Poiticienii sunt precum scutecele. Trebuie schmbati des si din acelasi motiv. (Politicians are like diapers. They both need changing regularly and for the same reason. ~Author Unknown ) Cei care sunt prea destepti pentru a face politica sunt pedepsiti prin faptul ca sunt condusi de prosti. – Platon (Those who are too smart to engage in politics are punished by being governed by those who are dumber.) Politicienii sunt la fel peste tot. Promit ca vor construi un pod chiar si acolo unde nu exista nici un rau. (Politicians are the same all over. They promise to build a bridge even where they is no river. ~Nikita Khrushchev)
Un copil isi intreaba tatal
- Taticule ce este aia POLITICA?
- Dragul meu, eu aduc banii in casa, deci eu sunt FINANTELE;
Mama ta scoate banii din casa, deci ea este GUVERNUL;
Bunicul are grija ca totul sa fie bine, deci el este SINDICATUL;
Servitoarea care are grija de noi in casa este CLASA MUNCITOARE;
Toti acestia, au grija ca tie sa-ti fie bine, pentru ca tu esti POPORUL;
Iar fratiorul tau care este in scutece, este VIITORUL.
Sper ca ai inteles acum cum este treaba cu POLITICA
Copilul nu intelese mare lucru dar ramase cugetand la cele auzite.
In timpul noptii, fratiorul cel mic isi facu nevoile in scutece iar mirosul era de nesuportat.
Copilul se trezi si se duse sa cheme pe cineva insa:
Maica-sa dormea dusa;
Tac-su io tragea servitoarei;
Bunicul se benocla de zor la calareala celor doi;
Deci toata lumea era ocupata.
Dimineata copilul se duse la tacs'u sii zise
Am inteles cum e cu POLITICA:
FINANTELE f...t CLASA MUNCITOARE;
SINDICATUL urmareste actiunile;
GUVERNUL doarme de rupe pamantul;
Pe POPOR nu il baga nimeni in seama;
Iar VIITORUL e in c...t pana la gat.
Pe vremea lui Ceausescu, burlacii trebuiau sa plateasca tribut pana la 25 de ani. Un tip era foarte sucarit deoarece era impotent si s-a hotarat sa ii trimita scrisoare lui Ceausescu: "Ma numesc Ion Caciula, om al muncii fara P**A. De ce trebuie sa platesc tribut daca eu nu pot sa F*T ??" Dupa cateva zile primeste raspuns la scrisoare: "Domnule Ion Caciula, om al muncii fara p**a, cat ai DEGETE si LIMBA...LEGEA tarii nu se schimba!!!"
Deasupră-ţi cerul se înalţă Şi de pe el privesc în jos Sute de stele ce-l admiră Pe bravul om prietenos. Dar cine eşti, tu, om puternic, Cu chipul ars de soare şi furtună, Ce îndrăzneşti să-ţi pui cunună Din spuma valului fierbinte Şi din a mării neputinţă? Ei?!… Nu eşti nici zeu, nici vrăjitor… Eşti marinar… Un tînăr marinar – atîta tot! – Iar braţul tău ce marea o subjugă Ştie să mîngîie nopţile cu lună, La prova, într-un colţ de pe teugă. Şi pe-a chitarei fermecată strună Îţi plîngi în depărtări singurătatea Sau te gîndeşti la cei ce-acasă te aşteaptă: Îţi vezi măicuţa ce suspină, în ascuns. Iar după luni de merspe-ntinderea albastră, Întors din nou la ţărmul tău iubit, Ai alergat grăbit spre casă Să vezi iar chipul mamei fericit… Casa era pustie şi cernită Şi ai plecat, încet, spre cimitir, Ca să aşezi în ţăr’na încă proaspăt răvăşită Un trandafir, trei lacrimi şi-un sărut… La capul mamei ce murise tristă Cu gândul la copilul ce-a crescut.
Vine Gigel acasa cu nota 2 la educatia fizica trecuta in carnetul de note.
Tac'su : - Gigel, cum dracu tu baiat sportiv, care si acasa faci sport si te ridici la bara, ai 2 la educatia fizica ?
Gigel : - Profu' de educatie fizica zice "Gigele ridica un picior".
Eu ridic un picior... Dupa aia zice
"Gigele ridica-l si pe celalalt..."
Si eu i-am zis "Pai crezi ca pot sa stau in p...?". Si mi-a pus 2.
Tac'su : - Bravo Gigele, bine ai facut !
A doua zi vine Gigel acasa cu nota 2 la literatura.
Tac'su : - Gigele, cum ma tu baiat destept, care citesti toata ziua ai luat 2 la literatura'?
Gigel : - Profu de literatura ne-a pus sa compunem cate o poezie si eu am compus-o p'asta:
Ce sa fie, ce sa fie/ Un om mort cu p... vie/ Sa fereasca sfanta soarta/ D'unul viu, cu p... moarta.
Tac'su : - Bravo Gigele, chiar e misto !
A treia zi Gigel ajunge acasa de la scoala si ii spune tatalui:
- Am luat 2 la matematica azi .....
- Ce s-a intamplat ?
- Pai m-a intrebat profesorul "Cat fac 3 x 2 ?" si eu am spus "6"
- Pai .. e corect.
- Stiu, dupa care m-a intrebat "Cat fac 2 x 3 ?"
- Si care p... mea e diferenta?
- Asta am spus si eu si mi-a dat 2.
A 4-a zi Gigel ii zice lui tac'su ca l-a exmatriculat din scoala.
- Pai de ce ?
- M-au chemat in cancelarie, intru eu acolo si cand ma uit :
profu de educatie fizica, profu de literatura, profu de matematica si profu de geografie...
- Pai, ce p... mea cauta profu de geografie acolo ?
- Asta i-am intrebat si eu !
"Să fii gospodar, Costică!" - Ţaţa ROZA - străbunica mea, analfabetă, către tatăl meu - Constantin BADEA. - Asta este esenţa politicii (gospodărirea cetăţii). Savin BADEA.
SCRISOAREA I
Se dedică lui Traian BĂSESCU (în luna cînd a fost suspendat).
MOTO:
1
„Într-o democraţie adevărată, dreptatea e de
partea cetăţeanului.
Mergi la vot şi fă dreptate! Nu te lăsa
înfrînt de cei 322! Spune-le NU!
Împreună avem de făcut o
ţară în care
fiecare om să aibă o şansă reală.
Ia România în mâinile tale şi ai grijă de ea!”
Traian BĂSESCU
2
"Cînd cu mîna dreaptă ridici discul,
Chiar dacă unii spun că e uşor,
Tu nu uita că-n trenul care pleacă
Sînt mii de vieţi şi rodul vieţii lor."
(Versuri de la CFR)
La răscruci, spre orizonturi, fie roşii ori albastre,
N-a fost întrebat poporul de vrea raiuri sau dezastre:
Românimea muncitoare, şi-aia cîtă mai există,
Nu s-a întrebat de-şi neagă rînduiala socialistă –
Într-o lume tot mai crudă, fără mamă, fără tată,
Aruncînd plodul din scaldă cu lăturile de-o dată –
Cum ne sfătuia Cîrmaciul, ancorat de o idee,
Să nu renunţăm la bine, noi, eroi de epopee,
Care am clădit cu trudă ţara pe-un picior de rai,
Nu se merită pe-o liră sau pe-o rublă să o dai;
Dar în lumea-n care numeri tot comerţul, cu duiumul,
Nouă bani la Restul-Lumii, noi abia-n cîştig cu unul, -
El, în vastitatea ţării, făcea invers ce-a visat,
Nu socialism de aur, ci capitalism de stat –
El da banii, lua caimacul, dirijînd ca toţi afonii
Statul lui, el însuşi statul, şi patron ca toţi patronii;
N-a fost întrebat poporul de capitalism, ce este, -
Se-ndrugau verzi şi uscate, ba un basm, ba o poveste,
Ce-ndruga-nţelept’ Ilae, acel Cripto, Nea Ilae -
Una spune, alta zice, în delir, şi toţi: -Aşa e!;
Da’-ndobitocea poporul cu prostii televizorul
Şi-o grămadă de iluzii ne robotiza poporul:
O democraţie nouă, alba-neagra, başca griuri,
Liber e să zbiere omul, că tot zbiară în pustiuri
Şi nu-l mai aude nimeni, nici Ilae şi nici dracul –
De milenii poartă jugul asupririi tot săracul,
Că-s daţi dracu’ filozofii, iar Karl Marx e biet copil:
- Unde eşti, Exploatare? Că se fură azi subtil! -
Omu-i Lup! E Cartea Junglei! – mîna care se usucă,
Fură tot ce-i cade-n ghiare, tot apucă şi apucă;
Vile construiesc doar unii, fie hoţi sau muncitori,
Dar milogi sunt miliarde, numai ciungi, ologi şi chiori;
În societatea asta cînd găina naşte pui,
Numai Bill Gates mai contează, beau un ţoi în cinstea lui!,
Că-n societatea asta – în statistică se ştie –
Mor pensionari de foame şi copiii, în prostie;
Nu s-a întrebat poporul, milioane cîţi mai sunt,
Care-i formă mai de oaie, formă de guvernămînt –
Căci la noi, la nimeni altul, e ca în „Ţiganiada”,
Ceartă cu partide droaie, ca la şatră, am dovada:
E-mpărat un preşedinte, iar la rromi e-un împărat
Şi un rege-n ţigănime, iar un altul nalt în stat,
A venit în România, ca să facă o ispravă…-
L-am iubit de ţînc, dar oare ce regie mai grozavă
O făcut?… – (A, o ispravă şi un bine mi-a făcut:
A rupt frontul şi nevasta-mi, după asta, s-a născut!) -
Are ţara Preşedinte, are Rege, tot tacîmul…
Numai de-a „trăi mai bine” are… pulberea şi scrumul.
N-a fost întrebat poporul de vrea NATO, viceversa –
Peste noi sunt vremi, războaie, vin diluvii şi aversa,
Schimbăm veşnic aliatul cum cămeşa după ploaie -
Ce ne facem de mai „plouă”, că ne udă la ţurloaie?;
Vreau o lume minunată, toţi cu minte de copii,
Fără crime şi războaie, nici măcar ca jucării!;
N-a fost întrebat poporul dacă vrea în Europa,
Speriat că vin chinezii peste noi şi tropa-tropa!;
N-a fost întrebat poporul dacă vrea în Uniune…
(C-a mai fost pe lume alta… astăzi, nu-i… Ei, nu s-ar spune!)
N-a fost întrebat poporul dacă vrea struţo-cămila,
Un melanj, cum e prin China, cale de mijloc, idila;
N-a fost întrebat poporul, şi bogaţii, şi golanii,
De-ar vota pro- „ 51”, cum ar vrea americanii!;
N-a fost întrebat poporul de nimic… Ba, stai un pic:
S-a făcut un referendum, şi acela, cum să zic,
S-a votat Statutul Ţării, bun sau rău, dar perfectibil,
Şi n-a fost nici-o schimbare, de atunci, tot invincibil;
De aleg, dau chix cu sita, dar de-ales ca preşedinte,
Chiar acum , cît mai sînt tînăr, cît mai am un pic de minte,
Să mă dau de toţi pereţii, să tot urlu în pustiu,
La un biet de Coate-Goale, nu s-alege, iaca ştiu,
Legea-i lege, făr’ de lege, dar acum şi mai presant:
Te împuşcă trăncăneala, cu un glonţ de diamant!;
Constituţia e slabă şi vă-ntreb, cu tot respectul,
Cum răspunde o grămadă?, bagi la beci tot parlamentul? -
Nu răspunde niciodată colectiva, colectivul,
De vrei să repari necazul, aplicînd, vai!, corectivul –
De răspuns, răspunde Unul, de-aia e Bărbat de Stat,
Să ne ducă spre mai bine, nu de sanchi l-am votat –
Daţi-i frîiele pe mînă, daţi-i pîinea şi cuţitul,-
De nu-i gospodar de frunte, e pierdut nefericitul! -
Se mai face-un referendum, să negăm un preşedinte,
Ia, o biată răfuială, că n-a fost băiat cuminte;
Da-ntrebări esenţiale tot mereu ne ocolesc:
Nu mă-ntreabă omenirea din ce dracu’ mai trăiesc;
Pe-un belet ne-au dat lui Stalin, ne-au trădat americanii
Şi englejii şi franţujii – ne-au băgat la beci cu anii
Şi-am trăit o viaţă-ntreagă ba pe vreme, ba sub vreme,
Experimentînd sisteme cu o mie de probleme,
Sub poveri de idealuri, combinaţii, constituţii,
N-a avut soluţii clare nici savanta tanti Nuţi…;
Şi te plîngi, stimate prieten, c-am ajuns cu traista-n băţ,
Călători prin Europa, avînd aur în răsfăţ –
Munţii noştri aur poartă, însă noi tot cerşetori –
Cîte trenuri ne-au fost luate încărcate cu comori?
Migratorii, ruşii, nemţii, turcii, perşii şi romanii,
La răscruce de imperii…Na, mai vin şi- americanii!
Ca să scap de dictatură, vezi mata?, că nu e chip –
Democratic, ţip!…dar Lumea stă cu capul în nisip.
Geaba ţip eu, de exemplu, de îţi vine să mă-njuri:
Soaţa, fata şi nepoata – 3 plus 7 dictaturi…
Mai ţipai aşa la Unul acu’ trei’şpe mii de zile:
„ – Ce democraţie-i asta? cu relaţie şi pile?
Ce civilizată Lume?! numai bombe şi războaie?
În Partid, năroji cu carul – te jignesc şi se înfoaie! –
Ce tot lupta a de clasă şi-alte chestii subversive?,
Muncitorii şi ţăranii nu se bat că n-au motive;
Nu vreau imn cu sovietici – vreau să cînt ţara, poporul –
Faceţi imn de Porumbescu, să se cînte „Tricolorul”!
(Ştiam: Victor Eftimiu – „Pe-al nostru steag” – să vezi, să crezi –
Îl cînta „…e scris Unire” , l-a pus imn la albanezi.)
Un tramvai vreau în Craiova, dacă vreau cu bună-ştiinţă,
Un tramvai, să moară morţii, „Un tramvai numit dorinţă”;
Şi Unirea cu Moldova şi Tezaurul furat,
De la ruşi şi de la Roma, de la turci şi de la stat
Şi aş vrea să văd o dată Comunismul pus în steme,
Înainte de-a mea moarte şi „c-o oră mai devreme”,
Şi-aş mai vrea înc-o minune: Comunismul, barosane,
Să daţi ordin să se facă explicabil prin romane –
Comunismul, de s-o face, e firesc să-l construiască,
Economic, o Putere, supra-super-pămîntească;
Eu văd calea cea de mijloc, un amestec, un melanj,
Ce-ar da bun Estul şi Vestul, nu vă fie cu deranj…
Ruşii şi americanii şi în Cosmos se-vrăjbesc,
Se trimit rachete-n Ceruri şi în Mare nefiresc –
Însă la necaz sunt primii să se-ajute, să se fure,
Umblă-n Cosmos de besmetici, să se-ntreacă, să se-njure -
Ne-om uni noi, Europa, ca şi Statele Unite -
Doi se bat, numai al treilea ia caimacul, pasămite! –
Apropo, de-Apollo-13… Ruşii cei băgaţi în cofă,
I-ar putea salva pe-aceia chinuiţi de catastrofă;
Dacă vor americanii să fie salvaţi de ruşi,
E iluzie deşartă: nu au standard, nici în tuş:
Dacă vrei să prinzi din urmă un tren c-un mecanic mort,
Pleci amonte dintr-o gară cu viteză de resort
Şi avînd viteza bună, ca a trenului-fantomă,
Poţi salva chiar pe mecanic, dacă poţi să-l scoţi din comă.
Tot aşa, eroii noştri, ruşii şi americanii,
Nu se pot cupla în Cosmos, n-au cu ce; mai treacă anii,
Şi să facă o cuplare, cum ştiu eu, şi-atunci mai va –
De nu-s proşti, să-mi spuneţi mie, de-i cuplează cineva…
Faceţi un metrou în ţară; reluaţi, vă rog, canalul;
Faceţi un muzeu din daruri, decoraţii, ca finalul
Să-l aveţi fără căinţă, în luptă triumfător,
Şi-ntr-o Epocă de Aur, mă lăsaţi moştenitor,
Să pot duce mai departe ce-aţi lăsat neterminat,
Socialismul, sau Unirea, pacea, Marele Palat…
Şi ca tot să meargă strună, vă propun, vă rog frumos,
Să conducem împreună, unul sus şi altul jos…”
„ -De acord, zise Stăpînul, ai condus deja, copile! -
Am să fac Eră de Aur din ce-ai zis, în ani de zile…”
Şi să nu lungesc scrisoarea, Cel-sus-pus m-a ascultat:
A făcut metrou, canaluri, etică, tramvai, palat.
Aşa da, democraţie, ce să zic, tăcui chitic.
Cine să te bage-n seamă? El, tiran şi eu, nimic.
Însă Soarta ne taxează cu răbdare şi cu tact:
El se unse Preşedinte, apoi eu făcui infarct.
Speriat fugi Bătrînul şi-a murit asasinat -
Nu m-a ascultat c-o treabă, cînd i-am dat, atunci, şi-alt sfat:
Să nu tragă niciodată în popor, în muncitori,-
Viaţa ni s-a dat o dată, nu trăim de două ori -
Fiecare om în parte e un univers şi-n versuri
Spun că omenirea este univers de universuri.
Şi năzbîtia cu trenul n-a rămas uitată, solo –
Ruşii cu americanii s-au cuplat: „Soiuz-Apollo”.
N-a putut, bietul Nea Nicu, să rezolve cu răbdare,
Decît cîteva probleme din grămada aia mare.
„Cum nu vii, tu, Ţepeş-Doamne, cu de-a sila să-i aduni,
Să dai foc la puşcărie şi la casa de nebuni?”
A, era să uit, desigur, un cîştig, şi mai concret:
Comunismul tot învinse, virtual, pe Internet!
Beau în cinstea lui acum un vin bun, ca toast, un şpriţ:
„Oameni din întreaga lume, învăţaţi să vă iubiţi!”
Am mai zis să se unească Omenirea, ce mai taina –
Un lanţ viu din mîini umane a făcut, în rîs, Ucraina.
Una spui şi-alta se face şi-aş urla că nu mai pot –
Le dau dracu’ de politici cu alaiul lor cu tot.
„Nu se merită” s-ar zice, dar fantoma lui Nea Nicu,
M-a-ndemnat să iau bastonul, pălăria şi pisicu,
Şi să umblu ca nebunul, hodoronc şi hopa-tropa,
Căscăui, pe băţ cu traista, vagabond prin Europa.
A uitat, bietul Nea Nicu, ce-am cerut drept firfiric:
Tabla de la şah cu grîne arhiplină ori nimic -
Aş fi vrut să fac o şcoală, şcoala şefilor de state,
Să ocupe-aceste funcţii oameni de specialitate.
Acum n-am nici biata traistă şi de-o am o pui în cui,
Colindaţi voi Europa, stau acasă, căscăui.
Dac-am să cîştig la Loto şi mi-oi cumpăra Merţan
O să merg, poate, la Roma , ca şi moş Badea Cîrţan.
Domnii Geoana, Antonescu si Boc calatoreau, in concediu, pe aceeasi sosea. Deodata, ajung la o bifurcatie nesemnalizata, ceea ce il deruta pe soferul dlui Geoana, aflat in fruntea coloanei:
“Incotro o luam, sefu’”.
“Cum incotro, Ghita? Nu stii linia partidului? Semnalizezi stanga.”
“Si fac la stanga?”
“Bineinteles”
Dupa cinci minute, ajunge si domnul Antonescu la bifurcatie:
“Incotro o luam, sefu’?”.
“Nu stii linia partidului, Mitica? Semnalizezi dreapta.”
“Si fac la dreapa?”
“Sigur ca da”
Dupa alte cinci minute, hop si domnul Boc la aceeasi bifurcatie:
“Ce facem, sefu’, semnalizez dreapta?”.
“Bineinteles ca dreapta, Vasile. Semnalizezi dreapta, dar faci la stanga, ce, nu stii linia partidului?”
Andrei Marga se duce in magazinul Victoria sa isi cumpere cravate si camasi. Dupa ce isi cumpara cravate, vrea sa ii dea 50.000 spaga vanzatorului,insa acesta refuza:
- Nu pot sa primesc, d-le ministru, pentru ca am fost si eu profesor universitar si stiu ce salarii mici sunt in invatamant.
Nervos, Marga se duce la raionul de camasi. Isi cumpara cateva camasi si vrea sa ii dea spaga 50.000 vanzatorului, care il refuza:
- Nu pot sa primesc, d-le ministru, ca am fost si eu profesor universitar si stiu ce salarii mici sunt in invatamant, ii spune vanzatorul.
Super-nervos, Marga iese din magazin si vede un cersetor in fata magazinului. Se gandeste putin si vrea sa ii dea 100.000 de lei cersetorului.
La care acesta ii spune:
- Nu pot sa primesc, d-le ministru…
Deja cu nervii la pamant, Marga il intrerupe:
- Sa nu spui ca si tu ai fost profesor universitar.
- Nu, ii raspunde acesta, eu chiar sunt profesor universitar, dar am o fereastra acum.
"Politica este arta de a căuta necazurile, de a le găsi peste tot, a pune un diagnostic greşit şi a aplica remediile necorespunzătoare."
Care este deosebirea dintre Dumnezeu si Traian Basescu?
-Dumnezeu nu se crede Traian Basescu.
Opinii: Proverbe si politica
Romanii nu au avut niciodata scoli renumite de politica, dar putini regreta. Lipsa lor e compensata de proverbe si zicatori intre care cele despre politicieni inrosesc hartia. Regimul bolsevic inaugurase cu mandrie stahanovista o institutie proprie, Stefan Gheorghiu, imprumutand ideologie si specialisti de la sovietici. Odata cu democratia, in loc sa se porneasca de la zero cu politologi profesionisti, am asistat la o convertire peste noapte dupa principiul "la vremuri noi, tot noi".
O tineau una si buna: comunismul era perfect pentru Romania, numai ca tovarasul ii intinase nobilele idealuri. Asa ca "sa nu se bage nimeni in borsul nostru", ca "o fi avand vecinul papusoi frumos si negru, dar nici cu al nostru nu ni-i rusine. Cat ii de mic, tot ii cu spic". Apoi "cu rabdarea treci marea", "nimeni nu e profet in satul lui". Si asa am sarit peste inca 20 de ani dupa ce trecusera degeaba alti 45. De, "schimbarea domnilor, bucuria nebunilor"!
Nu ne-au lipsit insa barbati de stat vizionari in majoritatea momentelor dificile: Kogalniceanu, Maiorescu, Delavrancea, Bratienii, Maniu, adevarati parinti ai natiunii, multe din ideile lor fiind aplicabile si azi.
Adaptabili, cum suntem, "trestia care se indoaie vantul niciodata nu o rupe", am cautat in paremiologie doar justificari: "minciuna imparatului, adevarul saracului", "numai copiii si nebunii spun adevarul", or "cine spune adevarul umbla batut ca marul". De! Daca stie prea multe.
Altruismul l-am deprins tarziu: "invata frizeria pe capul altuia", "lauda fasolele, dar mananca numai carne". Cinstea si corectitudinea, respectarea cuvantului dat le-am interpretat pro domo: "fiecare pentru sine, croitor de pane", fiindca "cei mici muncesc pentru cei mari, iar cei saraci, pentru cei bogati".
Politicienii "vand pielea ursului din padure", "corb la corb nu scoate ochii" caci "o mana spala pe alta si amandoua obrazul". Pana si justitia se ia dupa traditie: "judecatorul e ca osia de car; cum o ungi, nu mai scartaie"; "talharul cel mic e spanzurat, dar cel mare scapa"; "cine n-are dreptate acela plange mai tare" etc. in consecinta, "dreptatea umbla cu capul spart", iar noua "de atata agurida, ni s-au strepezit dintii".
Cand intri in politica, deja stapanesti doctrinele: "fa-te frate cu dracul pana treci puntea", "promite marea cu sarea, ca nu te doare gura", "cotcodaceli multe, oua putine", desi unii zic ca le prisosesc. "Multe stii, multe croiesti, dar nimic nu ispravesti", "nu se poate sa umbli cu miere fara sa-ti lingi degetele". "Cine imparte parte-si face". Nu uita ca "banul deschide usile fara cheie" si "capul plecat sabia nu-l taie".
Mai-marii nostri se calca pe picioare probozind coruptia, clientelismul, migratia de la un partid la altul, lipsa increderii, a sinceritatii, a onoarei, nerespectarea cuvantului dat. De, "butoiul gol face zgomot mare". Rezultatele se vad. Ca urmare, au scos legi multe. Zac prin cele sertare. N-au stiut ca "unde dreptatea lipseste, hotia imparateste" si ca "hotia-i sora buna cu minciuna".
Spre disperarea noastra, acesta este nivelul discutiilor politice din ultima vreme. in loc de tintirea binelui comun, de programe serioase. "Degeaba vointa, daca nema putirinta"... Nu vom avea curand o "clasa politica" mai acatarii. Dar speranta moare ultima: "desteptul fagaduieste si prostul trage nadejde!"
Rostul acestor randuri e insa altul. Astfel de lucruri se spun si se scriu zilnic. Ba chiar obosesc si sacaie. Rusinos e ca aceste proverbe si zicatori citate mai sus au corespondente in engleza, franceza si germana. Or mai fi avand si in alta parte. Cultura romaneasca este la fel de valoroasa ca a altora. insa ati auzit Domnia Voastra de asemenea fenomene de masa in civilizatia si politica lor actuale? Noi nu. Nimic despre cauze si solutii. Firesc. Nu stim, nu vrem, nu putem. Sau ne facem ca. Hm! "Dar pana cand, boieri, dumneavoastra?"
Ne raspunde Eminescu: "Iar noi locului ne tinem/ Cum am fost asa ramanem".
Traian Basescu si-a decis viitorul post prezidential: "M-am hotarat deja ce fac dupa ce nu voi mai fi presedinte: fac o scoala pentru politicieni. Fac o fundatie, o ceva, in care sa-i invat pe politicieni putina politica. Eu am fost unul dintre politicienii care au promovat foarte multi tineri", ne-a anuntat domnia sa intr-un recent interviu la B1TV. Dorinta in sine este, desigur, laudabila, dar ma intreb si eu ce fel de politica intentioneaza Traian Basescu sa-i invete pe elevii sai. Daca am mai fi in primul mandat al domniei sale sau macar in prima parte a celui de-al doilea ar fi cateva teme despre care presedintele ar putea vorbi apasat. Ar fi putut sa-i invete despre viziunea de dreapta, ar fi putut sa le explice cum trebuie aparate principiile indiferent de costurile electorale, despre adevarul spus verde in fata si despre o limita a compromisului.
Ma tem insa ca in ultima perioada, Traian Basescu si-a anulat singur acest discurs, lasandu-si ca singure teme didactice de maxima competenta, "combinageala" si trucul mai mult sau mai putin inspirat.
Da, presedintele ar fi putut sa le vorbeasca invataceilor sai despre principiile politice de dreapta pana cand a ales sa majoreze, pardon, sa reintregeasca salariile bugetarilor in detrimentul micsorarii CAS. Un autentic politician de dreapta nu va prefera nici mort o masura dedicata aparatului de stat in detrimentul unei reduceri de fiscalitate cu aplicabilitate generala si cu beneficii inclusiv la nivelul mediului de afaceri.
Da, presedintele ar fi putut sa le vorbeasca invataceilor despre imperativul responsabilitatii bugetare, cu pretul unor masuri impopluare, pana in momentul in care a luat aceeasi decizie de majorare a salariilor bugetarilor, fara consultarea CE, in pofida retinerii manifestate de FMI si de agentiile de rating, fara a avea nici macar datele economice pe primul trimestru si, evident, fara a putea aduce niciun argument de sustenabilitate a acestei masuri, fara consultarea prealabila a prim - ministrului, ba chiar oarecum impotriva opiniilor acestuia, si, chiar contrazicandu-si propriile afirmatii din urma cu doar doua luni.
Despre consecventa, presedintele nu mai poate da lectii de foarte multa vreme. De pe vremea cand seful mafiei personale a lui Adrian Nastase a devenit ministru al Apararii, sau omul care dorea sa aduca fosta securitate al varful statului a devenit director SIE, sau Marian Vanghelie a devenit cavaler al urbanismului si chiar Miki Spaga este un partener frecventabil de guvernare.
Despre eleganta limbajului si a comportamentului poate tine oare lectii un politician care invita ziaristele sa se suie pe masa, care il face pe rege tradator si sluga a rusilor? Sau poate sa dea lectii de responsabilitate un presedinte care pretinde ca i-a oferit functia de prim ministru unui om despre care cu numai cateva luni in urma afirma ca este un copilot incapabil sa conduca o masina de trei metri si care nu va ajunge premier in timpul mandatului sau prezidential? Sau poate sa tina oare lectii de seriozitate un presedinte care trateaza pe un ton total neserios cea mai importanta prerogativa a sa, acea de a desemna premierul?
Si atunci despre ce sa tina lectii presedintele? Despre arta reevaluarii, despre manevre, combinatii, capcane, bascalie, bluf, cacealma si lipsa de scupule, despre politica facuta cu speculatii insidioase rostite cu subinteles, dar fara nicio proba. Adevarul e ca pe aceste teme este doctor, dar de ele politica romaneasca nu are nevoie. Ele o transforma intr-un indezirabil bordel.
Politica romaneasca, tinerii politicieni romani au nevoie de lectii de seriozitate, consecventa doctinara si principiala, eleganta si intransigenta. Iar aceste lectii trebuie sa inceapa cu o dezintoxicare de vechi naravuri specifice nu numai lui Traian Basescu. Dar nu prea vad cine ar putea preda asa ceva. SURSA: ZIARE.COM
Traian Băsescu: "Un dictator pe care îl înjuri de dimineață până seară nu pare un dictator"
Preşedintele Traian Băsescu a afirmat azi, într-o declarație de presă la Palatul Cotroceni, că are cunoștință de nemulțumirile oamenilor provocate de criza economică și de procesul de modernizare a țării și că dorește să restabilească încrederea populație în președinte și în instituțiile țării. Șeful statului a declarat că știe ce e de făcut și direcția în care trebuie mers și că, în experiența lui de "comandat de navă" poate spune că "nu a ratat niciodată destinația". Întrebat dacă ia în calcul să demisioneze, Traian Băsescu a spus că președinții nu demisionează în perioade de criză. "Nu iau în considerare o asemenea soluție decât dacă va fi evident că aceasta este soluția", a spus Băsescu.
Iată cele mai importante declarații ale șefului statului:
Azi doresc să mă adresez exclusiv românilor din țară și din străinătate. Scandările și mesajele care au circulat și pe Facebook au creat impresia unei rupturi între președinte și români. S-a creat impresia falsă că președintele nu-i mai reprezintă.
Aș vrea ca românii să înțeleagă că îmi este extrem de clară situația în care românii se află. Știu că măsuri precum creșterea TVA, reducerea salariilor, restructurarea sectorului bugetar i-au afectat.
Aceeași abordare au și milioane de români care se simt solidari cu cei care au dat semnale publice cu privire la sărăcie, aroganța politicienilor sau corupție.
Principala mea obligație e de a restabili legătura de încredere între mine și acea parte a populației care și-a pierdut încrederea în președinte.
Coaliția susținută de mine a realizat două lucruri dificile: lupta cu criza și procesele extrem de dificile de modernizare a țării.
Responsabilitatea mea este majoră pentru că modernizarea statului a fost unul dintre obiectivele pentru care m-am angajat înainte de a deveni președinte la al doilea mandat.
Am câștigat alegerile având ca principală axă discursul legat de reforma statului.
Suntem acolo unde trebuie. În primul rând, pentru că datorită eforturilor populației România a ieșit din recesiune.
Vreau să le spun românilor că știu ce e de făcut. În continuare, în parteneriat cu guvernul, să deschidem acest orizont, de țară nouă pentru români.
În continuare este importantă revizuirea Constituție ca pilon de modernizare a statului și ca răspuns la referendumul din 2009 când românii au votat majoritar pentru reducerea numărului de parlamentari și pentru parlament unicameral.
Foarte multe partide uită de votul românilor, dar nu ezită să spună că ascultă vocea poporului. Nu i-aș crede pe niciunul dintre ei, deoarce ei nici acum nu respectă votul din 2009.
Poporul nu se servește numai prin declarații la televizor, ci și prin fapte.
Va trebui să creăm locuri de muncă valorificând banii europeni.
Va trebui să continuăm lupta anticorupție și împotriva evaziunii fiscale.
Absorbția fondurilor europene este o altă prioritate care ar trebui să fie în atenția oricărui demnitar al statului român. Avem nevoie de continuarea programului de autostrăzi, de dezvoltarea agriculturii şi a industriei alimentare pentru valorificare produselor agricole.
Avem nevoie de oameni politici credbili. Pentru asta avem nevoie de transparentizarea modului de cheltuire a banului public.
Avem nevoie de legea sănătății. Am înregistrat un eșec în prezentarea publică a unui proiect la care s-a muncit foarte mult. Mi se datorează foarte mult din acest eșec. Va trebui să revenim.
Nu vreau să spuneți că președintele și-a prezentat un program de guvernare.
Aș trage o concluzie: știm unde suntem, știm ce e de făcut. Știm care e orizonul ca la terminarea crizei, România să poată valorifica din plin șansa ieșirii din criză. Vor câștiga bătălia cu viitorul țările care vor avea state flexibile, debirocratizate. Nu se mai poate miza pe investiții străine. De aceea orientarea corectă a resurselor de investiții este esențială pentru menținerea locurilor de muncă și creșterea acestora.
Oricât de mari ar fi presiunile cu eticheta de Dictator voi continua să susțin fără rezerve toate instituțiile statului care luptă împotriva corupției. Fie că vorbim de poliție, parchet sau justiție.
Un dictator pe care îl înjuri de dimineață până seară nu pare un dictator.
O altă etichetă falsă care mi se atribuie: Băsescu conduce PDL. Nu pot să vă spun că dacă eu aș fi condus PDL-ul ar fi fost mult mai bine condus.
O altă etichetă: Băsescu conduce guvernul. Întrebați UDMR-ul de câte ori le-am dat eu instrucțiuni.
Ca să se completeze eticheta de dictator se spune Băsescu controleză hotărârile Curții Constituționale. Întrebați orice judecător al Curții dacă am vorbit cu ei și le-am cerut ceva vreodată.
Îndemnul meu pentru români este "SOLIDARITATE" deoarce nimeni nu iese din criză individual. Din criză ieșim doar dacă iese și țara.
Nu am nimic de schimbat în comportamentul pe care l-am avut în cele două mandate de președinte. Excepție fac doar diminuarea acelor gafe pe care le mai fac din când în când public, vezi cu intratul pe telefon cu Raed Arafat.
Pentru a reuși, poporul și-a făcut datoria. A fost supus procesului de austeritate. Și politicienilor li s-a aplicat dar au resimțit austeritatea mai puțin decât un om care avea 1.000 de lei salariu. Acum e rândul politicienilor să asigure stabilitatea țării și continuare proceselor de refomă a țării. Fără stabilitatea politică nu putem reuși.
Ar fi păcat ca politicieni lipsiți de responsabilitate să dea cu piciorul sacrificiilor făcute de români.
Sunt de meserie comandat de nava și pot să vă spun că nu am ratat niciodată destinația.
Uneori am neglijat să comunic și alterori am comunicat prost.
Sunt mult mai mulți cei nemulțumiți decât cei ieșiți în stradă, parte a societății are impresia că a fost abandonată de președinte. E un lucru pe care îl consider grav pentru că în cariera mea am fost legat de oameni și nu de partide. Eu pot să lupt cu politicienii, însă nu cu poporul.
Președinții nu pot să demisioneze în perioade de criză. Nu iau în considerare o asemenea soluție decât dacă va fi evident că aceasta este soluția.
Foto: presidency.ro
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu