiu mai sigur că nu mi s-a părut,
Şi ca să poţi de-acuma să mă auzi mai bine,
În dimineaţa asta, stând aplecat spre tine,
Şoptesc urechii tale cel mai timid sărut.
SENIN
Degeaba plouă, fulgeră şi tună.
Degeaba norii-mbracă-ntregul cer,
Degeaba urli, hohotind, furtună
Şi baţi în zări cu pumnii tăi de fier.
Degeaba frunze zboară-ngălbenite,
Învârtejite-n recele tău dans
Şi crengile se-apleacă dezgolite
În zbuciumatul vântului balans.
Iubita mea îmi este primăvară;
Făptura ei – buchet de ghiocei
Şi mă-ntâlnesc acum, întâia oară,
Cu ceru-nseninat din ochii ei.
CĂUTÂND O STEA
Deschide ochii mari,iubita mea,
Să văd în ei iubirea ta albastră.
Vreau să găsesc pe cerul lor o stea,
Să-i dau în grijă fericirea noastră.
Rămâi aşa, cu ochii-n ochii mei,
La fel ca-n clipa când ne-am cunoscut
Şi, te mai rog, o clipă, dacă vrei,
Închide ochii, ca să ţi-i sărut.
NU MĂ UITA
Chiar şi cea mai mică floare
Ştie dacă e iubită
Şi, pe frig sau pe ninsoare,
O găseşti tot înflorită.
Chiar de par mai reci ca aştrii
Şi spre mine nu privesc,
Ochii tăi sunt mai albaştri
De când ştii că te iubesc.
DE NU-ŢI SUNT DRAG
Apasă-mi degetele lungi pe buze,
Să nu mai pot şopti că te iubesc,
Şi lasă-le să-mi fie călăuze
De sărutări spre braţul tău regesc.
Acoperă privirea mea aprinsă
Cu părul despletit, să nu mai ştiu
De ochii tăi ca zarea necuprinsă
Şi-ndrăgostit să nu mai pot să fiu.
Ia-mi mâinile cu mâinile-amândouă,
Să nu te-mbrăţişez ca un pierdut.
Cu buzele de maci, scăldaţi în rouă,
Sărută-mă, să nu te mai sărut.
Ion ANTONIE
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu