"PRŞEDINTELE NU ABDICĂ." Desigur, DEMISIONEAZĂ, Domnule PREŞEDINTE!

NOTA MEA: A fi Preşedintele României nu este o umilinţă, ci o CINSTE SUPREMĂ, răsplată, dar şi îndatorare sfîntă faţă de Patrie şi Popor, măcar şi numai pentru cît a cheltuit cu instruirea şi educaţia sa, a Preşedintelui României... Patria sa şi Poporul Român.
Preşedintele României poate fi demn, dar nu încrezut.


Pe vremuri, povesteam cuiva o pildă despre un copil care pretindea mamei sale bani datoraţi unor mici servicii; la care mama îi răspundea că nu-i cere nimic pentru dragostea ce i-o poartă şi contraserviciile ei.
Nici eu, Patriei şi Poporului Român, cărora le rămîn veşnic îndatorat, nu am cerut nimic. Am primit educaţie, în mod gratuit, timp de 16 ani. Şi în continuare…
O altă pildă la care am recurs atunci, a fost povestea şahului, unde inventatorul jocului de şah, cerea drept plată sau răsplată, în glumă, o sumă galactică etc., o recoltă, rezultînd ca suma patratelor umplute cu grîu.
Am lăsat să se înţeleagă uşor:

-        fie să se aleagă una dintre variante, ştiind că a doua variantă este practic imposibilă;

-         fie să se aleagă numai şi numai prima variantă, adică NIMIC, nici-o datorie, lesne de înţeles. 

Dar galonaţii de pe-atunci m-au catalogat "încrezut". 
În cazul Preşedintelui României necazurile vin de la aprecierea activităţii sale de... Preşedinte.
"Vox populi, vox dei" - "vocea poporului este vocea lui Dumnezeu" -  ea nu înseamnă umilinţă, ci ea este ca o opoziţie de care Preşedintele României trebuie să ţină seamă - negreşit - şi care îl consiliază pentru a-i putea îndrepta greşelile.
Altfel, va păţi ca şi mine: va fi catalogat “încrezut” sau şi mai rău - va fi silit să… “abdice”, prin demisie etc.


Pentru că PREŞEDINTELE ROMÂNIEI, ca şi Regii României, este PREŞEDINTELE TUTUROR ROMÂNILOR şi el trebuie să ţină cont de părerea fiecărui român, sau mai sintetic, de părerea majorităţii românilor, şi mai ales a celor mai oropsiţi, mai săraci, nu degeaba ieşiţi în stradă.

Dar s-a pus întrebarea?: 
CÎT DE UMILIT A FOST POPORUL ROMÂN ÎN STAREA MIZERABILĂ ÎN CARE A FOST ADUS?
P.S. Să-l întreb pe Vodă LĂPUŞNEANU? "Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau!" Ce e aia "viaţa politică"? - Un pleonasm! "Viaţa publică" nu e.
ing. Savin BADEA 

Băsescu: Funcţia de preşedinte a reprezentat cea mai mare umilinţă a vieţii mele

Foto: INTACT Images

Preşedintele Traian Băsescu a declarat duminică, în cadrul unei emisiuni televizate, că funcţia de preşedinte a reprezentat pentru el „cea mai mare umilinţă a vieţii sale”.


Băsescu a explicat că, cel puţin după 2007, s-a simţit continuu jignit.


"În prima zi în care am plecat de la Cotroceni, plec din viaţa politică. Mi-a ajuns. A fost, cel puţin în ultimii ani, din 2007 până acum, a fost cea mai umilitoare perioadă din viaţa mea, jignit de dimineaţa până seara, de tot soiul de oameni, pe televiziuni, prin adunări publice. Funcţia de preşedinte a reprezentat pentru mine cea mai mare umilinţă a vieţii mele", a spus şeful statului, răspunzând unei întrebări dacă va accepta o funcţie în guvern, după modelul rus al lui Vladimir Putin, la finalul mandatului.


El a subliniat că a fost un om demn, care nu a jignit, un bun meseriaş, un om care şi-a făcut meseria cu plăcere şi cu demnitate, iar jignirile de dimineaţa până seara de după 2007 nu au făcut decât să îl umilească.


"Am compensat totul cu ceea ce se numeşte misiunea funcţiei. Doamne fereşte, nu e o misiune sfântă. E misiunea funcţiei, un preşedinte trebuie să înghită, dar trebuie să vă spun că totul are o limită", a adăugat el.


Întrebat dacă s-a gândit vreodată să renunţe, Băsescu a răspuns că "preşedinţii nu pot să abdice".

SURSA: ANTENA 3.RO