EXPERIMENT (1) Charles-Marie LECONTE DE LISLE

 

PREMIERĂ ÎN ROMÂNEŞTE:

TRADUCERILE MELE DIN LECONTE DE LISLE.

• 1852: Poeme antice ("Poèmes antiques")
• 1855: Poeme și poezii ("Poèmes et Poésies")
• 1862: Poeme barbare ("Poèmes barbares")
• 1884: Poeme tragice ("Poèmes tragiques")
• 1895: Ultimele poeme ("Derniers poèmes").

Leconte de Lisle - Wikipedia, the free encyclopedia

Charles Leconte de Lisle - Wikipedia

 

CRONICI 1 2 - Biblia Online in Limba Romana, Traducerea Dumitru ...

 

 

ALBATROSUL („L’albatros” - „Poeme tragice”) Traducere din LECONTE DE LISLE (1818-1894) În imensitatea Capricorn şi Pol Vîntul urlă, rage, şuieră-n trist gol, Sare pe de-a latul de Atlantic mut, Tot albit de bale şi zdreleşte slut Apa-ngălbenită, aburi ţîşnitori, Muşcă, sfarmă, smulge, taie, rupe nori În crîmpeie-zdrenţe, sîngerînd lumini, Răsturnat în aer, ca-nvelit în spini, În rotiri confuze, strigăt vast, penat, Scutură şi trage valul înspumat, Chinuind pe frunte monştrii-caşaloţi, Încîlcit în urlet, crunt ţîşnit din toţi. Regele din spaţiul mării necuprins Zboară spre rafala-bestie întins, Ca săgeata, sigur, dur şi negrăbit, Ochi ce-nvinge bezna, dincolo de mit; Cu rigid-întinse aripi de oţel Sfîrtecă vîrtejul răguşit tembel, Liniştit în miezul groazei, îndrăzneţ, Vine, trece, piere, neînvins, măreţ. Savin BADEA

Charles-Marie LECONTE DE LISLE (1818-1894) (Poemes tragiques) L'albatros Dans l'immense largeur du Capricorne au Pôle Le vent beugle, rugit, siffle, râle et miaule, Et bondit à travers l'Atlantique tout blanc De bave furieuse. Il se rue, éraflant L'eau blême qu'il pourchasse et dissipe en buées ; Il mord, déchire, arrache et tranche les nuées Par tronçons convulsifs où saigne un brusque éclair ; Il saisit, enveloppe et culbute dans l'air Un tournoiement confus d'aigres cris et de plumes Qu'il secoue et qu'il traîne aux crêtes des écumes, Et, martelant le front massif des cachalots, Mêle à ses hurlements leurs monstrueux sanglots. Seul, le Roi de l'espace et des mers sans rivages Vole contre l'assaut des rafales sauvages. D'un trait puissant et sûr, sans hâte ni retard, L'oeil dardé par delà le livide brouillard, De ses ailes de fer rigidement tendues Il fend le tourbillon des rauques étendues, Et, tranquille au milieu de l'épouvantement, Vient, passe, et disparaît majestueusement.

COLIBRIUL („Le colibri” - „Poeme barbare”) Sonet. Traducere din LECONTE DE LISLE Colibriul verde, rege pe coline, Văzînd greaua rouă şi un soare blînd, Strălucind în cuibul tors din ierburi fine, Raze răcoroase-n aerul vibrînd, Zboară la izvorul apelor vecine, Unde-n bambus marea vuietul şi-a frînt, Unde-asoka roşă, cu-adieri divine, Înfloreşte-n inimi jilav fulger; vînt, Către floarea de-aur se coboară-n poză: Dragoste atîta bea din cupa roză, Pînă îl ucide, neputînd s-o sece – Pe-a ta gură pură, prea-iubită, scut, La fel al meu suflet moare şi petrece, Parfumînd-o, grabnic, primul meu sărut. Savin BADEA	Charles-Marie LECONTE DE LISLE (1818-1894) (Poemes barbares) Le colibri Le vert colibri, le roi des collines, Voyant la rosée et le soleil clair Luire dans son nid tissé d'herbes fines, Comme un frais rayon s'échappe dans l'air. Il se hâte et vole aux sources voisines Où les bambous font le bruit de la mer, Où l'açoka rouge, aux odeurs divines, S'ouvre et porte au coeur un humide éclair. Vers la fleur dorée il descend, se pose, Et boit tant d'amour dans la coupe rose, Qu'il meurt, ne sachant s'il l'a pu tarir. Sur ta lèvre pure, ô ma bien-aimée, Telle aussi mon âme eût voulu mourir Du premier baiser qui l'a parfumée !
MOARTEA UNUI LEU („La mort d’un lion” - „Poeme barbare”) Traducere din LECONTE DE LISLE El, vînătorul aspru, schimbat de vastul cer, De sîngele cel negru de bou, ar vrea, din toate, Să savureze marea, cîmpiile, năier, Să ragă-n pace liber, în grea singurătate. Dar păcătosu-n focul infernului sever, Pentru plăcerea tîmpă a gloatei nemîncate, Se duce şi se-ntoarce în cuşca lui de fier, Şi-ntre pereţi de gratii cu cap zburlit se zbate. Destinul lui oribil e de curînd schimbat; Să bea şi să mănînce brusc, trist, a încetat, Şi moartea îi va frînge nebiruita-i viaţă. Tu, inimă, drept pradă revoltelor mereu, Stai gîfîind, te-nvîrte în cuşca lumii, fleaţă: De ce nu faci ce face neînfricatul leu? Savin BADEA	Charles-Marie LECONTE DE LISLE (1818-1894) (Poemes barbares) La mort d'un lion Étant un vieux chasseur altéré de grand air Et du sang noir des boeufs, il avait l'habitude De contempler de haut les plaines et la mer, Et de rugir en paix, libre en sa solitude. Aussi, comme un damné qui rôde dans l'enfer, Pour l'inepte plaisir de cette multitude Il allait et venait dans sa cage de fer, Heurtant les deux cloisons avec sa tête rude. L'horrible sort, enfin, ne devant plus changer, Il cessa brusquement de boire et de manger, Et la mort emporta son âme vagabonde. Ô coeur toujours en proie à la rébellion, Qui tournes, haletant, dans la cage du monde, Lâche, que ne fais-tu comme a fait ce lion ?
ULTIMA AMINTIRE („Le derner souvenir”- „Poeme barbare”) Traducere din LECONTE DE LISLE Accept că-s mort, în fine. Mă tot scufund în hăul Nemărginit, cu ochii deschişi, fără să văd, Încet ca agonia, greoi ca nătărăul. Ne-nsufleţit, alb-palid, pe-o pîlnie-năvod, Cobor din oră-n oră, din an în an, cărarea Piezişă-n Nemişcatul şi Negrul, Mut Prăpăd. Visez şi nu am simţuri. Sfîrşită-i încercarea. Ce-i viaţa în esenţă? Sunt tînăr sau bătrîn? Nici Soare nu-i! Iubire? Nimic! Doar întristarea! Fugi, carne părăsită! Vid ochii tăi rămîn. Uitarea te prosteşte, te-absoarbe cu măsură. Visez? Nu, nu! Sunt bine, prea-bine mort! – îmi spun. Această arătare, oribilă arsură! Mi-ajung în spate timpuri străvechi ce mă topesc. O, noapte, neant, ia-mă! Un sigur fapt mă fură: Mi-e inima mîncată… de cine? – Mi-amintesc! Savin BADEA	Charles-Marie LECONTE DE LISLE (1818-1894) (Poemes barbares) Le dernier souvenir J'ai vécu, je suis mort. - Les yeux ouverts, je coule Dans l'incommensurable abîme, sans rien voir, Lent comme une agonie et lourd comme une foule. Inerte, blême, au fond d'un lugubre entonnoir Je descends d'heure en heure et d'année en année, À travers le Muet, l'Immobile, le Noir. Je songe, et ne sens plus. L'épreuve est terminée. Qu'est-ce donc que la vie ? Étais-je jeune ou vieux ? Soleil ! Amour ! - Rien, rien. Va, chair abandonnée ! Tournoie, enfonce, va ! Le vide est dans tes yeux, Et l'oubli s'épaissit et t'absorbe à mesure. Si je rêvais ! Non, non, je suis bien mort. Tant mieux. Mais ce spectre, ce cri, cette horrible blessure ? Cela dut m'arriver en des temps très anciens. Ô nuit ! Nuit du néant, prends-moi ! - La chose est sûre : Quelqu'un m'a dévoré le coeur. Je me souviens.
VIPERA („La vipere” - „Poeme barbare”) Traducere din LECONTE DE LISLE Dacă pure iubiri lăudate-n respect Te înşală în gînduri şi în ochii tăi mari Nu ating nici-un punct din vreo cută, perfect; Păzesc visu-ţi cucernic, prea-curat, de cleştar. Ce vedenii albii, cu fecioare cuminţi, Tinereţea-ţi în floare, le crează bizar! La picioarele lor varsă-ţi lacrimi de sfinţi Şi aprinde parfumuri pe-al lor mistic altar! Dar amarul venin ţi-este-n vene intrat, De plăcere te plînge, de tristeţi în amurg; Vei căta în zadar leac la chinu-ţi cabrat: Vast, neantul, şi spaima fluvii-n inimă-ţi curg. În genunchi, fără chin şi ruşine – fapt brav – Fără răul oribil, pe deplin ţintuit!: Smulge vipera rea de la sînu-ţi suav! – Sau, de nu, mori cum vrei, nesătulă-n iubit! Savin BADEA	Charles-Marie LECONTE DE LISLE (1818-1894) (Poemes barbares) La vipère Si les chastes amours avec respect louées Éblouissent encor ta pensée et tes yeux, N'effleure point les plis de leurs robes nouées, Garde la pureté de ton rêve pieux. Ces blanches visions, ces vierges que tu crées Sont ta jeunesse en fleur épanouie au ciel ! Verse à leurs pieds le flot de tes larmes sacrées, Brûle tous tes parfums sur leur mystique autel. Mais si l'amer venin est entré dans tes veines, Pâle de volupté pleurée et de langueur, Tu chercheras en vain un remède à tes peines : L'angoisse du néant te remplira le coeur. Ployé sous ton fardeau de honte et de misère, D'un exécrable mal ne vis pas consumé : Arrache de ton sein la mortelle vipère, Ou tais-toi, lâche, et meurs, meurs d'avoir trop aimé !

Biografie Leconte de Lisle:

Charles-Marie René Leconte de Lisle (n. 22 octombrie 1818 - d. 18 iulie 1894) a fost un poet francez, reprezentant recunoscut al curentului parnasianist, teoretician al „artei pentru artă“ şi al interdependenţei dintre poezie şi ştiinţă. Leconte de Lisle s-a născut într-o îndepărtată colonie franceză, a cunoscut îndeaproape cultura Indiei şi peisajul exotic, ceea ce se va reflecta în poezia sa. Creaţia sa poetică se caracterizează prin evocarea nostalgică a marilor mituri şi civilizaţii străvechi orientale şi occidentale, cu elemente meditative asupra condiţiei umane, propunându-şi să ofere un ideal etic superior contemporaneităţii. Susţine impersonalitatea în artă, descrierea exactă, reprezentările precise, expresia a unei erudiţii riguroase, cultul frumosului şi perfecţiunea formală. Scrie ciclurile de versuri Poeme antice, Poeme şi poezii, Poeme barbare, considerate opera sa cea mai valoroasă. Poemele inspirate din peisajul tropical şi descrierea animalelor exotice îl singularizează în contextul liricii franceze.

SURSA: agonia.ro